Peczely face distinctie intre trei clase principate de irisuri:
. Ochi albastri (limpezi, medii, inchisi la culoare) = constitutie limfatica (. TI)
. Ochi inchisi la culoare (limpezi, medii, inchisi la culoare) = constitutie hematogena (. T2)
. Ochi de culoare mixta, ca rezultat al amestecului dintre primele doua clase de irisuri (. T3). Dupa unii autori, culoarea gri spre negru, sau in orice caz intr-o nuanta stinsa, este specifica momentului in care se apropie moartea.
Primele experimente genetice ale lui Mendel erau axate pe culoarea ochilor. in realitate, in functie de culoarea de fond a irisului si de structura lui se pot clasifica genotipurile care depind de constitutia fiecarui indid, inainte de aceasta subdiziune legata de constitutia irisului, cel care a abordat aceasta tema a fost iridologul german Josef Deck. Asa cum am vazut, in functie de constitutie, prima subdiziune mare de acest gen imparte irisul in trei categorii:
Cuprins:
Colorarea naturală |
sus  |
. Limfatic
. Hematogen
. Mixt
Constituţia limfatică: ochi albaştri
De obicei, nou-născuţii au ochii albaştri. Doar ulterior, în primele luni şi chiar în primii ani de viaţă, apariţia pigmentului mai mult sau mai puţin accentuat determină dispariţia culorii iniţiale albastre şi apariţia culorii definitive mai mult sau mai puţin limpezi.
Utilizarea din ce în ce mai frecventă a vaccinurilor, a antibioticelor" Şi a substanţelor toxice influenţează foarte mult pigmentaţia irisului, care devine astfel tot mai închisă. în special vaccinurile înrăutăţesc, contrar celor ce se afirmă în general, starea generală a copiilor, blocându-le sistemul reticulo-endotelial (parte extracelulară a ţesuturilor conjunctive) şi slăbindu-le sistemul imunitar prin introducerea masivă în organism a metalelor grele. De fapt, unul dintre conservanţii din vaccinuri este Thimerosal, o substanţă foarte toxică pe bază de mercur, ce determină apariţia alergiilor şi slăbeşte sistemul imunitar.
Peczely susţinea că irisul ar trebui să aibă culoarea albastră precum cerul senin, dacă persoana este sănătoasă. De fapt, copiii care sunt născuţi de mame care în timpul sarcinii urmează un tratament eugenetic\'2 au ochi care tind sâ se menţină albaştri sau în orice caz limpezi, şi nu vor apela la vaccinuri pentru a le afecta sistemul imunitar.
Constituţia limfatică corespunde persoanelor cu irisul deschis la culoare de un albastru-deschis până la gri\'3, deseori având conturul evidenţiat, ce determină o culoare mai deschisă. Este vorba despre irisul cu o structură predominant fibrilară radială.
Caracteristici genotipice: reactivitate crescută a sistemului limfatic care cauzează alergii; diateza ce produce flegmă, provocând hemoragia mucoasei nazale, bronşită, diaree, leucoree; diateză exudatâ cu dermatite, eczeme, psoriasis, reumatism; deficienţă circulatorie cu senzaţie de frig, oboseală; anemie, vâscozitate redusă a sângelui şi valori scăzute ale lipidelor, ale colesterolului şi ale trombocitelor; tendinţă psihologică spre obsesie; incapacitatea emotivă de a se desprinde de evenimentele din trecut.
Elemente genotipice energetice: carenţă de sânge, carenţă de qi, yang şi yin cu senzaţie de frig, afecţiuni din cauza frigului, umiditate sau flegmă, carenţă de qi nutritiv.
Constituţie hematogenă: ochi negri
Pentru o perioadă de timp s-a susţinut că ochii negri ar indica o stare bolnăvicioasă mai mult sau mai puţin accentuată, dobândită sau ereditară. De fapt, deseori din părinţi cu ochi albaştri care suferă de boli cronice se nasc copii cu ochii negri. însă nu trebuie să credem că o persoană cu ochi negri trebuie neapărat să fie bolnavă. De multe ori este complet sănătoasă, dar faţă de o persoană cu ochii albaştri, aceasta ar putea să fie mai slăbită, nervoasă sau sensibilă, mai puţin rezistentă la boli.
