Denumiri populare: Anason-mare, ana-son-dulce, anason-nemtesc, chimion-dulce, secara-de-gradina, molura, fincen, hanus.
Descriere: Feniculul este o ta ierboasa inrudita cu anasonul, originara din Europa, cunoscuta inca din chime pentru frunzele si fructele folosite in alimentatie. La noi in tara creste numai Molura
cultivat.
Se folosesc: Fructele - Fructus Foeniculi, bogate in ulei eteric placut mirositor, ulei gras si zaharuri care-i dau gustul dulceag.
Indicatii terapeutice: Tulburari digesti (spasme, crampe, balo-nari), bronsita,
tuse convulsiva si astmatica, boli de piele; stimuleaza lactatia la femei.
Mod de udministrure: Feniculul are proprietatea de a stimula secretia laptelui si de aceea, singur sau in asociatie cu chimionul, se recomanda mamelor care alapteaza. De asemenea, feniculul absoarbe gazele care se formeaza in
stomacul sugarilor linistind astfel crampele. Acelasi efect II are si asupra adultilor care se simt balonati dupa masa. Fructele au si o actiune calmanta asupra spasmelor muschilor bronhiei, linistind
tusea convulsiva si astmatica. Totodata, usureaza expectoratia in tusea bronsitica.In tulburarile digesti, ceaiul de fenicul aduce o linistire a spasmelor stomacului si ale intestinelor, calmand durerile si resilind apetitul (pofta de mancare). Infuzia de fenicul se prepara din 5-6 fructe la o canita de ceai pentru
sugari si dintr-o jumatate de lingurita de fructe la 150 ml apa, pentru adulti.
Feniculul se foloseste sub forma de bai in tratamentul bolnavilor de piele, avand actiune antiseptica.
Feniculul intra in compozitia ceaiului pectoral, a celui contra colicilor si a pulberii laxativ-purgati.
