Irisul poate fi considerat o proiectie externa a creierului. Se imparte in doua parti fundamentale: ciliara (marele inel al lui MerkeI) si pupilara (inelul mai mic al lui MerkeI), separate de o roata zimtata, numita coroana nervoasa autonoma. Aceasta poate fi considerat o adevarata articulatie intre cele doua uri care alcatuiesc in baza acestei curburi, unghiuri diferite.
Unghiul care se formeaza intre ul ciliar si cel pupilar este denumit unghiul lui Fuchs, si este important in diagnosticul iridologic energetic.
Grosimea irisului este maxima la nivelul coroanei nervoase autonome si se diminueaza in segmentele ciliar si pupilar.
Irisul este cufundat intr-o baie apoasa, umoarea apoasa continuta in camera anterioara a ochiului.
Daca examinam anatomia irisului, putem distinge cinci niveluri la-melare suprapuse: trei pe versantul uveal anterior de origine mezoder-mica4 si doua pe cel posterior retinic de origine ectodermica5.
Anterior, stratul mai superficial si extern, endoteliul, este transparent si are functie protectoare pentru iris. Dupa el, urmeaza stratul-limita anterior format din substanta interstitiala care este foarte putin si slab dezvoltata la irisurile limfatice (albastre), in timp ce la cele hematogene si mixte abunda in melanocite. Acestea au importanta sarcina de a proteja de lumina excesiva camera posterioara a ochiului si retina. Nu intamplator pigmentarea bruna a irisului este extrem de frecventa la populatiile mediteraneene unde abunda lumina solara.
Cel de-al treilea strat anterior este constituit din tesutul vascular care grupeaza mai multe celule de diferite feluri: vase radiale patrunse in tesut conjunctilax in partea anterioara si fibre elastice in cea posterioara. Exista trei tipuri de celule ce predomina in acest strat al irisului: macro-fagele, celulele plasmatice si celulele cromatofore care definesc pigmentul irisului si sunt reglate fiziologic de sistemul simpatic.
Vascularizarea acestui strat este foarte importanta din punct de vedere irido-diagnostic, pentru ca furnizeaza suprafetei irisului indicatii foarte rapide despre starea umorilor care circula.
Circulatia iridica se imparte in cercul arterial mare si cercul arterial mic (. 13). Primul se realizeaza din confluenta arterelor ciliare anterioare si posterioare si strabate marginea zonei ciliare generand ramificatii sinuoase care converg catre pupila, acestea se reunesc apoi pentru a forma cercul mic, care este atat arterial cat si venos.
La nivelul tesutului se realizeaza majoritatea modificarilor irisului.
Dintre cele doua straturi posterioare, primul este muscular, iar al doilea, mai adanc, este retina iridica. Nivelul muscular format din muschii dilatator si constrictor al pupilei, primul cu inervatie simpatica si cel de-al doilea, inervatie vaga (.14). Retina iridica desemneaza, in fine, numeroase petale in zona posterioara a irisului formate din celule foarte pigmentate in violet inchis.
Aceasta coloratie, indiferent de tipul constitutional, poate sa apara uneori pe suprafata irisului in locul marginii pupilare, in cazul hipertrofierii acesteia.
Este interesant de luat in considerare ca irisul se dezvolta aproximatiin cea de-a 15-a saptamana de viata intrauterina si isi are originea posterior in ectoderm (stratul pigmentat posterior si stratul muscular6) si anterior in mezoderm (stroma si vase sanguine). Mai exact, ectodermul la sfarsitul gastrulatiei se imparte in trei zone de formare a organelor:
. Tub neural, care da nastere retinei
. Mezenchim al crestei neurale, care da nastere coroidei
. Ectoderm de acoperire, care da nastere cristalinului
Muschii irisului, asa cum am vazut, au origine ectodermica, in timp ce din mezoderm se formeaza vasele sanguine, sclera si muschii extraoculari.
Pentru a intelege originea ectodermica a muschilor irisului e necesar sa amintim ca ei deriva din portiunea anterioara a stratului pigmentat al retinei, motipentru care trebuie considerati rodul unei transformari care in constrictorul sau sfincterul pupilei s-a produs complet, in timp ce in dilatator nu a ajuns la o modificare completa, fiind prezente prin urmare fibre de natura mioliala,
O alta particularitate a structurii irisului uman este aceea ca muschiul sfincter (constrictor) este constituit din fibre netede si nu striate ca la pasari.
