Iridologii de profesie folosesc o serie de instrumente pentru examinarea ochilor. Noi preferam o lampa medicala cu fanta (similara celei utilizate de oftalmologi), insa lampile de acest tip sunt mari, scumpe si nu este bine sa fie mutate dintr-un loc in altul. Cea mai simpla modalitate de examinare a irisului presupune o lupa de mana, la care se adauga o lampa cu baterii, tip stilou; este un procedeu simplu, nedureros si eficient, fiind insusit de toti iridologii la cursurile de instruire. O alta metoda consta in obtinerea unei fotografii a irisului, folosind un aparat special adaptat si efectuarea obsertiilor pe aceasta fotografie. Este foarte util sa aveti o fotografie a irisului realizata de un iridolog de profesie, atat datorita faptului ca aceasta ofera o imagine de referinta pentru viitor cat si pentru ca puteti examina irisul mai usor. Totusi, fotografierea irisului constituie un domeniu specializat si poate avea unele neajunsuri importante. Fiecare fabricant de pelicule fotografice produce filme and o anumita "culoare de fond", adica o culoare dominanta. La anumite filme, aceasta culoare este albastru, la altele rosu, iar altele riaza intre albastru si rosu. Utilizarea unor pelicule fotografice diferite conduce la obtinerea unor fotografii ale irisului and diferite culori dominante. Din acest motiv, pentru toate imaginile irisului trebui sa se foloseasca acelasi tip de film.
Cuprins:
Autoexaminarea dusului |
sus  |
De asemenea, este necesar să ne asigurăm că dimensiunile pupilei sunt aceleaşi în toate imaginile fotografice. Variaţia dimensiunilor pupilei modifică forma irisului, ceea ce creează impresia de apariţie sau dispariţie totală a marcajelor (vezi figura 14, pagina 41). Totodată,
este util să se obţină în paralel doua imagini: una în care punctul de focalizare să se afle în zona "digestivă" a irisului şi o alta în care acesta să fie situat în partea exterioară a irisului, deoarece profunzimea focalizării în fotografia cu mărire puternică a imaginii este foarte mică. Cum ochiul are, în general, o formă sferică, o imagine cu focalizare pe o zonă a irisului va fi uşor neclară pentru o altă zonă.
Pentru autoexaminare, cea mai eficientă metodă este de a utiliza un con-tactoscop. Acesta este un dispozitiv cu reflexie destinat purtătorilor de lentile de contact, cărora le oferă posibilitatea de autoexaminare a ochilor, fiind ideal pentru iris. Acest tip de aparat este accesibil, ieftin şi poate fi obţinut de la cabinetele de optică. Dacă nu dispuneţi de un astfel de dispozitiv, lumina naturală şi o oglindă bună, curată, vă vor fi de ajutor. S-ar putea să aveţi nevoie de cineva care să vă ajute să identificaţi anumite zone ale irisului. Dacă apelaţi la ajutor, va trebui să rugaţi persoana respectivă să deseneze ceea ce vede şi să noteze poziţia marcajelor.
Dacă nu dispuneţi de nici un fel de echipament de examinare a irisului, veţi avea nevoie de:
. o diagramă a irisului (vă puteţi folosi de cea prezentată în paginile 42-43 ale acestei cărţi, sau vă puteţi procura o hartă de la Societatea Britanică a Iridologilor);
. creioane sau cretă colorată şi un blocnotes;
. multă lumină naturală;
. o oglindă bună poziţionată astfel încât să asigure o reflexie maximă a luminii în ochi.
Pentru a studia irisul altei persoane veţi avea nevoie de o lupă asferică având puterea de mărire de 6x şi o lampă tip stilou, ambele putând fi obţinute de la Societatea Britanică a Iridologilor sau de la un magazin de optică.
începeţi prin a vă examina culoarea irisului şi stabiliţi care este tipul constituţional de iris de care vă apropiaţi cel mai mult. Aceasta vă va arăta care este tipul general al sănătăţii dumneavoastră. Priviţi zona situată în jurul pupilei şi notaţi toate variaţiile de culoare şi liniile negre. O imagine întunecată indică o absorbţie deficitară a substanţelor nutritive în corp (vezi figura 25, pagina 83); liniile negre distribuite radiar, asemănător spiţelor unei roţi (vezi figura 8, pagina 23) indică un stomac hiperexdtabil.
