se stie, procesul de imbatranire se caracterizeaza prin pierderea treptata a capacitatii de adaptare a organismului la eforturi, la agentii cu potential nociv. In procesul de imbatranire apar modificari lent sau rapid progresive ale numeroaselor ritmuri biologice, in functie de factorii ereditari, de factorii de mediu si social-cultural, dar si de cei specifici etapei biologice pe care o traverseaza omul. imbatranirea este un proces complicat. Organismul nu se stinge\" pur si simplu, el se adapteaza constant, se reconstruieste. Supus legilor naturii, omul este nevoit sa accepte schimbarile impuse de neinduplecatul timp si sa se adapteze rigorilor varstei, ^Trebuie sa ne resemnam ca imbatranim, de vreme ce a imbatrani este singurul mijloc de a trai mai mult\", spunea actorul de cinema CHARLIE CHAPLIN (1889-l978). imbatranirea este un proces biologic care incepe, probabil, de la nastere. intrebata daca ii este frica de batranete, celebra artista franceza BRIGiTE BARDOT (n. 1934) a raspuns: De ce sa ma tem de ziua cand voi imbatrani? De cand m-am nascut tot imbatranesc\".
Procesele biochimice care caracterizeaza fenomenul de imbatranire exprima tendinta materiei i de a trece in stare de repaus. Toate functiile organismului: nervoasa, cardiovasculara, renala, hepatica, digestiva etc. -prezinta o scadere a performantelor, continuand un proces care incepe dupa 20-30 de ani. Pe fiecare an ce trece, functiile maxime ale principalelor organe scad cu 0,5-l,3% fata de valoarea lor initiala. Aceasta este consecinta modificarilor chimice intracelulare manifestate prin incetinirea reactiilor generale de producere a energiei (arderea proteinelor, lipidelor si glucidelor), diminuarea ritmului de regenerare a componentelor celulare. Tendinta materiei i de a trece in stare de repaos se manifesta si prin scaderea ritmului de sinteze proteice precum si prin caracterul anormal al proteinelor nou sintetizate. Enzimele noi sintetizate au un potential de actitate redus. Acest lucru explica scaderea performantelor functionale ale diferitelor organe. Scaderea asimilatiei merge paralel cu cresterea proceselor de dezasimilatie.Incetinirea meolismului este o caracteristica fundamentala a batranetii. Scade numarul de celule active si scade cantitatea de apa din celule, in jur de 51% la 70 de ani, fata de 60% la varsta adulta, sau de 75% la nou-nascut. Ionii intracelulari (potasiu, fosfor, magneziu) scad in timp ce ionii extracelulari (sodiu, clor, calciu) cresc. Cel mai vulnerabil la modificarile chimice este aparatul cardiovascular, explicand de ce mai mult de 50% din cazurile de deces se datoresc in prezent accidentelor cardio-vasculare. Se poate spune deci ca, obtinerea unei eti indelungate si active, este apanajul celor care-si mentin inima tanara.
De fapt, imbatranirea umana este un proces normal in care intern trei categorii de factori: genetici, de mediu si agresiunile patologice. Factorii genetici actioneaza programat, guvernand modificarile ce surn odata cu inaintarea in varsta. Factorii de mediu - geoclimaterici, alimentari, psihici, sodo-profesionali -influenteaza calitatea si durata etii. Agresiunile patologice care actioneaza timp indelungat si in randul carora bolile cronice detin un rol de prim (ateroscleroza,
tensiunea de sarcina" class="alin2">hipertensiunea arteriala,
diabetul zaharat, obezitatea, reumatismele cronice degenerative) sunt principalele cauze care influenteaza orarul imbatranirii omului. Fiecare organism imbatraneste dupa un orar propriu, batranetea fiind cel mai adesea rezultatul suprapunerii unor boli cronice si degenerative pe un organism modificat prin inaintarea in varsta. in aceste conditii, imbatranirea prematura apare de cele mai multe ori ca o imbatranire patologica (din cauza unor boli).
Pe parcursul procesului de imbatranire apar o serie de modificari in organism. Pielea isi pierde elasticitatea si apar ridurile. Expunerile la soare pot duce la aparitia unor pete maronii. Pe masura ce organismul produce mai putini pigmenti,
parul incarunteste. Albirea se produce diferentiat, in functie de unii factori ereditari. inaintarea in varsta duce la scaderea capacitatii zuale. Tulburarile de acomodare, uscaciunea si opacitatea cristalinului, depigmentarea irisului, diminuarea reflexelor corneene sunt aspecte fiziologice ale ochiului varstnic. Creste lacrimarea. Cristalinul sufera modificari caracteristice, cu trecerea anilor tinzand sa se formeze cataracta.
