in iris se pot studia doua aspecte topografice:
. Cercurile concentrice din jurul pupilei, care descriu o spirala mare compusa din patru lanturi circulare si sapte inele concentrice;
. Sectoarele radiate care pornesc de la pupila.
Cuprins:
Inele concentrice spiraliforme, şl lanţuri circulare |
sus  |
Prima diviziune circulară sumară a irisului poate fi rezumată în patru lanţuri circulare:
Lanţul M sau metabolic
Activat de muşchiul constrictor al pupilei: cu inervaţie parasimpatică.
Acest lanţ indică nivelul energetic al subiectului şi rezerva sa vitală (dacă apare o margine pupilară mai închisă decât irisul ne aflăm în prezenţa unei stări energetice tonice).
La acest nivel se calculează spaţioriscul (Lo Rito), adică zonele cu risc patologic mai mare pentru pacient.
Lanţul AV sau nutritiv
Separă zona stomacului de cea intestinală.
Lanţul C sau coroana nervoasă autonomă
Coroana nervoasă autonomă delimitează două zone:
. Zona ciliară;
. Zona pupilară.
între ele apare un unghi: unghiul lui Fuchs.
Coroanei nervoase autonome, care este zona irisului cu grosime maximă, îi corespund:
. sistemul nervos parasimpatic7;
. măduva spinării;
. segmentele vertebrale;
. dinţii;
. afecţiunile SNC şi ale SNV, apărute în urma unor tulburări osteopatice;
. cronoriscul.
Lanţul P sau periferic sau limbul corneal
Se analizează eventuala opacitate, îngroşarea şi albirea parţială sau totală.
între cele două cercuri ciliare în exterior şi pupilare în interior se delimitează trei zone: zona periferică externă (lanţul P), zona intermediară (între lanţurile P şi C) şi zona centrală internă (între lanţurile C şi M).
în zona mai externă este reprezentat inelul epidermei şi al circulaţiei limfatice, în zona intermediară se disting patru inele cu reprezentarea diferitelor organe şi aparate cu funcţiile lor emotive şi în cercul intern, zona centrală, organele digestive, stomacul şi intestinul. în total există şapte zone concentrice şi inele.
inelul 0 marginea pupilară
inelul 1 stomacul
inelul 2 intestinul
Coroana nervoasă autonomă - unghiul lui fuchscoroana nervoasă autonomă - unghiul lui fuchs |
sus |
inelul 3 zona neuroendocrină
inelul 4 prostata, uterul, scheletul, sistemul circulator
inelul 5 organele
inelul 6 muşchii şi zona motorie
inelul 7 epiderma, sistemul limfatic
Zona ciliară se întinde de la inelul 3 la inelul 7, în timp ce cea pu-pilară sau nutritivă, cuprinsă în interiorul coroanei nervoase autonome, cuprinde doar primul şi al doilea inel.
Inelul 0 este expresia membranei ectodermice, primul şi al doilea a endodermului, iar spaţiul cuprins între al treilea şi al şaselea inel al me-zodermului, iar al 7-lea al ectodermului.
Inelul 0 corespunde şi zonei de Sinteză, inelele 1 şi 2 circulaţiei energiei yin, zona dintre inelele 3 şi 6 circulaţiei energiei yang, şi în fine inelul 7 fluxului energiei imunitare de apărare (Wei / Oe).
Aşadar, din punctul de vedere energetic tradiţional irisul este înconjurat de energia "Wei" sau "Oe" de apărare. Energia yang circulă în schimb în zona cuprinsă între coroana nervoasă autonomă şi inelul 7, în timp ce yin circulă în interiorul coroanei nervoase autonome, zona nutritivă (Fig. 17). Aceste trei zone energetice corespund zonelor de reprezentare: ectodermică, mezodermică şi endodermică (Fig. 18).
într-un anumit fel suprapusă subdiviziunii energetice este cea embrionară conform căreia irisul se împarte în zonă ectodermică (energie de apărare), mezodermică (energie yang) şi endodermică (energie yin).
Această subdiviziune se leagă de cele trei spirale formative embrionare:
. spirala superioară sau ectodermică;
spirala intermediară sau mezodermică; spirala inferioară sau endodermică
Zona endodermică, yin, cea mai mobilă a irisului, indică stratul bazai al stromei (J. Deck). Este vora de o zonă de fibre radiale striate în care se pot deschide cavităţi; ea este şi mai pigmentată decât zona mezodermică yang.
Invers, zona yang este cea mai bogată în semne diagnostice.
Zona de trecere între energia yin şi yang (lanţul C), poate reprezenta trecerea energetică yin-yang cu ogive şi cavităţi dificil de localizat. Este de altfel greu să le atribuim zonei yin sau yang, sau zonei de trecere.
Dintr-un punct de vedere psihosomatic şi spiritual (Fig. 19) împărţirea circulară a irisului poate fi văzută în felul următor:
Unghiul lui fuchs |
sus |
Unghiul lui Fuchs determină relieful coroanei irisului şi prin urmare al coroanei nervoase autonome faţă de restul irisului. La acest nivel se produce circulaţia arterială minoră şi inervaţia cu nervii ciliari lungi. Tensiunile din camera anterioară a ochiului împing din jos, creând un unghi al coroanei nervoase autonome tot mai ascuţit, determinând con-vexitatea coroanei irisului. Hipertonia se traduce în practică printr-o hiperfuncţionare simpatică.