Priviţi apoi mai departe, în spaţiul limitat de coleretă, şi notaţi prezenţa lacunelor, precum şi poziţionarea lor în această zonă. Pentru a putea localiza zonele din corp cărora le corespund marcajele, va trebui să consultaţi harta irisului.
Priviţi apoi coleretă. Este traseul acesteia definit clar pe tot parcursul irisului, sau există locuri cu devieri în afară? Ea trebuie să fie mai deschisă şi uneori să iasă în evidenţă faţă de restul irisului dar trebuie să aibă o formă regulată de jur împrejur. Dacă este întreruptă, zimţată (vezi figura 26, pagina 84), sau foarte albicioasă indică o iritaţie a colonului.
în partea exterioară a irisului urmăriţi dacă există inele albe sau inele discontinue, distribuite la suprafaţa irisului. Acestea sunt aşa-numitele inele de stres care sunt foarte frecvente la anumite tipuri de iris. Ele sunt adevărate caneluri ale irisului (vezi figura 27, pagina 84), dar atunci când lumina cade asupra lor, se dovedesc a fi albe. După cum sugerează numele lor, marcajele indică existenţa stresului şi arată că sunteţi o persoană stre-sată. Prezenţa inelelor de stres nu înseamnă că sunteţi o persoană nervoasă ci confirmă, pur şi simplu, o predispoziţie de a dezvolta energie nervoasă.
Pentru a putea localiza pe iris diferite zone ale corpului, gândiţi-vă că irisul este un cadran de ceasornic pe care trebuie să urmăriţi marcajele, începeţi de la poziţia de 60 de minute, corespunzătoare zonei superioare a ochiului, treceţi în jos la 30 de minute şi apoi parcurgeţi mai departe traseul până ajungeţi înapoi la 60 de minute. Procedând în acest fel nu veţi scăpa nici un marcaj.
Priviţi apoi restul irisului pentru a identifica orice marcaje distincte sau care par diferite faţă de restul modelului irisului. Acestea pot avea formă de lacune, puncte negre (defecte), fibre orientate diferit (transversal) faţă de restul fibrelor sau zone care par a conţine mai puţine fibre. Aceste diferenţe reprezintă elemente importante şi indică o funcţionare deficitară sau absenţa funcţionării organelor din corp care corespund zonelor irisului în care le depistaţi.
începeţi din nou din poziţia de 60 de minute, urmărind acum variaţiile de culoare ale irisului. Observaţi prezenţa petelor galbene care arată că rinichiul nu elimină corespunzător toxinele din corp şi a petelor de pigment brun care arată de obicei că pancreasul sau ficatul nu face faţă, în mod adecvat, metabolismului glucidic.
Dacă utilizaţi o lampă tip stilou, nu menţineţi spotul luminos asupra irisului mai mult de un minut deoarece ochiul este un organ foarte sensibil. Acordaţi-vă sau acordaţi partenerului dumneavoastră pauze de odihnă, la intervale regulate. întotdeauna există posibilitatea să reluaţi o examinare. De asemenea, nu uitaţi să clipiţi, deoarece acest lucru, deşi pare normal, în cazul când efectuaţi o examinare atentă pentru identificarea marcajelor irisului, puteţi uşor uita să vă odihniţi ochii prin clipire. Menţinerea ochilor larg deschişi determină lăcrimarea şi congestionarea, afectând structura lor delicată.
Nu vă alertaţi datorită marcajelor pe care le vedeţi. La început, poate fi îngrijorător că vedeţi şi altceva decât culoarea pură a irisului. De obicei, atunci când privim în oglindă, nu ne observăm ochii aşa cum trebuie, aşa încât examinarea irisului poate constitui ocazia de a stabili variaţiile de la nivelul acestui organ. Irisul tuturor persoanelor prezintă variaţii, deoarece fiecare dintre noi avem organe sau glande care funcţionează mai slab. De aceea, atunci când observaţi diferite modele şi pete de pigment, nu vă îngrijoraţi.
înainte de a trece mai departe, va trebui să desenaţi imaginea irisului dumneavoastră cu ajutorul unei grile în alb-negru, de tipul celei din figura 28, pe care veţi marca, cu creioane colorate, zonele pigmentate. Figuraţi toate marcajele stabilind poziţia lor pe grilă. După ce aţi stabilit culoarea adecvată a irisului, consultaţi capitolul 3 şi încadraţi irisul în tipul constituţional corespunzător, apoi notaţi-vă recomandările specifice pentru menţinerea sau îmbunătăţirea stării de sănătate. Identificaţi toate marcajele structurale care pot fi prezente.