Din punct de vedere anatomo-fiziologic, popoarele care de mai multe generaţii trăiesc în zone caniculare, unde luminozitatea cerului şi lumina solară reprezintă un stimul continuu, tind să acumuleze melano-cite în al doilea strat al irisului pentru a proteja retina şi întreg aparatul ocular de stimulul fotonic puternic.
Anumite irisuri nu sunt închise la culoare în mod omogen având zone mai puţin pigmentate prin intermediul cărora se poate vedea culoarea de bază.
în anumite cazuri, este mai dificil să vezi exact pigmentul mai întunecat după intervenţii terapeutice care dezintoxică în mod drastic organismul. Acest lucru este posibil când nu este vorba de melanocite genetice, ci de toxine dobândite recent. Sub efectul unor doze homeopatice crescute acest lucru este posibil, iar metodele electronice de reabilitare, care permit verificarea chiar şi a celor mai mici diferenţe de culoare, demonstrează acest lucru.
Oricum, trebuie să facem întotdeauna diferenţa între semnele de hipermelanocitoză genetică, care ţin de rasă, şi problemele legate de autointoxicare recentă sau miasmatică.
Constituţia hematogenă cuprinde indivizi cu irisuri de culoare cafenie (de la alună la cafeniu închis) cu conturul intens pigmentat sau cu trabeculul puţin vizibil. Este vorba despre un fel de pânză de catifea cu trabeculi invizibili, pentru că este acoperită de pigmenţi de melanocite foarte dense. Aceşti pigmenţi au o funcţie de apărare a retinei şi a cavităţii posterioare a ochiului la popoarele care trăiesc într-o climă predominant yang.
Se exagerează însă foarte mult făcându-se distincţie sectorială între zone palide, hipopigmentate alternând cu zone întunecate.
Zonele deschise demonstrează o slăbiciune constituţională a zonei organului în cauză. Pe de altă parte, este extrem de dificil să faci o interpretare unui iris hematogen.
Caracteristici genotipice: insuficienţă metabolică a ficatului, a vezicii biliare şi a pancreasului asociată cu congestie. La disbiotici (dismicrobism intestinal) se întâlneşte deseori la fel ca diverse alte tulburări gastrointesti-nale. O asimilare deficitară de minerale esenţiale precum iod, cupru, arsenic, fier şi aur. Discrazie limfatică. Tulburări glandulare exocrine şi endocrine, ca de exemplu, limfosarcom, tumoare limfatică macrofoliculară, sindrom Hodgkin etc. Deficienţa circulaţiei periferice pentru hipercoleste-rolemie secundară. Stagnarea sângelui din vene cu hipervâscozitate, un procent mare de limfocite. Depuneri mari de calculi biliari, ateroscleroză, toxemie. Tumori. Depresiune şi uşoare tulburări de comportament.
Elemente genotipice energetice: stagnarea q/\'-ului din ficat, oprirea sângelui, dezechilibrul orbis-ul ficatului, al splinei şi al pancreasului.
Constituţia mixtă sau biliară: ochi micşti
Ochii micşti sunt rodul încrucişării dintre un părinte cu irisurile albastre şi celălalt cu irisurile de culoare închisă.
O constituţie mai slabă determină o culoare închisă în partea mediană a irisului, iar una mai puternică duce la apariţia culorii albastre în partea externă a irisului. Nu este vorba de un albastru închis, ci de un verzui în relaţie cu o culoare mai închisă (galben-deschis). După Peczely şi Liljequist, culoarea albastru deschis este cea mai pură, apoi se poate descrie o gamă descrescătoare de culori, de la albastru la negru, corespunzător cu tulburările progresive ale organismului şi diminuarea rezistenţei organismului. Acest fapt a fost observat de mai mulţi autori, deoarece sunt popoare pe pământ care au ochii negri din nevoi biocli-materice macrocosmice şi nu din această cauză sunt mai slăbiţi şi bolnăvicioşi.