Examinarea reliefului nu poate fi efectuată în mod satisfăcător prin fotografie, în schimb poate fi evaluată corespunzător prin observarea dinamică şi prin înregistrarea video cu lumină incidenţă. Conform clasificării lui R. Bourdiol, situaţiile posibile sunt .
Reliefurile irisului |
sus |
După Rene Bourdiol, modificat
A: unghi normal B: în formă de con C: în formă de crater D: neregulat E: adâncit F: super-reliefat G: rotunjit H: aplatizat
Tendinţă hipertonică (predominanţă a miasmei sicotice):
. Iris în formă de crater - predispoziţie spre afecţiuni neuroendocrine. Prezenţa simultană a arcurilor poate indica predispoziţie psihotică;
. Iris în formă de con - flatulenţă şi afecţiuni intestinale, dispepsie şi spasme;
. Iris super-reliefat - reacţie imunitară exagerată cu posibilitate de astm. Adesea apare concomitent o hiperactivitate suprarenală.
li *
Fig. 20
Tendinţă hipotonică (predominanţă a miasmei psorice):
. Iris aplatizat - inhibiţie imunitară, tendinţă adrenergică, boli cronice;
. Iris rotunjit - hipoactivitate imunitară;
. Iris adâncit - stare hipo-, boli ale măduvei spinale, scleroză în plăci etc.
Tendinţă hiper-/ hipotonică (predominanţă a miasmei luetice):
. Iris neregulat - distonie neurovegetativă.
Zonele circulare in relaţie cu corneea |
sus |
Există trei fenomene circulare care pot fi observate în iris, a căror origine se regăseşte în schimbarea transparenţei corneei.
Este vorba de inelul de colesterol sau lipoid, de inelul senil şi de anemia extremităţilor (Fig. 21). Aceste trei semne sunt evolutive, în sensul că reducerea lor nu este normală, în schimb apare mai des o agravare a lor în timp.
. Inelul de colesterol: este echivalentul arcului lipoid conform autorilor germani sau inelului calciu-sodic conform iridoloagei australiene Dorothy Hali. Este localizat la nivelul inelului limfatic. Din punct de vedere anatomo-fiziologic este vorba de o infiltrare li-poidă sub cornee care indică în mod generic o deficienţă circulatorie în anumite zone ale corpului, ce poate fi legată uneori de hipercolesterolemie sau de procese hipotensive cronice sau de claudicatio intermittens sau de niciunul dintre acestea.
Inelul senil sau gerontoxon: este un arc translucid care apare în zona superioară corespunzătoare capului. El este iniţial foarte periferic întrucât se localizează în zona de trecere dintre cornee (transparentă) şi scleră (albă).
Semnificaţia lui este un defect al microcirculaţiei capilare. Vârsta fiziologică de apariţie a acestui semn este între 45 şi 60 de ani; apărută la o vârstă precoce, indică o predispoziţie latentă spre arterioscleroză cerebrală. Dacă apare concomitent cu inelul de colesterol, este foarte greu să fie distinse. Un diagnostic diferenţiat este, în schimb, posibil oricând, atunci când cele două semne apar singure, întrucât inelul de colesterol menţine totdeauna transparenţa în zona circulară cutanată, spre deosebire de inelul senil.
Anemia extremităţilor este echivalentul inelului senil în zona inferioară a irisului şi indică insuficienţă circulatorie periferică.
Sectoare radiale |
sus |
Sectoarele radiate delimitează părţi din zonele mezodermice (energie yang) în care sunt reprezentate energiile diferitelor organe (Fig. 22).
Aceste sectoare, chiar dacă din punct de vedere geometric pornesc de la pupilă, se extind de la marginea zonei endodermice (energia yin) spre zona ectodermică (energia de apărare).
Dacă împărţim irisul în sectoare radiale de 30° obţinem 12 sectoare energetice pentru fiecare iris; sectoarele sunt indicate prin litere ale alfabetului care încep în irisul drept, în sensul acelor de ceasornic şi în cel stâng, în sens invers acelor de ceasornic sau trigonometric.
Dacă examinăm sectoarele din Fig. 22, găsim în A-N energia cerebrală (chakra a Vll-a), în B energia cerebrală legată de viziune (chakra a Vl-a), în C energia respiratorie legată de fonaţie, de comunicare (chakra a V-a), în D energia spinării şi a lui Kundalini, în E energia genito-urinară (chakra a ll-a), în F-G energia pelviană (chakra I), în H1 energia hepatică, în H2 energia splinei şi a pancreasului, în l-L energia ritmică respiratorie, în W energia cardiacă, în M energia auditivă şi a echilibrului.
Am împărţit astfel irisul în patru sectoare de cerc în care să localizăm cu precizie reprezentările radiale ale organelor şi mai ales funcţia lor energetică neuroendocrino-imunologică.
Elementele reprezentate în sectoarele de cerc menţionate, precum şi conexiunile cu alte sectoare, sunt exprimate ca lanţuri de conexiune radiale care respectă legi ezoterice sus-jos.
Inele concentrice spiraliforme, şl lanţuri circulare