Auzul are si el de suferit. Odata cu inaintarea in varsta se noteaza o diminuare progresiva a acuitatii auditive.
Sistemul
cardiovascular are si el de suferit. Creste tensiunea arteriala. Dupa 65 de ani frecventa cardiaca are tendinta sa scada. Elasticitatea vaselor mari diminua si creste rezistenta vasculara. Timpul de circulatie creste si el si ca urmare scade cantitatea de oxigen de la nivelul tesuturilor. Odata cu inaintarea in varsta se instaleaza bolile cardiovasculare (ale muschiului inimii si ale arterelor). imbatranirea si bolile cardiovasculare nu sunt logic asociate. Astazi nu se mai poate afirma ca bolile cardiovasculare sunt consecinta ineila a imbatranirii. Este demonstrata existenta unui debut precoce, inca din copilarie, sau afectarea oamenilor din grupele de varsta din ce in ce mai tinere, oameni in plina actitate.
Pe masura inaintarii in varsta, omul sufera de boli ale dintilor, printre care cele mai frecvente sunt cariile dentare si parodontoza. Aceste boli duc la scaderea capacitatii de masticatie si influenteaza in mod negativ vorbirea.
Functiile aparatului digestiv sufera modificari secretorii, motorii si de absorbtie. Digestia incetineste deoarece si enzimele pe care
stomacul le secreta scad cantitativ. Ficatul si
pancreasul concura, prin elemente proprii, la modificarile digestive si meolice dictate de varsta. Microbismul intestinal cunoaste o exacerbare a florei de putrefactie. Rinichii au si ei de suferit pe masura ce oamenii avanseaza in varsta, capacitatea lor de filtrare diminuandu-se treptat. Din acest motiv, creste volumul de apa retinut de organism, acest fapt determinand o marire a presiunii sangelui in artere. Cu timpul, ca urinara nu mai poate controla nivelul de lichide si, in conditiile in care si musculatura pelana slabeste, se ajunge la o
urinare mai frecventa.
Prostata - glanda speciala a barbatului - dupa varsta de 50 de ani se hipertrofiaza. Aceasta hipertrofiere este cunoscuta sub numele de adenom de
prostata si duce la
tulburari urinare. Dar nu numai prostata si glandele sexuale au un rol in procesul de imbatranire. imbatranirea glandelor endocrine atrage dupa sine scaderea si disparitia unor secretii hormonale necesare fie intregului organism fie anumitor sectoare\". De exemplu, scaderea secretiei hormonilor tiroidieni produce o insuficienta meolica si functionala a intregului organism si precipita procesele de imbatranire.
Unele glande endocrine intra in hiperfunctiune pe masura ce organismul imbatraneste. Astfel, secretia suprarenalelor, dupa varsta de 50 de ani - poate provoca aparitia obezitatii si a hipertensiunii. Aceste cresteri de hormoni fata de momentul biologic respectiv si de necesitatile organismului, grabesc imbatranirea. Hormonii pot avea un rol important in reducerea intensitatii) procesului de imbatranire, deoarece administrarea lor judicioasa prenej complicatiile batranetii. Este de la sine inteles ca aceste tratamente cu hormoni trebuie strict adaptate varstei si particularitatilor indiduale ale organismului si trebuie facute numai cu azul medicului.
Elasticitatea plamanilor scade in timp, ceea ce determina modificari ale volumului respirator. De aici dificultatile de respiratie la persoanele varstnice.
Sistemul muscular este la forma maxima in tinerete si, pe masura ce trece timpul, masa musculara scade. Cei care pe parcursul etii au practicat exercitii fizice in mod regulat isi mentin intr-o forma buna musculatura, indiferent de varsta.
Totusi, odata cu inaintarea in varsta, capacitatea de efort muscular necesita o perioada mai lunga de adaptare si in timpul efortului pot surveni caderi.
Pe masura ce un indid inainteaza in varsta, scade capacitatea sistemului imunitar de a combate rusii si bacteriile ajunse in organism. Din acest motiv, o persoana varstnica este mult mai vulnerabila la boli infectioase cum ar fi gripa si pneumonia. Totodata creste riscul imbolnarii de cancer, sistemul imunitar nemaifiind capabil sa lupte cu celulele canceroase.
Dificultatea in adaptare, ca urmare a defectelor de reglare, control, integrare, transmitere, receptie, reactie, a modificarilor celulare si tisulare, creste susceptibilitatea la stresuri si mecanismele fiziologice se transforma, cu usurinta, in numeroase si diverse procese patologice. Pe fondul acestei scazute capacitati de aparare, incidenta bolilor creste.
Pe masura inaintarii in varsta, adaptarea la schimbarile legate de modul de ata dene mai dificila. Cu cat etatea este mai inaintata, cu atat stresul mutarii si integrarii in alte lucruri este mai puternic resimtita. Aceasta tradeaza o fragilitate marcata a varstnicului care tine de epuizarea rezervelor sale de adaptare.