Verificaţi acum marcajele şi sensul acestora cu ajutorul tabelului prezentat în paginile 76-80.
Această primă examinare a irisului poate crea o oarecare confuzie, dar ea vă va fi de folos dacă urmăriţi cele patru reguli de bază pa care le vom prezenta.
1. Determinaţi-vă constituţia pe baza culorii generale a irisului.
2. Examinaţi irisul ca tot unitar, apoi pe zone individuale.
3. Examinarea irisului ca un tot unitar ajută la stabilirea problemelor de sănătate pe termen lung.
4. Examinarea pe zone individuale identifică problemele imediate de sănătate.
în absenţa unei alimentaţii corecte, acele funcţii ale corpului a căror îndeplinire depinde de un consum de elemente nutritive pentru susţinerea vitalităţii şi sănătăţii vor fi, cu timpul, afectate. Ceea ce deosebeşte vitalitatea de lipsa de putere şi oboseală este forţa vitală. Forţa vitală este uneori diminuată deoarece organismul nu funcţionează bine, energia se pierde şi se instalează oboseala. Problemele fizice au tendinţa de a se înmulţi deoarece diferite părţi ale trupului pot fi cuprinse de oboseală. Pentru ca corpul să funcţioneze eficient trebuie să dispună de o anumită forţă vitală, necesară întreţinerii organelor implicate în eliminarea toxinelor.
Stresul este unul dintre cele mai mari probleme cu care suntem confruntaţi. Următoarea istorie aparţinând filosofiei Zen ilustrează neajunsurile create de situaţia în care ne lăsăm copleşiţi de necazuri care conduc la stres. Doi călugări se întorceau acasă. în drumul lor, au dat peste un râu adânc şi repede. Lângă râu se afla o femeie care nu putea să traverseze apa. Unul dintre călugări s-a oferit să o ajute. Când au ajuns pe malul celălalt, femeia i-a mulţumit, iar ei şi-au continuat drumul. După un timp, al doilea călugăr s-a întors spre prietenul său şi i-a spus: "Cum ai putut să o ajuţi pe femeia aceea să treacă râul? Ea nu avea dreptul să-ţi accepte ajutorul." Călugărul care a ajutat femeia i-a răspuns: "Mai duci încă femeia aceea pe umeri? Eu am lăsat-o jos pe malul râului, dar tu îi mai porţi povara."
Morala este că trebuie să trecem peste necazuri şi temeri şi să nu le păstrăm mai mult decât este necesar, aşa cum s-a întâmplat cu cel de-al doilea călugăr. îngrijorându-ne pentru ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor, sau pentru un incident din trecut, nu facem altceva decât să ne consumăm resursele de energie şi capacitatea minţii, slăbindu-ne şi epuizându-ne forţa vitală. Practicaţi metoda "lăsării deoparte", la început cu incidente mici, apoi încercaţi să lăsaţi în urmă necazuri mai mari. Atunci când privim viaţa din alt unghi, ne dăm seama că este mai bine să acţionăm decât doar să ne necăjim, pur şi simplu. Viaţa capătă astfel un sens mai profund.
Stresul poate avea un efect devastator asupra sistemului digestiv, iar orice punct slab la nivelul acestui sistem va deveni repede vizibil, în special dacă irisul prezintă marcaje în zona relevantă (vezi figurile 29 şi 30). Simptomele nu trebuie trecute niciodată cu vederea. Dacă reziduurile alimentare stagnează un interval prea îndelungat pe tractul gastrointestinal, în organism se acumulează substanţe toxice. încep să se instaleze procesele de autoin-toxicare şi putrefacţie. Acest lucru se observă în irisul albastru sub forma unui pigment galben-pai, clar vizibil în perimetrul zonei intestinale. Substanţele toxice sunt apoi deversate în fluxul circulator iar în intestin se dezvoltă o floră bacteriană dăunătoare.
