Oboseala este starea de slabiciune generala a organismului datorita unui efort, fizic sau intelectual. Oboseala, fie musculara, fie cerebrala, se manifesta prin
tulburari ale atentiei, ale perceptiei, ale actitatii psihomotrice, prin scaderea randamentului efortului depus, prin greseli in executarea actitatilor desfasurate. Din punct de vedere subiectiv, senzatia de oboseala este mai mult sau mai putin vaga: o slabiciune generala, care nu poate fi definita si localizata, cu o tonalitate ce variaza de la sentimentul nevoii de repaos pana la stari chinuitoare. Oboseala normala, fiziologica, are caracterul unei reactii de aparare a organismului si este insotita de o dificultate de concentrare, de reducere a oiciunii fizice si spirituale, semnaland necesitatea repaosului. Oboseala nu este o boala, ea nu are decat temporar consecinte asupra organismului. Oboseala fiziologica, dupa o munca desfasurata rational, procura deseori un sentiment de multumire, de satisfactie. Este vorba de acea satisfactie a omului care a reusit sa scoata din mintea si mainile lui un lucru bun, cu care se mandreste. Aceasta il face sa se simta multumit, satisfacut, cu toate ca este obosit.
Oboseala fizica se datoreste acumularii in muschi a acidului lactic si a acidului uric, produsi ai meolismului incomplet al glucidelor, iar cea intelectuala unei insuficiente oxigenari a creierului.
Oboseala poate fi:
1. Oboseala fizica.
- oboseala provocata de solicitarea fizica a intregului organism
- oboseala provocata de satisfacerea unilaterala a unor grupe de muschi
. - oboseala provocata de solicitarea organelor de simt (zuala, auditiva, olfactiva).
2. Oboseala psihica sau intelectuala
- oboseala provocata de monotonia muncii sau a mediului
- oboseala provocata de solicitarea unilaterala a functiilor psihomotrice
- oboseala cauzata de emotii puternice
- oboseala cauzata de insumarea unor influente nefavorabile de lunga durata.
3. Oboseala patologica, care apare ca un simptom de baza in unele boli generale ca infectii, tulburari endocrine sau de nutritie, boli ale sangelui, intoxicatii.
Metodele de prevenire a oboselii sunt
- Organizarea judicioasa a timpului de lucru prin alternanta timpului de lucru cu pauze de odihna (este bine ca in aceste pauze sa se faca exercitii de
gimnastica respiratorie), repartizarea muncilor mai grele dimineata, repartizarea eforturilor fizice si intelectuale in functie de ritmul saptamanal (eforturile cele mai intense sa fie desfasurate mai ales in a treia si a patra zi, dupa ziua de repaos).
- Recuperarea organismului prin odihna activa - miscarea sub diferitele ei forme si alternarea muncii intelectuale cu cea fizica si pasiva - somnul.
- Iluminarea corespunzatoare a locurilor de desfasurare a diferitelor actitati (intelectuale sau fizice), protectia ochilor impotriva surselor puternice de lumina. Nu faceti economie de curent - un bec de 100 W face ata mai frumoasa decat unul de 50 W.
- Etarea zgomotelor si, daca este necesar, protectia impotriva lor cu ajutorul antif o anelor.
- Trebuie sa se ete graba, agresitatea, iritarea. Iritarea, furia exagerata, olenta sunt lucruri de care trebuie sa invatam sa ne ferim si aceasta in primul rand pentru a ne proteja sanatatea. Violenta, furia, nu ne elibereaza de necazuri, de stres, de neplaceri, ci, din contra, duce la o crestere a tensiunii arteriale.
Potrit specialistilor, oamenii care-si pierd cumpatul usor sunt cei mai predispusi la infarcturi timpurii. Etarea efectuarii mai multor lucruri in timp record presupune esalonarea sarcinilor in vederea rezolvarii lor la timp.
Surmenajul este o stare de oboseala prelungita si accentuata a organismului datorita solicitarii excesive a actitatii fizice sau intelectuale. Daca senzatia de oboseala este un semnal prin care organismul este avertizat ca rezervele sale de energie sunt pe cale de istore, starea de surmenaj arata o epuizare a acestor rezerve.
Surmenajul apare atunci cand posibilitatile de recuperare ale organismului sunt depasite, recuperarea nemaiputindu-se face in conditiile obisnuite de munca si repaos. Pe intelectual, apar tulburari de concentrare a atentiei si de memorizare. Randamentul poate sa ramana nemodificat, insa aceeasi munca pretinde un efort de 2-3 ori mai mare decat in conditii normale. Un om surmenat este lipsit de dinamism, de spirit de initiativa, nu are chef de munca, nici de distractie, traieste intr-o continua excitare psihica si inclinare catre depresiune, teama si neliniste nemotivata. Apar tulburari de
somn (adormire si trezire dificila, somn superficial), insomnii. in unele cazuri se constata chiar tulburari de ritm cardiac, manifestari digestive, sensibilitate exagerata la zgomot etc. Fenomen anormal, patologic, surmenajul este cauza principala a nevrozei astenice, raspandita din ce mai mult in toata lumea. Trebuie spus ca orice factor care pune la grea incercare actitatea creierului poate declansa surmenajul.