Daca agresiunile mediului extern - de tipul infectiilor, toxicelor etc, nu se schimba in mod noil, factorii de mediu de natura psihosociala intern in perioada varstei inaintate cu o mai mare frecventa, bruschete si intensitate (ex: retragerea din actitatea profesionala, schimbarea raporturilor cu familia, plecarea copiilor sau decesul partenerului conjugal etc.) si se petrec in conditiile in care echilibrul psihic si biologic den insile, iar rezistenta organismului si capacitatea de adaptare reduse.
Stresul schimbarii domiciliului este cea mai tipica forma de agresiune psihosociala asupra varstnicului, cu consecinte negative asupra echilibrului biologic al acestuia. Pe masura inaintarii in etate, a restrangerii mobilitatii, locuinta dene principalul loc de desfasurare a actitatii varstnicului. Tot ce este legat de mediul sau locuibil, cadru intim, obiectele, amintirile, membrii familiei ii ofera un sentiment de siguranta, de liniste. Tot ce este in afara acestui mediu il nelinisteste, ii produce teama si indoiala. Unii varstnici, care au resurse adaptive si un tonus optimist privesc schimbarea domiciliului ca o reinoire a etii lor, altii, care initial au prit plecarea ca o catastrofa, reusesc sa se adapteze treptat noilor conditii de locuit si ata reintra in normal. Exista si o a treia categorie de varstnici care nu reusesc sa se obisnuiasca cu noile schimbari si care prezinta cu prilejul mutarii o suita de tulburari psihice, care se rasfrang sever asupra starii de sanatate. Aceste tulburari determinate de schimbarea domiciliului a fost descrisa sub denumirea de criza de adaptare\".
Dupa 50 de ani, la femei se instaleaza menopauza care in psihic si emotional se traduce prin insilitate, stari de neliniste, insomnie. incetarea functiei ovariene si micsorarea nivelului estrogenului (hormonul sexual feminin) este unul dintre exemplele demonstrative ale imbatranirii unui sistem fiziologic. La barbati, modificarile care tin de sexualitate sunt mai putin pronuntate in atie cu sexul opus. Producerea de sperma nu are de suferit in urma imbatranirii organismului. Scade insa nivelul testosteronului (hormonul sexual masculin) ceea ce duce la o diminuare a actitatii sexuale. Declinul sexual este revendicat mai mult de barbati, in timp ce femeile manifesta fata de aceasta stare o atitudine ambigua.
La femei, scaderea nivelului de estrogen, constituie cauza osteoporozei (oasele den mult mai fragile). Si la barbati se constata o diminuare a masei osoase din acelasi motiv: reducerea nivelului hormonului sexual. De asemenea, la reprezentantii ambelor sexe apar boli ale incheieturilor, cum ar fi artrita, favorizata la unele persoane varstnice de greutatea in exces. ^
La nivelul creierului, primele manifestari apar in jurul varstei de 40-50 de ani. Dupa 80 de ani, greutatea creierului scade cu circa 10%. Aceasta micsorare nu influenteaza, insa, actitatea mentala. Studiul functiilor intelectuale arata o scadere a memoriei pentru datele recente. Cu toate acestea, posibilitatile de sinteza ale varstnicului, ca urmare a experientei si antrenamentului, se pot mentine.
Atentia, concentrarea, sufera de asemenea de pe urma impactului cu batranetea. Personalitatea indidului se dovedeste rezistenta la scurgerea anilor, parand sa nu sufere modificari. Sunt binecunoscute labilitatea afectiva a varstnicului, hiperemotitatea si impresionata in tatea lui. Adeseori batranetea este insotita de o stare depresiva, tendinta la izolare si singuratate.
Un om ramas singur, bolnav, abandonat, constient ca renunta azi la una, maine la alta, imbatraneste cu o teza incredibila. Pe masura inaintarii in varsta, si cu atat mai mult la batranete, omul trebuie sa lupte cu trei spaime care-i domina ata
- spaima involutiei generalizate si iremediabile
- spaima aparitiei de noi boli sau de agravare a celor deja existente
- spaima de moarte.
Fiecare fiinta e care a trecut de faza cand putea sa duca ia dezvoltarea speciei, deci sa aiba urmasi, este nefolositoare\" in sens evolutiv. De aici necesitatea distrugerii ei cu ajutorul procesului de imbatranire. Si cum un astfel de program nu poate veni la celula decat de la informatia genetica, teoria mortii programate se sprijina pe postulatul ca exista gene care regleaza procesul de imbatranire, ele au rolul unor ceasuri biologice\". Aceasta teorie este asemanatoare cu credinta populara, care considera ca durata etii unui om este inscrisa in cer\" si care este exprimata atat de plastic prin atat i-a fost dat sa traiasca\". Numai ca inscrisul se afla in gene si nu in ceruri.
