Munca reprezinta o activitate constienta a omului indreptata spre un anumit scop: producerea de bunuri materiale si spirituale necesare satisfacerii nevoilor sale. Munca este o conditie esentiala a vietii. Prin munca omul isi satisface nu numai nevoile sale economice (hrana, imbracamintea, locuinta etc.), ci si pe cele fizice (necesitatea miscarii, a mobilizarii aparatului locomotor etc) sau psihice (satisfacerea nevoilor emotionale). Prin munca omul isi formeaza personalitatea, se angajeaza in realitatea sociala si intra in relatii cu alte persoane. Este incontesil ca munca, prin caracterul, intensitatea si durata ei, exercita o influenta apreciabila asupra sanatatii fiecarui om. Pentru ca aceasta influenta sa fie poziti, este necesar ca munca sa se desfasoare in anumite conditii, dintre care cele mai importante ar fi urmatoarele:
- sa fie bine dozata in raport cu capacitatea si priceperea fiecaruia
- sa se desfasoare in conditii favorabile de igiena, de ambianta fizica si psihica
- sa alterneze in mod sistematic cu destinderea, cu recrearea si cu odihna
- sa aduca satisfactii materiale si sufletesti.
Munca da posibilitate omului, nu numai sa-si castige increderea in viata, ci sa-si creeze un stil de viata optimist, sanatos, care se rasfrange pozitiv asupra propriei sale vieti, ca si a celor din familie. Pregatindu-ne pentru munca, ne sculam de dimineata si ne culcam devreme, luam masa la ore fixe, respectam ordinea si procesul muncii. Munca face ca viata noastra sa fie mai organizata, ne inta sa fim disciplinati, ordonati, punctuali. Munca trebuie sa corespunda nivelului de pricepere si de pregatire a omului, conform principiului omul potrivit la locul potrivit\". Respectarea acestui principiu duce nu numai la rezultate mai bune, la cresterea eficientei muncii, dar o face pe aceasta mai usoara, mai agreabila si, in consecinta, mai prielnica sanatatii. Munca are un rol stimulativ chiar si pentru bolnavi si pensionari, gasirea unei indeletniciri usoare si placute fiind un mijloc de stimulare si destindere.
Munca nu este o placere (asa cum se mai spune de catre unii), ci o necesitate sociala si biologica. Sigur, ideal ar fi, sa fie facuta cu placere, dar acest lucru si-l pot permite numai acei oameni pentru care munca este un hobby si nu un mijloc de obtinere a celor necesare traiului. Munca poate fi facuta insa cu dragoste, interes si profesionalism, atunci cand iti aduce satisfactii materiale si sufletesti. Rezultatele muncii depind foarte mult de atitudinea pe care omul o are fata de munca, de interesul pe care-l depune in desfasurarea activitatii sale.
Satisfactia in munca depinde si de continuitatea activitatii. Trecerea unui salariat intr-un alt loc de munca, sau primirea unei noi lucrari inainte de a fi dus la bun sfarsit
sarcina pe care a avut-o este suparatoare, fiindca sarcina veche persista multa vreme in mintea lui, mai ales daca ea a presupus un efort intelectual important si o mare atentie.
Oamenii cu dragoste de munca sunt activi si in timpul lor liber, pe cand cei lipsiti de interes in munca isi-folosesc cu multa greutate in mod rational timpul liber.
Omul care nu are nici o atractie pentru munca pe care o presteaza este permanent chinuit de o stare de indispozitie, incearca un sentiment de pritiune, este adeseori incapabil sa-si organizeze timpul liber pentru destindere. Lipsa de interes fata de munca o face pe aceasta grea, daca nu imposibil de suportat. Oamenii care profeseaza o meserie in care hotarasc ei singuri ce au de facut, isi pastreaza mai mult vigoarea si sanatatea. Explicatia se pare ca este sentimentul de dominare\". Acesti oameni sunt fauritorii propriei lor vieti. Fac ce vor in meseria lor, exista un mare grad de libertate si nu se simt oprimati. In schimb, oamenii care fac meserii in care altii dicteaza, imbatranesc mai repede.In cazul muncitorilor salariati numai o treime cred ca isi pot gasi implinirea prin activitatea pe care o desfasoara, restul opinand ca trebuie sa-si gaseasca placerea in activitatile desfasurate in timpul liber. in contrast, independentii, cei cu functii de conducere si functionarii superiori considera in majoritate (peste 60%) ca sunt foarte multumiti atat de munca pe care o desfasoara, cat si cu modul in care isi petrec timpul liber.
