Elementele
minerale participa la reglarea echilibrului acido-bazic, intervin in contractiile musculare, in activitatea enzimelor, influenteaza exciilitatea neuro-musculara si permeabilitatea. O mare parte din elementele minerale se afla in
lichidele organismului, in schelet si dinti. Elementele minerale cu toate ca se gasesc in proportie destul de mica fata de celelalte principii nutriti, au o importanta deosebit de mare in organism. Reinoirea lor se face printr-o
alimentatie corespunzatoare.In functie de continutul lor in organism, elementele minerale se clasifica in:
- macro elemente, care reprezinta circa 4% din greutatea corpului. Din aceasta categorie fac parte: calciul (Ca), clorul (CI), fosforul (P), magneziu! (Mg), potasiu) (K), sodiul (Na), sulful (S);
- microelcmente sau oligoelemente, care reprezinta circa 0,05% din greutatea corpului. Expertii O.M.S. considera ca oligoelemente, sau bioelemente, urmatoarele minerale: cobalt (Co), crom (Cr), cupru (Cu), fier (Fe), fluor (F), iod (I), mangan (Mn), molibden (Mo), nichel (Ni), seleniu (Se), siliciu (Si), staniu (Sn), vanadiu (V) si zinc (Zn).
Rolul biologic deosebit al oligoelemente lor consta in faptul ca aproape toate procesele biochimice din organismele vii se realizeaza cu ajutorul enzimelor a caror activitate este conditionata de prezenta unor oligoelemente, de unde si denumirea de
vitamine anorganice\", care se da acestora.
Fiecare element mineral are un rol bine determinat in organism. Lipsa, cantitatea
insuficienta si, in unele cazuri excesul, pot duce la
tulburari a e functiilor vitale ale organismului.
Desi pentru buna functionare a organismului uman sunt necesare toate elementele minerale pentru oricare organism, specialistii considera un numar de sapte ca fiind indispensabile: calciul, fierul, fosforul, iodul, magneziul, seleniul si zincul.In ceea ce priste continutul de elemente minerale ale ratiei alimentare zilnice, intr-o alimentatie mixta corecta sunt totdeauna continute cantitati suficiente din aceste substante atat de importante pentru sanatate. Numeroase produse alimentare contin substante care complexeaza sau interfereaza in mecanismul de actiune al substantelor minerale si ca urmare reduc utilizarea acestora de catre organism. Dintre acestea fac parte:
- acidul oxalic care insalubrizeaza o parte din calciu si magneziu sub forma de oxalate, reducandu-le absorbtia. Acidul oxalic se gaseste in macris, loboda, stevie, spanac, pulbere de cacao. Folosirea in exces sau fara discernamant a acestor produse poate fi daunatoare;
- acidul oxalic care formeaza cu unele elemente minerale, calciu, magneziu, fier, zinc, compusi insolubili. Acidul fitic se gaseste in cereale, nuci, seminte oleaginoase;
- factori goitrogeni (gusogeni) sunt substantele care inhiba captarea iodului inainte de a se sintetiza
hormonii tiroidieni. Astfel de substante sunt tianodanatii care se gasesc in varza, conopida, napi, rapita, mazare, soia, seminte de in si de bumbac.
Asa cum am vazut din elul de mai sus,
sarea este importanta pentru organism, deoarece:
- contine ionul clor necesar pentru formarea acidului clorhidric din sucul gastric, pentru digestia, descompunerea si depozitarea hidrocarbonatelor
- contine ionul sodiu care are un rol deosebit in meolismul apei in organism, fiind de neinlocuit in procesele vitale.
Necesarul de sodiu al omului este de 1 g zilnic pentru fiecare litru de apa; ceea ce reprezinta 2,5 g sare. Un consum de 5 g/zi este cu siguranta lipsit de nocivitate si recomandat de O.M.S.
Cata sare consumam, in conditiile alimentatiei noastre traditionale?Intre 10 si 30 de grame de sare, deci dublu pana la de sase ori mai mult decat nevoile maxime ale organismului.
Se stie ca sarea in exces este un toxic vascular, care pe de o parte sta la baza multor cazuri de
hipertensiune arteriala, iar pe de alta parte altereaza peretele vascular independent de hipertensiune, producand leziuni degenerati de tip arteriosclerotic. Se recomanda reducerea consumului de sare in bolile cardiovasculare sau de rinichi, in
obezitate si temporar la gravidele in ultimele luni de sarcina. Doua avantaje pledeaza pentru reducerea cantitatii de sare:
- sarea este un stimulator al poftei de mancare. Reducerea sarii, deci reducerea apetitului, va ajuta la prenirea ingrasarii;
- sarea retine apa in organism. Mai putina sare inseamna retentie de apa mai redusa, deci munca mai usoara pentru inima.
Se cunosc si boii in care se recomanda un
regim bogat in sare cum ar fi in cazul unei diarei prelungite. in unele stari de astenie si hipotensiune arteriala legata de insuficienta glandelor suprarenale. Consumul moderat de sare nu este numai util, ci de-a dreptul indispensabil. Asadar, practic, trebuie sa se puna mai putina sare in mancare si sa fie ocolite unele gustari sau feluri prea sarate - afumaturile, mezelurile, conserle, pestele conservat, muraturile etc. Referitor la consumul de sare, trebuie sa mai precizam ca niciodata nu se |va gresi punand prea putina, ci punand prea multa. Sarea de care are nevoie lomul se gaseste suficienta in alimentele pe care le consuma, fara a mai fi nevoie de un adaos suplimentar (sarea adaugata la pregatirea alimentelor). Sigur, cei care au hipertensiune cu valori variabile mari, cu tulburari de ritm, cu insuficienta renala, vor aa o alimentatie hiposodata stricta, la recomandarea medicului.