Ipoteza conform careia imbatranirea surne datorita programului inscris in codul genetic al celulei este un fapt de observatie de necontestat. Perioada etii este diferita in functie de specie. De exemplu, leul traieste 20-25 de ani, vaca 20-25 ani, calul 20-25 ani, ursul 40-50 ani, cainele 10-l2 ani, vulpea 10 ani, crapul 40 ani, nisetrul 30 ani, albinele lucratoare 6 luni, drossofila (musculita de otet) 1 luna, elefantul traieste 60 de ani, crocodilul traieste 70 de ani, broasca testoasa atinge varsta de 250-300 de ani. La extrema cealalta se afla o insecta minuscula, botezata efemera\", care se bucura de placerile etii numai 24 de ore. Cu alte cunte, ceasul biologic al fiecarei specii este potrit pentru o anumita ora. Se afirma ca organismul uman este programat jgenetic_pentru 110-l20 de ani.
Exista o teorie dupa care durata etii animalelor superioare este de 5-6 ori mai indelungata decat durata cresterii lor. Omul creste pana la 20 de ani, deci durata etii sale trebuie sa fie in mod obisnuit, 120 de ani. Poetul grec PINDAR (520-442 i.e.n.) spunea: Noi nu suspinam dupa nemurire, dar trebuie sa atingem limitele care sunt posibile pentru omenire\". Trebuie precizat insa ca dincolo de programul\" speciei, adica de programarea ciclului tal al unui indid pe o dimensiune cronologica anume, omul spre deosebire de celelalte animale este singura fiinta care poate interveni asupra duratei etii sale, fie crescand-o, fie, din nefericire atat de des, scurtand-o. Durata medie de ata a omului a crescut in decursul istoriei din epoca de piatra pana in prezent Progresele cele mai edente insa au avut loc in secolul 20 si in special in ultimii 30 de ani. De la 15-l9 ani in epoca de piatra a ajuns ia 25-30 de ani in antichitatea europeana, la 50 de ani in jurul anului 1940, atingand 72-74 de ani in zilele noastre. Nu avem nici un motiv sa ne indoim ca, o data cu progresele stiintei si tehnicii, a conditiilor social-econornice, durata medie de ata va con-tinua sa creasca.
Durata medie a etii in Romania in ani, a evoluat astfel:
ANUL TOTAL BA,RBATI FEMEI
1932 42,0 - -
1964-l967 68,5 66,5 70,5
1973-l975 69,6 67,3 71,8
1980-l982 69,4 66,7 72,2
1984-l986 69,7 66,8 72,8
1988-l990 69,5 66,6 72,7
1993-l995 69,4 65,7 79,4
Speranta de ata a femeilor este cu circa 5-6 ani mai mare decat a barbatilor. S-a incercat explicarea acestui lucru prin faptul ca barbatii lucreaza din greu, fumeaza si beau mai mult decat femeile. Daca aceste explicatii ar fi reale, ar insemna ca, pe masura afirmarii sociale a femeii si pe masura cresterii automatizarii si robotizarii proceselor de munca, varsta medie de ata a celor doua sexe va fi din ce in ce mai apropiata. Dar lucrurile nu stau asa. Dimpotriva, statisticienii constata cu uimire ca aceasta diferenta intre speranta de ata a femeilor si a barbatilor nu inceteaza sa creasca in ultimii ani.
Pentru explicarea acestei situatii s-a emis teoria (bazata pe unele observatii din lumea animala deci si a omului), ca diferenta de longetate dintre sexe in favoarea sexului feminin se datoreste unei mari cantitati de energie (intr-un rastimp scurt) investita de mascul cu ocazia actului sexual. Actul sexual scurteaza, deci, ata masculilor.
O alta teorie este teoria fotocopiilor. Este ca si cum am face fotocopia unei litere, apoi fotocopia acestei fotocopii si asa mai departe. Prin repetarea acestei operatii, la un moment dat, ultima fotocopie obtinuta este neclara. Fiecare celula care se inmulteste contine o mica inexactitate in instructia\" genetica luata de la A.D.N. (acidul dezoxiribonucleic). Potrit acestei teorii, noi imbatranim din cauza acumularilor de greseli legate de procesul de inmultire a fiecarei celule in parte a organismului nostru.