Constituţia mixtă cuprinde subiecţi cu irisul de culoare cafeniu deschis până la cafeniu închis alături de tonuri de albastru, cu pigmenţi suprapuşi pe stratul superior al irisului, dar este vizibilă mai ales la o analiză iridoscopică atentă a structurii fibrilare caracteristice irisurilor limfatice. Se pot observa zone insuficient de bine pigmentate (semn al slăbiciunii genotipice): sunt acele zone considerate ca aparţinând organelor cu slăbiciune ereditară.
Este vorba de cele mai multe ori de o culoare albastră peste care se suprapune, pe straturile cele mai înalte ale ţesutului ce susţine irisul, pigmentul hematogen.
Caracteristici genotipice: probleme hapatice şi ale vezicii biliare cum ar fi colecistitele; suferinţe ale celulei la nivelul parenchimului hepatic; dischinezii ale căilor biliare. Deseori apare o insuficienţă pancreatică şi, după Theodor Kriege, o funcţionalitate scăzută secretorie a rinichilor. Deficienţă digestivă asociată cu o mobilitate scăzută gastrică şi la nivelul intestinelor, constipaţie, scaune neregulate.
Elemente genotipice energetice: stagnarea q/\'-ului din ficat, lipsă de qi a splinei şi pancreasului, dezechilibru al orbis-ului ficatului, splinei-pan-creasului, neasimilarea alimentelor prin lentoare digestivă. Este clar că este mult mai uşor de observat un iris limfatic decât unul hematogen. La cel din urmă, semnele acute apar ca o curăţare şi decolorare a structurii fibrilare de fond.
Aceste trei tipuri de irisuri se împart în alte subcategorii pe care le enumerăm fără să intrăm în detalii, pentru că nu acesta este scopul cărţii de faţă.
Subcategorii ale constituţiei limfatice:
1. limfatică pură
2. neurogenă
3. hidrogenoidă
4. conjunctivă slăbită_______
Subcategorii ale constituţiei hematogene:
1. hematogenă pură
2. tetanică
3. în formă de margaretă
4. sicotică
5. conjunctivă slăbită
Subcategorii ale constituţiei mixte:
1. formată din fier şi crom
2. în formă de margaretă sau poliglandulară
3. imuno-patologică
4. reumatico-caterală, carbon itrogenă sau carbo-azotată
5. psorică
6. diateză lipemică
7. conjunctivă slăbită
8. neurogenă
Un factor mult mai important, care azi este recunoscut în general ca semn al rezistenţei imunitare, este în raport cu densitatea structurii irisului şi nu cu pigmentul.
Există apoi alocromia, atunci când un ochi este de o culoare, iar celălalt, de altă culoare sau chiar aritmii sectoriale sau centrale.
Modificarea culorii |
sus |
Mulţi autori au studiat pigmenţii cromatofori care se suprapun peste culoarea de bază a irisului, printre care îl recomandăm pe acelaşi Von Peczely, apoi pe Nils Liljequist, Rudolf Schnabel, Leon Vannier, Edward Lahn şi Henry Lindlahr. Acestora trei din urmă le datorăm faptul că au introdus în iridologie conceptul de .psora" legându-l de corespondentul său miasmă homeopatică.
Pe iris exista diverse pete:
. pigmentate diferit
. negre.
Primele pot fi mai mult sau mai puţin superficiale şi contribuie la modificarea culorii irisului.
Pigmenţii nu indică leziuni structurale organice, ci suprapuneri toxinice sau toxiemice.
Pigmentul toxinic are marginile bine delimitate; pare fixat pe iris şi are valoare de topolabil."
Pigmentul toxiemic are marginile estompate (în măsura în care se formează în timp), este bine localizat în zone determinate şi este în mod sigur topostabil.
După mulţi autori, un pigment este mai întâi topostabil, adică legat de organul în care este prezent şi de reprezentarea irisului şi doar treptat se poate extinde şi devine topolabil; adică este clar că se află în contrast cu evidenţa, deoarece petele topostabile impregnează ţesutul irisului, ceea ce demonstrează o origine mai veche şi profundă, în timp ce petele to-polabile par să se sprijine pe suprafaţa irisului.
în afară de pigmenţii care pătrund sau acoperă structura irisului lăsând-o neobservată, recunoaştem în iris pete colorate perforabile de diferite radiaţii din spectrul vizibil al luminii care lasă să se vadă structura profundă a irisului. Aceste formaţiuni se numesc .filtre"; tocmai acestea din urmă se datorează acumulărilor de toxine.