Munca trebuie sa fie rationala, adaptata organismului, ritmica, alternata cu pauze de odihna. Munca facuta in sila il instraineaza pe om, nu numai de munca ci si de viata. Munca in asalt, munca neritmica, sunt greseli care se pot plati cu dereglari nervoase si hormonale. Munca fortata, munca epuizanta efectuata peste puteri este foarte daunatoare, determinand slabirea treptata a organismului.
Ritmul de munca trebuie sa fie abil cu ritmul circadian (evolutia activitatii solare). De cand exista, omul si-a efectuat munca in timpul zilei si s-a odihnit noaptea. Acest ciclu regleaza functiile interne, frecventa pulsului, a respiratiei, secretia sucurilor gastrice si intestinale, eliminarea urinei etc. Eficienta muncii creste de dimineata cu un maxim intre orele 9-l1, apoi scade usor inaintea orelor de pranz, are din nou un maxim intre orele 15-l7, dupa care regreseaza in mod continuu pana spre seara. Pentru mentinerea eficientei este necesar sa efectuam intreruperi temporare ale muncii cate minute, cu relaxarea musculaturii cefei si tinerea ochilor inchisi (pentru perioade scurte de timp). Se recomanda ca dupa cate ore de lucru sa aerisim incaperile si sa efectuam cate minute exercitii respiratorii. Este un fapt de domeniul evidentei ca, intr-un ciclu de 24 ore, omul are o perioada acti consacrata muncii, familiei, igienei, vietii sociale in general si o perioada pasi, de odihna, necesara refacerii fortelor sale. La majoritatea oamenilor, perioada acti este in timpul zilei, iar perioada pasi in timpul noptii. Ritmurile vietii modeme impun insa mentinerea in permanenta a unor activitati cum ar fi transporturile, asistenta sanitara, telecomunicatiile si a unor industrii ca industria energetica, industria petrochimica, industria siderurgica etc. Acest lucru impune ca o parte din oameni sa-si schimbe programul zilnic, sa munceasca noaptea si sa se odihneasca ziua. Eficienta muncii de noapte este ce mai scazuta decat a celei de zi. Performantele cele mai scazute se obtin in jurul orei 3 a.m. Performantele obtinute in jurul acestei ore pot fi considerate ca o autentica prabusire a nivelului general al posibilitatii oamenilor. Cei care muncesc in orele de noapte prezinta unele
tulburari gastrice, stari de disconfort psihic si senzatii de oboseala crescuta, desi ziua se odihnesc un numar normal de ore. Daca insa aceasta activitate (munca in orele de noapte) se desfasoara in mod continuu, o parte din aceste neplaceri dispar ca urmare a adaptarii in timp a organismului.
Munca intelectuala reprezinta de asemenea un mare ajutor pentru mentinerea sanatatii si prelungirea vietii. Creierul care munceste mai mult imbatraneste mai incet si cat mai tarziu posibil. Psihologii afirma ca facultatile intelectuale, si mai ales memoria, scad mai mult din lipsa stimulentelor intelectuale decat din cauza rstei.
Memoria este un proces psihic de stocare si destocare a informatiei, de acumulare si utilizare a cunostintelor. Fara ea este greu sa ne imaginam viata noastra. Din acest punct de vedere, cand facem apel la memorie, am dori ca ea sa fie infailibila. Si totusi, dorini sa si uitam, mai ales amintirile neplacute, dureroase. Deci si uitarea este necesara, cu conditia de a nu uita totul.