Dupa o alta teorie, imbatranirea se datoreaza dereglarii sistemului imunologk. Aceasta inseamna ca in decursul timpului se reduce capacitatea acestui sistem de a deosebi celulele propriului organism de celulele straine, impotriva carora fortele imunologice indeplinesc functia de respingere, pentru a apara organismul. Scaderea capacitatii imunologice duce la slabirea rezistentei organismului in ce priveste atat bacteriile si rusii, cat si celulele tumorale. in stransa legatura cu decaderea acestui sistem se afla distrugerea posibilitatilor de aparare ale ADN, ceea ce face ca greselile sa se indrepte cu o eficienta din ce in ce mai redusa, ajungandu-se in felul acesta la slabirea fiecarui instrument de aparare impotriva agresiunii externe.
O alta teorie, nu mai putin importanta, este teoria radicalilor liberi. Prin radical liber\" se intelege o grupare de atomi ai unei molecule, care are una sau mai multe valente nesatisfacute si care se comporta in reactiile chimice ca un element unic. Din cauza valentelor nesatisfacute, acesti radicali liberi sunt foarte reacti. (Radicalii sunt liberi\" fiindca nu sunt inca cuprinsi in alte combinatii). Radicalii liberi se obtin in organism ca produse secundare ale unor procese de oxidare. Pericolul acestor radicali liberi consta in aceea ca, datorita marii lor reactitati chimice, sunt capabili sa formeze incrucisari in anumite biomolecule si fermenti. Deci imbatranirea se produce ca urmare a unor serii de greseli in sinteza biomolecule lor si a fermentilor. Exista teorii care sustin ca oxidarea grasimilor, realizata in corpul omenesc de radicalii liberi, este primul pas in sirul de evenimente care duce la aparitia tumorilor.
Dintre teoriile prind imbatranirea, in ultimii ani se impune cea legata de reducerea fondului de antioxidanti celulari. Scaderea acestora favorizeaza formarea in cantitati crescute a produsilor de oxidare a grasimilor care, atunci cand depaseste un anumit nivel, altereaza transportul principiilor nutritive prin membrane, deregleaza multiplicarea celulara si permit distrugerea mai rapida a potentialului tal ai tesuturilor. Printre factorii care induc o diminuare a antioxidantilor la persoanele in varsta, sunt de mentionat urmatorii: stresul psihic, reducerea actitatilor fizice, excesul de alimente bogate caloric, aportul redus de elemente biologice care se opun procesului de imbatranire, expunere prelungita la poluantii chimici sau fizici (radiatii ultraolete, ionizante).
O alta ipoteza explica fenomenul de imbatranire al organismului nu prin declinul sistemului imunologic, ci al sistemului nervos central. Se considera ca pe masura inaintarii in varsta se reduce sinteza neuroconductorilor de baza (dopamine, adrenaline s.a.), ceea ce duce la desincronizarea actitatii creierului. Apropiata de aceasta ipoteza este afirmatia ca de incetarea actitatii creierului sau de reducerea ei considerabila sunt novati fermentii. Reducerea eficientei actitatii creierului se datoreaza nu atat pierderii zilnice a mii de neuroni, care nu se mai regenereaza, cat mai ales imbatranirii actitatii tale a celulelor, imbatranire ce se produce ca urmare a unei serii de greseli in sinteza fermentilor. Toate aceste teorii demonstreaza ca, de fapt, imbatranirea este o rezultanta a unor fenomene de o mare complexitate.
Batranetea este pur si simplu a treia etapa a ciclului etii omului\" (de aici si denumirea de varsta a treia\" data batranetii), este o etapa normala, fireasca, caracteristica, care are ca si celelalte varste avantaje si dezavantaje. A fi batran nu inseamna altceva decat a continua treptele etii, in ordinea lor fireasca. Mult timp s-a considerat ca batranetea este o boala deoarece imbatranirea diminueaza rezistenta organismului si capacitatea sa de aparare, favorizand imbolnarile, inlesnind si adancind procesul de imbatranire. Astazi exista un acord unanim, bazat pe observatii si cercetari stiintifice, ca batranetea este o etapa a etii, normala, fiziologica.
Batranii dispun inca de suficiente rezerve de forta fizica si in special spirituala. Dar contextul social, filozofic si psihologic, in care ei evolueaza in societatea contemporana, nu permite valorificarea acestor disponibilitati.