Surmenajul slabeste rezistenta organismului, predispunand astfel la tot felul de boli. Oamenii surmenati se imbolnavesc mai usor, bolile evolueaza mai grav, cu complicatii. Omul surmenat face abuz de medicamente pentru a suprima oboseala, pentru a reimprospata memoria, pentru a atenua nervozitatea si iriilitatea. Acest remediu, insa, nu anuleaza cauzele surmenajului. De asemenea surmenajul persista cand, pentru a innge oboseala, se folosesc asa-zisele substante stimulante ca tutunul,
cafeaua sau alcoolul. Orice incercare de a inlocui odihna cu substituenti nu numai ca ramane fara efect, dar se soldeaza cu un rezultat diametral opus, adica cu accentuarea oboselii.
Sistemul nervos indeplineste o munca grea, incordata, fiind conducatorul si coordonatorul tuturor proceselor psihofizioiogice din organism. Desi foarte delicat, el prezinta o neobisnuita putere de rezistenta. Cheltuirea energiei insa intr-un ritm grabit, accelereaza in acelasi timp procesul de imbatranire a organismului, lata de ce este necesar sa cheltuim energia nervoasa cu socoteala, cu economie. Aceasta inseamna sa crutam, sa menajam sistemul nervos si sa-i cream conditii optime pentru buna si armonioasa lui functionare. Cheltuirea rationala a timpului, economisirea energiei nervoase, pastrarea bunei dispozitii, chiar in imprejurari nefavorabile, fac parte din arta de a trai. Umpleti-va mintea cu ganduri bune si frumoase in asa fel incat sa nu mai fie loc pentru griji si teama.
Omul surmenat trebuie sa ceara ajutorul medicului. Surmenajul nu trece la fel de usor ca simpla oboseala si daca cere masuri mai atente, remediul de baza ramane tot odihna.
Supraefortul (fortarea) este o oboseala impusa organismului pana la stadiul extrem, care poate duce la accidente grave, uneori mortale (inhibitie cardiaca, inima fortata).
Prin stres intelegem:
1. Situatie, stimul ce pune organismul in stare de tensiune.
2. insasi starea de
tensiune deosebita a organismului prin care acesta isi mobilizeaza toate resursele sale de aparare pentru a putea face fata unei agresiuni fizice sau psihice. Stresul poate fi provocat de emotii pozitive si se numeste eustres, sau de emotii negative si in acest caz se numeste distres. HANS SELYE (1907-l982) medic canadian de origine austriaca (cel care a introdus termenul de stressin anul 1950), a definit
stresul astfel: stresul este raspunsul nespecific al organismului la toate solicitarile care i se fac\".
Toate solicitarile sau agresiunile la care este supus organismul vor perturba echilibrul biologic al acestuia, aducandu-l intr-o stare de pericol. Stresul este o caracteristica atat de inerenta sistemului de ata adus de cilizatie incat, fara exagerare, se poate spune ca bolile cilizatiei au aproape in exclusitate si stresul ca factor de risc patogenetic.
Stresul prelungit mareste riscul de a contracta infectii. Se pare ca cei predispusi la imbolnari sunt cei care se adapteaza mai greu agresiunii factorilor stre santi.
Dupa HANS SELYE, reactia organismului fata de stres are trei faze care formeaza sindromul general de adaptare\". Aceste faze sunt:
1. faza de alarma in care organismul incearca sa se apere de actiunea nociva prin actiunea puternica a sistemului endocrin;
2. faza de revenire (rezistenta specifica), in care organismul pare ca se adapteaza la situatie, comportandu-se relativ normal;
3. faza de epuizare apare dupa o perioada mai indelungata de actiune a sistemului nociv.
O situatie\" prea mult prelungita sau prost controlata a stresului poate duce la aparitia unor boli diferite ca:
- boli cardiovasculare: tulburari de ritm cardiac, palpitatii,
hipertensiune arteriala, infarct miocardic, arterioscleroza, angina pectorala
- boli digestive:
ulcere gastro-duodenale, constipatie, diaree
- boli alergice si imunkare: astm, eczeme, rinita, herpes
- boli sexuale: frigiditate, impotenta
- alte boli: depresii nervoase, migrene, epilepsie, cancere, demineralizare osoasa.
Exista mai multe tipuri de stres care influenteaza ata omului contemporan: stresul fizic, cel psiho-emotional, cel socio-profesional si cel moral-spiritual.
