TOPOGRAFIA LUI PECZELY
Este rba de prima topografie completa a irisului aparuta in lumul sau din 1873, Descoperiri din lumea stiintelor naturale si terapeutice, publicat la Budapesta (. 2). in prima parte a operei este elaborat primul ghid de diagnostic cu ajutorul irisului, care a fost apoi publicat in 1886, in Homoepatische Monatsblatter. in aceasta topografie gasim deja reprezentari precise, precum articulatiile, splina, inima, plamanii, zona dorso-lombara; altele sunt mai deosebite, precum uterul, care era reprezentat doar pe irisul drept, iar zona corespunzatoare ficatului este foarte neclara deasupra si sub zona articulatiei superioare drepte.
Cuprins:
Topografia lui liljequist |
sus  |
īn 1887 se publică īn limba germană la Stockholm o lucrare a lui Niels Liljequist intitulată Diagnostic prin intermediul ochilor (articol deja publicat cu un an īnainte, īn suedeză) (Fig. 3). īn acest articol se face referire atāt la opera lui Peczely, cāt şi la o mică lucrare a lui Schlegel apărută īn luna februarie a aceluiaşi an. īn această topografie găsim o localizare exactă a aparatului gastrointestinal, īn care stomacul este perfect reprezentat īn zona centrală din jurul pupilei şi intestinele pe cercul imediat exterior. La fel de bine sunt indicate reprezentările apendicelui şi rectului. īn plus, plămānul este delimitat īn lobii săi, iar zona de reprezentare a ficatului este restrānsă la spaţiul situat sub extremitatea superioară, īn ochiul drept. Principalul merit al lui Liljequist este acela de a fi identificat zona de iris īn care este reprezentată epilepsia īn jumătatea superioară a sectorului superior extern al ochiului stāng. In ceea ce priveşte uterul, este reluat modelul lui Peczely.
Topografia lui schlegel şl a lui thiel |
sus |
Schlegel, medic homeopat din Tubingen, după o şedere la Peczely, a publicat prima broşură pe această temă īn 1887 la care a făcut referire şi Liljequist, apoi a scos o a doua ediţie, mult mai precisă şi completă, īn 1906 (Fig. 4). Acest autor furnizează localizări foarte precise pentru anumite organe precum pleura, rinichii şi vezica, şi īn plus, dă o interpretare diferită reprezentării uterului care este localizat pe ambele irisuri, jumătatea dreaptă īn dreapta, iar jumătatea stāngă īn stānga. Un alt autor care a preluat aproape total această topografie este Thiel.
Ulterior, iridologia s-a răspāndit īn Anglia şi America şi numeroşi autori au dorit să-şi exprime originalitatea, aşa cum a reprezentat Anderschou zonele cerebrale (Fig. 5), pe care se distingeau zone corespunzătoare facultăţilor intelectuale, memoriei, afectivităţii etc.
Topografia lui leon vannier |
sus |
īn 1915, Leon Vannier a alcătuit o hartă a irisului pentru medicii homeopaţi francezi, publicată īn 1923, īn te diagnostic des maladies par Ies yeux (Fig. 6), īn care reia mare parte din topografia lui Liljequist, bazāndu-se pe criterii extrem de simple cu o atentă aplicare funcţională la metoda homeopatică, singura capabilă să producă modificări ale semnelor patologice ale irisului. Chiar din lucrarea lui Vannier ne vom inspira, sprijiniţi de cercetările şi descoperirile ulterioare.
Topograia lui bernard jensen |
sus |
Discipolul chiropracticianului din San Francisco (SUA) R.M. McLain, Jensen a fost cel mai important dintre iridologii americani, şi el doctor īn chiropractică, a pus la punct harta iridologică cea mai renumită şi mai răspāndită din lume (Fig. 7).
Topografia cronoriscului şispaţioriscului după daniele lo rito |
sus |
Medicul italian de renume mondial a pus la punct o hartă goniome-tricā (Fig. 8a) pentru a determina prin discontinuitatea coroanei nervoase autonome a irisului vārsta la care au apărut sau vor apărea traume emoţionale sau schimbări profunde de-a lungul propriei existenţe.
La fel ca spaţioriscul (Fig. 8b), serveşte la stabilirea zonelor cu cel mai mare risc patologic ale subiectului şi se calculează pe marginea pupilară.
Topografia lui liljequist 