O batranete sanatoasa si activa se pregateste printr-o atitudine comportamentala care trebuie adoptata din primele decade de ata, cand de fapt incepe imbatranirea. Aceasta presupune adaptarea unei alimentatii rationale, combaterea lipsei de miscare, o disciplina a muncii, o actitate profesionala pe care sa o faci cu placere, un anumit ritm de munca - odihna, combaterea traumelor si a stresului, etarea noxelor, acordarea atentiei necesare pentru igiena si starea de sanatate, mentinerea unei eti active, uneori punctata cu performante fizice si intelectuale pana la adanci batraneti, combaterea singuratatii. Conetuirea in familie trebuie sa le asigure satisfactii spirituale in contextul optiunilor proprii varstei a treia. Omul imbatraneste in conditii optime daca reuseste sa reziste restrictiilor si daca reuseste sa gaseasca solutii de substituire a acelor actitati la care a fost nevoit sa renunte. S-a constatat ca functiile mai des intrebuintate imbatranesc mai tarziu. De pilda, muschii si creierul se mentin cu atat mai mult cu cat omul s-a sert mai mult de ele si mai bine, de unde si importanta antrenamentului fizic si mintal. Gimnastica de inorare, mersul pe jos, excursiile, popasurile in aer curat, alternanta actitatii cu odihna, relaxarea prin lectura, participarea la manifestari culturale, stiintifice si sportive sunt binevenite pentru varstnici si nu numai. Atingerea unei varste inaintate depinde de doua categorii de factori - unul de natura ereditara, celalalt grup de factori se refera la mediul de ata - fizic, psihic, social. Astfel, s-a constatat ca persoanele care ating varste inaintate au avut un regim de ata rational bazat pe:
- o alimentatie echilibrata fara carente si fara excese
- un mediu fizic fara factori poluanti si toxici
- un sistem nervos echilibrat, fara traume psihice mari
- absenta bolilor cronice degenerative
- utilizarea din plin a naturii si a factorilor naturali
- o actitate fizica si intelectuala continua, acomodata posibilitatilor
organismului
- combaterea oboselii si surmenajului prin odihna si somn
- efectuarea unei munci utile
- reducerea consumului de bauturi alcoolice si eliminarea din consum a
bauturilor alcoolice distilate
- eliminarea fumatului
- etarea abuzului de medicamente si a automedicatiei\".
Cand incepe batranetea? La aceasta intrebare s-au dat diferite raspunsuri care sunt departe de a exprima un consens. Fapt normal, daca ne gandim ca fiecare om are propriul sau ritm de imbatranire, la care se poate adauga tendinta de crestere a duratei etii spre limitele biologice maxime, potentiale ale speciei, ceea ce impune o deplasare progresiva a limitei inferioare a batranetii spre varste mai inalte, concomitent cu o largire a perioadei maturitatii. Orice periodizare calendaristica nu poate fi decat relativa, pentru ca edent unele erau datele in antichitate, altele sunt astazi si altele vor fi peste cincizeci sau o suta de ani. Astazi se vorbeste de varsta a patra\", perioada care corespunde la ceea ce denumim longetate. Ce se intelege prin longetate? Longetatea ar fi acea categorie de varsta care depaseste durata de ata normala a unei populatii, apropiindu-se mai mult sau mai putin de durata maxima de ata a omului.
Caracteristicile pentru longe sunt urmatoarele:
- zestre genetica buna
- absenta bolilor cronice degenerative
- nivel scazut de anxietate
- talie mica, slab, dar guros
- capacitate de a se bucura de ata, optimism
- familisti
- independenti
- adapilitate la schimbari, cumpatati, somn bun
- eficienti si creati
- acti in ata sociala
- actitate fizica si intelectuala continua.
Starea de longetate nu este rezultatul unor masuri adoptate numai in ultima perioada a etii, ci isi are originea intr-o conduita echilibrata, respectata pe parcursul intregii eti. Unii cercetatori apreciaza ca inceputul batranetii ar fi situat la varsta de 50 de ani. VICTOR HUGO, gandind in mod poetic, apreciaza ca varsta de 40 de ani este batranetea tineretii, iar cea de 50 de ani este tineretea batranetii\". Dupa sociologi, inceputul batranetii se identifica cu varsta pensionarii (60 sau 65 de ani), iar dupa unii oameni de stiinta, inceputul batranetii este legat de declinul functiilor de reproducere.
Se pare ca ipoteza care pledeaza pentru o posibila legatura intre batranete si sexualitate este totusi o realitate. Un exemplu in acest sens este populatia de pigmei din junglele Africii centrale. Acesti pigmei nu se deosebesc de noi numai prin inaltime, dar si prin precocitatea pubertatii, a imbatranirii foarte timpurii si a mediei de varsta, pe jumatate cat a noastra. Specialistii ORGANIZATIEI MONDIALE A SA,NA,TA,TII (O.M.S.) silesc inceputul batranetii la 75 de ani, pentru ca, pana la aceasta varsta oamenii normali isi pastreaza capacitatea de munca, afectitatea si interesul fata de ata. Este adevarat ca dupa 50 de ani, scade capacitatea fizica, dar o data cu scaderea puterilor, dupa psihologi, atunci cand nu iti mai faci uri de itor, iar dupa esteticieni, atunci cand te uratesti.