De-a lungul intregului ciclu de viata - incepand cu copilaria si tineretea, perioadele de educatie si instruire si continuand cu perioade de maturitate, de activitate sociala propriu-zisa - omul este implicat in procesul neintrerupt al muncii. Varsta a treia corespunde perioadei cand omul se pensioneaza. Pensionarea este un moment important in viata omului si este privita diferit in functie de mai multi factori: pensionare de boala sau de rsta, sex, temperament, preocupari extraprofesionale. Pentru cei nepregatiti poate determina o aderata criza morala (criza pensionarii). Aceasta criza se manifesta mai frecvent la persoanele care au practicat o activitate care nu mai poate fi continuata dupa pensionare, sau care anterior pensionarii nu au avut o activitate extraprofesionala care sa-i pasioneze - un hobby. Aceste tulburari sunt mai frecvente la barbati, in perioada imediat urmatoare pensionarii, ulterior intervenind obisnuinta sau echilibrarea prin desfasurarea altor activitati compensatorii. Femeile suporta mai usor iesirea la pensie, fiindca ele au grija gospodariei, a familiei. Agricultorii si gospodinele care prezinta cea mai lunga perioada de viata acti (incepe inainte de 15 ani si nu inceteaza nici la 80 de ani) nu sufera de criza pensionarii\". Pana la un punct, aceasta criza a pensionarii este de inteles daca ne gandim ca omul se dezvolta sub influenta muncii, care i-a creat personalitatea si caracterul, i-a impus in viata vigoare, ordine si ritm. Cand omul paraseste dintr-o data munca lui obisnuita, ritmul silit de ani si respectat o viata intreaga se intrerupe brusc, se produce un dezechilibru in activitatea intregului organism. Pensionarea, dezangajarea profesionala schimba brusc influxul de energie, expansiunea sociala antrenata prin exercitarea profesiunii care pana in acel moment intretinea un echilibru adaptiv. Pensionarea inseamna pierderea unui rol in societate, practic pierderea unui statut; de fapt pregatirea pentru imbatranire, ceea ce face sa te duci cu gandul la inutilitate, boala, moarte. Pensionarea duce in acelasi timp la parasirea mediului, colectivului de munca, a prietenilor, a obiceiurilor si la o scadere a nivelului de trai, in marea majoritate a cazurilor. De aceea, buna pregatire psihologica a viitorului pensionar este benefica si se rasfrange asupra sanatatii, asigurand o buna integrare sociala a acestuia, pentru a continua sa traiasca demn. Pregatirea pentru pensionare trebuie sa aiba rol de terapie\".
Pensionarea, mai ales pentru cei nepregatiti, atrage dupa sine lipsa de initiati, pierderea ritmului, tendinta de izolare, de pierdere a relatiilor sociale, accentueaza tendinta la un fel de anchilozare psihica si fizica. in fata pensionarului se pune o problema grea: sa sileasca un nou ritm, o noua activitate potrivit cu noua sa situatie. Daca cei mai multi oameni gasesc o rezolre acestei situatii, pentru unii problema ramane nerezolta si activitatea organismului devine neregulata, dezechilibrata, haotica, cu toate consecintele care decurg de aici.
Aceasta criza a pensionarii poate fi combatuta prin:
1. Desfasurarea inca din tinerete a unei activitati extraprofesionale - a unui hobby, care sa poata fi continuata dupa pensionare. Medicii sunt unanim de acord ca aceste preocupari distractive, aceste hobbyuri sunt foarte necesare pentru sanatatea psihica si fizica. Aceste pasiuni ne fac sa nu ne pierdem interesul pentru viata si sa suportain mai bine pensionarea. Din punct de vedere medical un hobby trebuie sa indeplineasca urmatoarele calitati:
- sa nu fie exagerat de acaparator
- sa nu necesite eforturi fizice si intelectuale mari
- sa fie instructiv.
Exista nenumarate astfel de activitati ca de ex: gradinaritul, pescuitul, cresterea albinelor, a animalelor mici si a pasarilor, crosetatul, pictura etc.
2. Organizarea si folosirea judicioasa a timpului liber, timp care, ca urmare a incetarii activitatii profesionale, este mult mai mare pentru pensionari. Varstnicul este deconcentrat, tocmai datorita schimbarii fundamentale si bruste a modului de viata dus anterior, tocmai datorita suprimarii unor programe de viata impuse de munca profesionala cu care s-a obisnuit un timp indelungat. Trebuie sa ne gandim din timp la alegerea unor preocupari pe care, din moment ce suntem mai liberi, putem sa le transformam in pasiuni. Inactivitatea
ste tot atat de noci ca si surmenajul. Activitatile care pot preocupa pe rstnici, afara timpului destinat activitatilor legate de anumite obligatii (casnice, amiliale, social-culturale si social-economice), sunt urmatoarele:
1. activitati fizice: plimbari in aer liber, inotul, ciclismul, turismul, unele jocuri sportive;
2. activitati culturale: lectura, pictura, muzica, acumularea de cunostinte noi prin colectionarea de timbre, monede, carti postale si ilustrate, multe alte obiecte, vizionari de filme si spectacole. Este foarte importanta pentru lentinerea activitatii intelectuale dezlegarea de cuvinte incrucisate, jocul unor
partide de sah, tinerea unor JURNALE ZILNICE\", in care sa noteze evenimentele din viata de familie, din localitatea in care traieste;
3. activitati utile: mici reparatii mestesugaresti in gospodarie, intretinerea gradinii de legume, ingrijirea unei pisici, a unui caine, a pasarilor de curte, preocupari pentru cresterea si educatia nepotilor.