Două sunt cauzele posibile ale prezenţei punctelor şi petelor colorate (cromatofore) pe iris:
. o degradare psorică sau
. absorbţia masivă de medicamente care ajută la extinderea miasmei sicotice.
Influenţele psorei |
sus |
Din punct de vedere fiziologic, prin psora se înţelege nu doar suprimarea drenajului toxinelor în sistemul reticulo-endotelial sau matrice aşa cum se întâmplă, de exemplu, prin inocularea vaccinurilor6, dar şi suprimarea în piele a erupţiilor de diferite tipuri cu ajutorul cremelor cortizonice. De exemplu, în general, prin psora se înţelege tot ceea ce nu a putut fi eliminat din organism7.
6 Este bine de precizat că vaccinările stimulează şi consolidarea unei alte miasme, sicoza, care din punct de vedere fiziologic duce la astuparea [esutului limfoid cu o ulterioară pierdere informativă a armoniei creşterii odată cu întregul a anumitor grupuri celulare. Acest fenomen favorizează hiperproliferările precum lipomurile, fibroamele, tumorile. Primele niveluri ale acestui dezechilibru deschid calea infecţiilor cu viruşi analogi cu defectul informativ al sicozei precum adenovirusul responsabil de negi şi condilom (n.a.).
7 Anumiţi autori văd în miasma psorică nu doar o alterare fiziologică dar şi un habitus psihodinamic. .Primul instinct care structurează personalitatea în profunditate este instinctul de conservare.
Energia vitală a instinctului de autoconservare înmagazinează agresivitatea apărării şi conservării. Se naşte boala singurătajii: psora." (T.P. Paschero) Organismul, pentru a se apăra de fapt de atacurile vaccinurilor, microbilor şi suprimărilor, reacţionează prin apărare şi retenţie, expresie a reactivităţii psorice (n.a.).
Toxinele părinţilor pot fi transmise copiilor şi, în acest caz, în jurul irisului apare un cerc negru. Copiii care se nasc cu acest semn şi nu suferă de alte boli ereditare vor avea cu siguranţă în primul sau în al doilea an de viaţă o erupţie violentă pe corp sau faţă (deseori, o crustă lăptoasă).
Dacă acest cerc negru apare la adult, atunci este semn al toxinelor suprimate pentru lungi perioade de timp care vor duce la psora ereditară.
Aceşti subiecţi nu sunt afectaţi de o patologie bine determinată, ci de alternanţe patologice ascunse. în aceste cazuri, trebuie să se aibă grijă să nu se administreze imediat doze homeopatice foarte puternice, întrucât organismul nu ar fi în măsură să le suporte, şi prin urmare s-ar putea avea eliminări grave ale toxinelor care se manifestă prin erupţii.
Psora dobândită produce în iris pete maronii, roşu-maronii sau maroniu închis spre negru care sunt distribuite în mod neregulat pe suprafaţa irisului. Vechii autori o atribuiau suprimării scabiei, dar nu este aşa.
De subliniat: petele toxinice mari fără puncte pot fi confundate cu absorbţia de iod. Aceasta produce însă pete maroniu-roşiatice sau ro-şu-gălbui spre deosebire de petele toxinice care sunt bine conturate. Petele toxinice sunt frecvente la cei ai căror părinţi au murit de cancer sau care au avut infecţii venerice, mai ales sifilitice. Ereditatea cancerigenă produce pete mai mari spre deosebire de cea sifilitică ale cărei pete sunt mai mici şi punctate.
Ereditatea sifilitică se manifestă şi printr-o relaxare a trabeculelor irisului care pot duce la lacune tipice în formă de crucea Sfântului Andrei.
în prezenţa petelor toxinice fără antecedente sifilitice pacientul va fi, conform lui Leon Vannier, imunizat cu auto-izoterapia sangvină pentru a-l proteja împotriva tumorilor.
Influenta medicamentelor |
sus |
Toate medicamentele luate în doze mari pe cale digestivă sau prin injecţii provoacă semne în iris; doar remediile homeopatice bine administrate nu lasă semne în iris.