Dupa O.M.S. sunt unanim acceptate urmatoarele limite:
- varsta medie 45-59 ani
- varstnic 60-74 ani
- batran 75-89 ani
- longev peste 90 ani.In anul 1982, Adunarea Generala O.N.U. a declarat ziua de 1 octombrie, din fiecare an, ca zi pentru sarbatorirea oamenilor in varsta.
Munca intelectuala reprezinta un mare ajutor pentru prelungirea etii, iar istoria ne-a pastrat numeroase exemple de fecunditate stiintifica si artistica. Astfel de exemple sunt:
ARGHEZI, TUDOR (1880-l967), mare poet, scriitor si ziarist roman BRA,NCUSI, CONSTANTIN (1876-l957), celebru sculptor roman CALDERON de la BARCA (1600-l681), dramaturg spaniol CATO cel BA,TRA,N (234-l49 i.e.n.), scriitor si om de stat roman CRONIN, JOSEPH (1896-l981), romancier englez
COANDA, HENRI (1886-l972), inginer si savant roman
EINSTEIN, ALBERT (1879-l955), fizician german, laureat al Premiului
Nobel (1921)
FABRE, JEAN HENRI (1823-l915), renumit entomolog francez FRANKLIN, BENJAMIN (1706-l790), om politic si ganditor iluminist
american
GOYA, FRANCISCO (1746-l828), pictor spaniol GOLDONI, CARLO {1707-l793),dramaturg italian GOETHE, JOHANN-WOLFGANG (1749-l832), mare poet german HURMUZESCU, DRAGOMIR (1865-l954), fizician roman LAGERLOF, SELMA (1858-l940), scriitoare suedeza, laureata a Premiului
Nobel (1909) MAURIAC, FRANC.OIS (1885-l970), romancier francez, laureat al
Premiului Nobel (1952) MICHELANGELO, BUONARROTI (1475-l564), sculptor, pictor si poetItalian
NEWTON, ISAAC (1642-l727), matematician, fizician si astronom englez O\'CASEY, JEAN (1880-l964), dramaturg irlandez PICASSO, PABLO (1881-l973), pictor, grafician si sculptor spaniol PALLADY, THEODORE (1871-l956), pictor roman PLANCK, MAX (1858-l947), fizician german, laureat al Premiului Nobel
(1918) RUSSEL, BERTRAND (1872-l970), filozof englez, laureat al Premiului
Nobel (1950)
SADOVEANU, MIHAIL (1880-l961), scriitor roman SIBELIUS, JEAN (1865-l957), compozitor finlandez SOFOCLE (495405 i.e.n.), mare poet tragic grec SOLON (640-558 i.e.n.), legiuitor atenian, unul din cei sapte intelepti ai
Greciei Antice. TAGORE, RABINDRANATH (18611941), poet, prozator si dramaturgIndian, laureat al Premiului Nobel (1913) TIZIANO (1477-l576), pictor italian THALES din MILET (652-550 i.e.n.), filozof si matematician grec,Intemeietorul scolii filozofice din MILET VERDI, GIUSEPPE (1813-l901), compozitor italian. Studiul biografiei tuturor acestor oameni de stiinta si cultura a aratat rolul important al actitatii, al muncii, al creatiei, ca element de dezvoltare al sistemului nervos, ceea ce a determinat o mai buna intretinere a functiilor organice. S-a dovedit astfel ca durata etii este dependenta, intre altele, si de dezvoltarea sistemului nervos, de exercitiul intelectual si de antrenarea functiilor creative. Echilibrul nervos este regula de fier\" in orice situatie. Scriitorul si filozoful francez VOLTAIRE (1694-l778) a spus: Pentru ignoranti, batranetea este iarna, pentru cei ocupati cu munca intelectuala este perioada secerisului\".
Dar nu trebuie sa se inteleaga ca o varsta inaintata ar fi numai apanajul celebritatilor culturii si stiintei. Sunt insa si oameni simpli care au atins varste inaintate, ramanand acti, cu goarea pastrata datorita cumpatarii si efectelor binefacatoare ale muncii, caci asa cum spune un proverb romanesc, cumpatarea tine sanatate omului si harnicia tine averea\".
Batranetea continua sa insemne, desigur, haine grele, dar exista perspective reale ca omul sa poata lupta cu succes impotriva ei. Nu poate fi vorba de o intretinere, dar se poate spera intr-o incetinire a imbatranirii prin ameliorarea si compensarea unor deficiente, prin sprijinirea resilirii organismului si echilibrarea unor deeri umorale.
Astazi, mai mult ca oricand, cercetatorii din lumea intreaga incearca sa descopere secretele longetatii. Moleculele naturale si in special celebra DHEA\" (DEHIDROEPLANDRESTONUL), descoperita de profesorul ETIENNE BAULIEU de la College de France\", precum si hormonul de crestere si melatonina sunt considerate deja un potential elixir al tineretii. in luna ianuarie 1998, Agentia Associated Press a anuntat ca oamenii de stiinta de la Universitatea din Texas au descoperit o enzima, teleomeraza, care poate eta procesul de imbatranire a celulelor umane si care va putea imbunatati asa-numita perioada de sanatate\" si speranta de ata\".