Aceasta poate determina diminuarea funcţiei rinichilor, în special dacă există deja o stare precară a acestora. Dintre semnele care avertizează asupra unei acumulări de toxine fac parte durerile de cap, balonarea abdominală şi producerea excesivă de gaze. Una dintre metodele cele mai simple şi mai eficiente de a reinstala activitatea normală a intestinului este de a merge la toaletă în fiecare dimineaţă la aceeaşi oră, fără încordare, până când în cele din urmă creierul primeşte mesajul. Pe de altă parte, orice tip de laxativ acţionează prin iritaţie a intestinului iar efectul său este numai temporar. Refracţia parţială a coleretei în zona corespunzătoare colonului ascendent indică o contracţie a tractului intestinal, care poate fi moştenită, sau provocată de spasme.
Marginea coleretei în zigzag indică perturbări spastice temporare ale motilităţii musculaturii intestinale. Cauza constă în tulburări de natură osmotică având ca rezultat alternanţe frecvente de diaree şi constipaţie. S-au observat accese de epilepsie dar situaţia s-a îmbunătăţit atunci când a fost corectat echilibrul hidric.
Retracţia parţială a coleretei în zona corespunzătoare colonului descendent indică existenţa contracţiilor tractului intestinal, fie ca tulburare moştenită genetic, fie provocată de spasme.
Convexitatea pronunţată spre interior poate indica o influenţă asupra altor organe ca de pildă uterul, prostata şi vezica urinară datorită căderii colonului transvers care produce presiuni asupra organelor situate în poziţie inferioară lui.
Protuberantele coleretei reprezintă semne ale unei predispoziţii la formarea de diver-ticuli de-a lungul tractului intestinal.
Canalele de spasm indică o funcţie slabă a nervilor gastrici. Pacienţii care au acest tip de marcaje prezintă adesea dureri de cap sub formă de migrene.
Lărgirile parţiale ale coleretei indică o dilatare a intestinului, fie moştenită genetic, fie neuromusculară, cunoscută sub numele de atonie (tonus muscular redus, musculatură slabă).
Coleretă strânsă indică un stomac mic.
Coleretă laxă indică un stomac mare.
Structura normală a intestinului vizualizată la nivelul irisului.
în situaţiile de stres, care au efecte asupra digestiei, trebuie luate câteva măsuri simple care vor fi menţionate. Aceste măsuri oferă un ajutor suplimentar pentru structurile şi zonele corpului care îşi consumă resursele foarte repede în asemenea momente.
Pentru cei care au irisul de culoare brun deschis, sau de tip biliar, sucul-de lămâie este foarte util.
Sucul proaspăt, obţinut prin presarea unei jumătăţi de lămâie, amestecat cu un pahar de apă caldă, va trebui să facă parte din rutina alimentară zilnică. Faceţi-vă obiceiul de a bea acest suc dimineaţa, pe stomacul gol, înainte de cafea.
Dacă irisul dumneavoastră este brun închis, regimul alimentar va trebui să includă suplimente de vitamină C sau puteţi consuma portocale proaspete în fiecare zi. Pentru irisurile brune cu inele de stres, cel mai bun remediu îl constituie exerciţiile. Cei care nu sunt prea obişnuiţi cu mişcarea trebuie să înceapă cu activităţi fizice uşoare, să mărească apoi, în fiecare zi, distanţele şi viteza de deplasare. Efectuaţi în total 20 de minute de plimbare, cu pas vioi, zilnic.
Dacă irisul dumneavoastră este albastru, reduceţi consumul de proteine animale; prea multe proteine animale vor înrăutăţi situaţia şi vă vor încărca sistemul digestiv cu toxine. în locul lor, încercaţi proteine vegetale, alune şi cereale, care sunt foarte potrivite pentru suferinzii având ochi albaştri. Cei cu părul roşu şi pielea palidă trebuie să consume ca supliment alimentar vitamină C.
Introduceţi schimbările lent şi consideraţi-le ca parte componentă a vieţii cotidiene.
Pentru a evita stresul, nu trebuie să luaţi niciodată masa atunci când sunteţi supărat, agitat sau nervos, trebuie să mâncaţi încet şi să mestecaţi bine hrana, iar apa trebuie băută la sfârşitul mesei.
în perioada de stres sau oboseală foarte puternică, corpul reacţionează prin apariţia unor simptome la nivelul organelor mai slabe. De pildă, dacă irisul dumneavoastră prezintă marcaje în zona corespunzătoare pancreasului, perioadele de stres pot provoca scăderi ale concentraţiei zahărului din sânge şi puteţi manifesta modificări de dispoziţie psihică, iritabilitate nervoasă şi stări bruşte de oboseală. Situaţia poate fi comparată cu cea a unui pod care a fost proiectat pentru a suporta o sarcină de 10 tone şi care, dintr-o dată, trebuie să facă faţă unei încărcături de 20 de tone; sub influenţa acestei tensiuni, podul va ceda în cel mai slab punct al său. Dacă sunteţi conştient care este cea mai slabă verigă a structurii corpului dumneavoastră, veţi putea evita catastrofa, fie prin întărirea acestei verigi, fie prin evitarea supraîncărcării.