Este foarte important ca rstnicii sa inteleaga ca pensionarea este o treapta fireasca in viata lor si ca ei insisi trebuie sa lupte pentru adoptarea unui nou program de viata (lucru pe care cei mai multi dintre pensionari il realizeaza), care sa le mentina aptitudinile fizice si intelectuale, interesul pentru viata si prin care sa fie folositori lor si familiei lor (sa nu fie o pora pentru cei dragi) si de ce nu si societatii.
Este de dorit ca rstnicii sa nu evite societatea tinerilor.
O mare greseala este sa te opui tinerilor pe motiv ca pe vremea noastra\" totul era bine si tot ce fac tinerii azi este rau. Nu are dreptul nimeni sa ceara tinerilor sa traiasca si sa se comporte ca pe vremuri\". Fiecare generatie isi poate face datoria numai cu conditia sa traiasca in conformitate cu epoca sa.
Preocuparea pentru cresterea si educatia nepotilor, le poate da un nou sens vietii. Tinand cont de experienta acumulata si activitatea desfasurata intr-o viata de om, incurajarea si intarea tinerilor in orice fel de activitate si munca, se impune ca o datorie morala a fiecarui pensionar fata de generatiile care urmeaza. A mentine contactul cu ideile, cu gusturile generatiei tinere, a le intelege, a le acorda sprijin, a le da sfaturi este doda de tinerete, indiferent de numarul anilor.
Apropierea de tineri, de oamenii maturi si preocuparile lor, ii poate face pe rstnici, pe pensionari, sa renunte la pesimismul inerent rstei (preocupari exagerate fata de starea de sanatate si fata de moarte) si sa devina astfel mai optimisti, mai increzatori in viata. Daca doriti sa ramaneti apropiati de cei tineri, este bine sa respectati urmatoarele:
- Nu cautati sa impuneti punctul dumneavoastra de vedere fara sa tineti cont de personalitatea lor, de epoca in care traiesc, de felul cum gandesc.
- Nu impartiti sfaturi care nu vi se cer. Nu repetati zilnic aceleasi sfaturi caci veti fi luat drept pisalog si nimeni nu le inregistra chiar daca sunt foarte bune. Lucrurile spuse rar, dar cu seriozitate si bine argumentate au mai multa loare si mai multe sanse de a fi ascultate.
- Obisnuiti- cu gandul ca copin nu sunt o proprietate care se pastreaza, ca au si ei viata lo\'personala.
- Trebuie sa ne examinam in mod lucid defectele si sa facem eforturi pentru corectarea lor si in primul rand sa ne invingem pornirile despotice care ii fac pe cei in rsta sa nu mai fie agreati.
- In prezenta celor tineri trebuie sa evitam sa fim tot timpul nemultumiti, sa ne gem si sa bombanim in permanenta. Trebuie sa ne gandim ca nimeni nu este vinot de faptul ca noi imbatranim. Sa ne traim rsta noastra dar sa-i lasam si pe altii sa-si traiasca viata lor.
- Lipsa dorintei de activitate nu este cauzata de batranete, dar devenim batrani daca pierdem gustul activitatii. Nu pierdeti interesul fata de tot ceea ce se intampla in jurul vostru, fata de ocupatiile si preocuparile pe care le aveti. Acolo unde nu exista interes nu exista actiune si fara actiune nu exista tinerete. A imbatrani frumos este o arta, este o mare calitate, este un fapt care depinde in cea mai mare masura de noi. Batranetea poate fi penibila, dar poate fi si o rsta accepila daca o pregatim metodic si cu luciditate.