Mari sperante se pun in descoperirea mecanismului de reglare genetica, in care caz se va putea ajunge la prelungirea substantiala a etii; varsta de 150-200 de ani nu va constitui caz izolat.
Ultima faza a etii este moartea. Prin moarte se intelege incetarea definitiva a tuturor functiilor organice ale unui organism u, sfarsitul etii. Moartea este un fenomen esential al lumii i. Nu exista absolut nici o forma de ata, indiferent de complexitatea ei, care sa nu se supuna neiertatoarei reguli a disparitiei fizice. Vorbind omeneste - spunea scriitorul si moralistul francez LA BRUYERE (1645-l696) - moartea este bine asezata intrucat pune capat batranetii\". De aceea se poate spune ca orice organism este unitatea paradoxala a etii si mortii. Milioane de celule ale corpului nostru mor in fiecare zi pentru ca noi sa putem continua sa traim; intr-o ata de 70 de ani, organismul moare\" si renaste\" de circa 10 ori. Moartea este deci conditia indispensabila a etii.
Ce se intampla dupa moartea biologica este o chestiune de credinta, asa dupa cum si nemurirea este tot o chestiune de credinta. Tragedia omului este ca el are constiinta etii si a mortii sale.
Ideea nemuririi se pierde in negura timpurilor. Egiptenii erau connsi ca, dupa moarte, sufletul zboara la judecata lui Osiris si a zeitei Maat; pentru indieni sufletul omului, in functie de felul in care a trait, se reincarneaza in te, animale, oameni. Confucius si adeptii sai admiteau existenta spiritelor -Sa - si a sufletelor moitilor - Tau; mahomedanii sustin ca sufletul este un principiu ce transcede materia si este suflat de Allah in ul astral.
Cum traiesc cei ce ajung in RAI?
In Grecia antica exista conngerea ca in Campiile Elizee oamenii traiau asemeni zeilor cu inimile tinere si invapaiate, petrecandu-si timpul in petreceri si veselie. in PARADIS, hindusii si musulmanii isi petrec timpul facand dragoste cu fecioare, dupa care se odihnesc pe perne verzi si pe covoare de matase brodate cu aur. De asemenea, hindusilor si musulmanilor le este permis sa bea n, fapt interzis pe pamant in PARADIS, crestinii au o ata sociala, regasindu-si prietenii de pe pamant. Insa, inainte de toate, in RAI crestinii il slujesc pe DUMNEZEU, inchinan\'du-i imnuri de lauda si il intalnesc pe Isus Cristos, care Ie releva sensul lumii. Paradisul nu cunoaste nici suferinta, nici oboseala, nici batranetea.In fata mortii oamenii se intreaba de ce trebuie sa sufere, de ce sunt adica condamnati sa moara si care e soarta ce-i asteapta apoi. Adanca seriozitate si dureroasa uimire de care sunt cuprinsi pana si cei mai nereflexi in fata cadavrului unei fiinte iubite sunt o dovada neindoioasa de intensitate cu care misterul tragic al mortii se impune tuturor.
Asa cum am mai aratat, in functie de credinta, exista oameni care cred in ata de dupa moarte, asa cum exista oameni care nu cred in ata vesnica. De-a lungul secolelor, marii ganditori, fiecare in felul sau, au sustinut una sau alta din ipoteze. lata cateva exemple:
HENRI BERGSON (1859-l941), filozof francez, laureat al Premiului Nobel, in 1928 spune: Cu cat ne vom obisnui mai mult cu ideea unei constiinte care depaseste organismul, cu atat vom admite, ca un lucru natural, ca sufletul sa supraetuiasca corpului\". Si ceva mai incolo: Supraetuirea dene atat de probabila, incat obligatia de a dovedi faptul rene mai degraba celui care o afirma\".
DENIS DIDEROT (1713-l784), scriitor si filozof francez spune: Nu cred in ata de apoi si nici n-o tagaduiesc: ma bucur pe cat pot de cea care ne-a fost daruita dinainte ca parte din mostenire\".
Marele scriitor rus LEV TOLSTOI scria: Cred in ata eterna, cred ca omul va fi rasplatit dupa faptele sale, aici si pretutindeni, acum si totdeauna. Cred atat de hotarat in toate acestea, incat, la varsta mea, pe marginea mormantului, trebuie sa fac adesea un efort pentru a nu-mi chema singur moartea corpului, adica nasterea mea ia o noua ata\".