Aici intervine iridologia prin rolul său de a vă ajuta să deveniţi conştient.
Dacă stresul constituie un factor din viaţa dumneavoastră, selectaţi următoarele modalităţi de a vă recrea, în funcţie de culoarea, ochilor.
Ochi albaştri: yoga, meditaţie, activităţi casnice ca de pildă decupajele, prepararea dulciurilor, aranjarea florilor; scrieţi poezii sau poveşti pentru copii, practicaţi sporturi de tip badminton, biliard sau popice.
Ochi căprui: vorbitul în public, sporturi de tip fotbal, rugby, baschet, ■scufundări subacvatice, înot; urmărirea curselor de motociclete; practicarea săriturilor pe plase elastice; restaurarea antichităţilor; renovarea clădirilor vechi.
Autoterapia |
sus |
Tratamente de bioiridologie
După cum am mai arătat, bioiridologia oferă tratamente preventive simple şi eficiente care pot fi utilizate de către persoanele al căror iris prezintă marcaje corespunzătoare afectării anumitor organe. în cele ce urmează prezentăm câteva exemple de acest fel.
Tratamentele menţionate trebuie utilizate în corelaţie cu sugestiile de fi-toterapie prezentate în capitolul 4 şi în funcţie de marcajele irisului. în primul rând, va trebui să aveţi grijă de starea dumneavoastră fizică în general, iar în al doilea rând, să trataţi acele zone pe care irisul le relevă ca fiind mai slabe. Puteţi să solicitaţi medicului dumneavoastră o examinare pentru a vă confirma că simptomele pe care le-aţi constatat sunt legate de zonele mai debile. Dacă însă ştiţi că suferiţi de o anumită boală, este cel mai indicat să solicitaţi medicului un program de tratament.
Ficat. Beţi dimineaţa, pe stomacul gol, sucul unei jumătăţi de lămâie stors într-un pahar cu apă. Evitaţi ceaiul, cafeaua şi coca-cola; înlocuiţi aceste băuturi cu ceaiul de păpădie.
Rinichi. Consumaţi multe fructe cărnoase ca piersici, nectarine şi papala. Includeţi în regimul alimentar ţelină proaspătă, cât mai des posibil -ceaiul din frunze de ţelină este, de asemenea, foarte gustos. Mergeţi la toaletă cât mai des posibil, nu reţineţi prea mult urina.
Inimă. Renunţaţi la fumat şi nu consumaţi prea mult alcool. Totuşi, se apreciază că un pahar de vin alb, băut la masa principală, vă ajută la digestie. Reduceţi drastic consumul de sare şi introduceţi mult usturoi în stare naturală. Rezultate bune dă lecitina cu care puteţi stropi mâncarea pe bază de cereale iar pentru întărirea inimii încercaţi ceaiul de păducel.
Pancreas. Reduceţi alimentele dulci şi cele cu un aport ridicat de calorii inutile, ca de pildă prăjiturile de cofetărie şi biscuiţii. Luaţi în fiecare zi o doză mică de zinc şi serviţi mese frecvente, de volum redus, conţinând proteine superioare, ca de pildă nuci, diferite seminţe şi iaurturi fără arome.
Vezicula biliară. Renunţaţi pe cât posibil la grăsimile animale. Corpul dumneavoastră are însă nevoie de grăsimi, iar pe acestea le veţi lua din uleiul de măsline pur. Consumaţi câte o lingură pe zi, la masă. De pildă încercaţi să turnaţi ulei de măsline peste cartofii copţi în loc de a folosi unt.
Plămâni. Dacă fumaţi, renunţaţi imediat. Dacă aveţi un marcaj în zona corespunzătoare plămânilor, este bine să opriţi fumatul înainte de a fi prea târziu. Respiraţi aer curat, dacă este posibil pe litoral, şi încercaţi ceaiul de podbal.
Sinusuri. Evitaţi toate produsele lactate care congestionează mucoasele şi luaţi câte 500 mg de vitamina C pe zi.