Să examinăm unele dintre aceste medicamente toxice conform clasificării lui Leon Vannier (multe din substanţele enumerate mai jos nu mai fac parte din arsenalul terapeutic modern).
. Acid salicilic: colorează toată suprafaţa irisului în gri murdar, mai ales zona superioară.
. Arsenic: floculaţii albe-gri, pe circumferinţa externă a irisului care dau un aspect de fulgi de zăpadă. Decolorarea poate începe în zona cea mai apropiată de pupilă pentru a se extinde pe urmă până la marginea externă a irisului. Petele produse de arsenic sunt bine delimitate între ele, spre deosebire de cele cauzate de acidul uric care sunt întotdeauna unite între ele precum perlele pe un fir.
. Bismut: cerc gri închis neregulat în circumferinţa internă a irisului, cu reflexii de culoarea oţelului.
. Bromuri: semn de un albastru-alburiu în zona cerebrală.
. Creozot: privire înceţoşată care dă irisului aspect de albuş de ou bătut.
. Fier: cerc brun peripupilar, cu posibile nuanţe de violet dacă intoxicaţia este puţin accentuată sau maro-ruginiu dacă este prelungită.
. Ihtiol: puncte de un brun deschis, mai ales în zonele pulmonare şi genitale, la femei.
. Iod: pete brun-roşiatice sau roşu-gălbui, cu contur nedefinit şi având în centru filamente care se observă în transparenţă, de obicei situate în zonele peripupilare (stomac) şi cerebrale. Aceste pete pot fi confundate cu cele psorice şi toxinice, care au însă contururi bine delimitate şi nu prezintă filamente; în plus, coloraţia nu apare niciodată dedesubt.
. Mercur: cercuri gri cu reflexii metalice în circumferinţa externă a irisului, uneori doar în partea superioară a irisului de culoarea norilor de un alb opac. în constituţia hematogenă, cercul cu reflexii metalice poate rezulta de culoare albastră.
. Opiu: coloraţie gri deschis în regiunea stomacului, mult mai uşor de observat în constituţia limfatică.
. Plumb: coloraţie gri plumburie în regiunea stomacului.
. Chinina: coloraţie galbenă în regiunea stomacului şi a sistemului nervos simpatic care se poate extinde pe toată suprafaţa irisului cu nuanţe de galben-portocaliu în constituţia hematogenă şi verzuie în cea limfatică.
. Sulf: coloraţie galben-verde în caz de doze mari.
. Strichină: linii filiforme albe sau alb-gălbui în zona sistemului nervos simpatic.
Vaccinările produc la rândul lor o stare toxică de o coloraţie mai închisă decât irisul sau puncte închise uneori cu margini albe pe suprafaţa irisului (adâncire a miasmei sicotice).
Toate aceste constatări sunt foarte utile pentru medic care poate astfel găsi calea terapeutică a pacientului şi lua măsuri pentru o cură de dezintoxicare potrivită prin remedii dinamice homeopatice sau bazate pe floriterapii.
De fapt, acumularea toxinică este un bloc energetic informativ care se poate îndepărta cu remedii dinamice energetice care sunt în măsură să mobilizeze depunerile toxice şi, prin urmare, să reactiveze energia blocată. Doar aşa se poate reactiva informaţia care lipseşte, cauză a dezechilibrului şi, deci, a bolii. Punerea în mişcare a toxinelor va provoca la început o înrăutăţire care este benefică şi trebuie să aibă loc treptat fără să altereze organele fundamentale care elimină din organism substanţe toxice (rinichii, ficatul etc.)
Culoarea petelor poate, în plus, să ne indice orbis-ul energetic aflat în dezechilibru.
Exemplu:
culoarea galben deschis de tip .filtru" (pete de urosein) orbis interesat rinichi/vezică
culoarea galben închis, portocaliu, roşiatic (pete de rufin) orbis interesat splină pancreas/stomac (posibile implicaţii hepatice)
culoarea portocaliu (pete de fucsin) stare de tranziţie între dezechilibrul de urozein şi fucsin
culoarea maro (pete de porfin) orbis interesat ficat/vezică biliară
culoarea negru sau gri închis (pete de melanină) participarea sistemului nervos central, a tiroidei, a glandei suprarenale
Colorarea naturală