Coloana vertebrală/gât. Chiar dacă nu aveţi dureri, este bine să vi se facă un consult de către un specialist în chiropractică. Solicitaţi recomandarea unor exerciţii pentru spate, pentru a întări musculatura din zona respectivă.
Uter. Luaţi o soluţie pe bază de fier care poate fi găsită la farmacii. Practicaţi exerciţii fizice din poziţia culcată pentru întărirea musculaturii din zona bazinului. Evitaţi tampoanele, care nu sunt agreate de organism, şi folosiţi bandajele, mult mai potrivite. Luaţi în considerare posibilitatea renunţării la pilulele anticoncepţionale dacă dispuneţi şi de alte mijloace.
Ovar. Aplicaţi aceleaşi recomandări ca şi în cazul uterului. Dacă în ambele zone, respectiv cea corespunzătoare uterului şi cea corespunzătoare ovarelor, există marcaje ale irisului, solicitaţi un examen medical.
Testicule. Luaţi un supliment zilnic de zinc, în doze reduse, şi supuneţi-vă unor examene medicale regulate.
Sâni. Majoritatea femeilor cunosc faptul că trebuie să-şi examineze regulat sânii, dar câte fac într-adevăr asta? Obişnuiţi-vă să vă autopalpaţi sânii. Ei sunt glande care prezintă acumulări neuniforme de ţesut şi nu trebuie să vă concentraţi atenţia pe o anumită aglomerare de acest tip ci este necesar să urmăriţi modificările, acţionând în consecinţă.
Tiroidă. Tabletele pe bază de vareh reprezintă un mijloc foarte potrivit şi sigur de restaurare a echilibrului acestei glande importante. Complexul vitaminelor B este vital pentru o tiroidă sănătoasă. Dacă puteţi, măsuraţi-vă pulsul pentru a stabili dacă tiroida manifestă o hipo- sau hiperfunctie. Un puls rapid indică hiperfunctie, iar un puls lent, o funcţie diminuată. încercaţi să obţineţi indicaţii de tratament din partea unui specialist, dacă pulsul este peste 120 sau sub 60 de bătăi pe minut.
Glande suprarenale. Sunt cunoscute sub denumirea de glande de stres. Dacă este posibil, faceţi cât mai multe exerciţii afară pentru a elimina în mod pozitiv excesul de adrenalină. Luaţi în fiecare zi o tabletă de B complex şi una de vitamina C. Dacă trăiţi în atmosfera plină de fum şi plumb a unui oraş, ambele afectând funcţia suprarenalei, veţi avea nevoie de un supliment de vitamine A, C şi E. Pentru indicaţii mai detaliate urmăriţi paragraful referitor la stres (paginile 87-92).
Stomac. în acest caz, semnul cel mai frecvent al irisului îl constituie canalele de stres (vezi figura 8, pagina 23) care indică un stomac hiperexcita-bil. încercaţi să mâncaţi într-o atmosferă relaxată; nu mâncaţi pe apucate, în timp ce lucraţi. Chiar vizionarea la televizor în timpul mesei poate afecta echilibrul delicat al digestiei. Nu mâncaţi atunci când sunteţi abătut sau supărat deoarece organismul va înceta să producă sucuri digestive, în situaţia în care corpul trebuie să se mobilizeze pentru a reacţiona împotriva excesului de adrenalină.
Piele. Pielea este asemănătoare unui al treilea rinichi deoarece contribuie la reglarea balanţei hidrice a corpului. Noi uităm adesea că ea este un organ -şi încă unul foarte important - şi că trebuie îngrijită în mod corespunzător. Luaţi vitaminele A şi D pentru a ameliora eventualele afecţiuni şi frecaţi pielea cu o perie aspră, în fiecare zi. Pentru cazurile speciale, solicitaţi ajutorul unui fitoterapeut specializat în uleiuri pentru îngrijirea pielii.
Ochi. în caz de usturime şi înţepături, este necesar să se consume vitaminele complexului B. Vederea trebuie verificată regulat de către un oftalmolog. Unii oftalmologi sunt de părere că toţi cei care au depăşit vârsta de 40 de ani au afecţiuni ale ochilor dar, cu o nutriţie adecvată, deteriorările globului ocular pot fi amânate mai mult timp. Ochii reprezintă un bun barometru al stării generale a sănătăţii şi sunt primii care reacţionează faţă de îmbunătăţirea acesteia.
Autoexaminarea dusului
