Orbirea pentru culori. Pentru vederea colorata normala sunt necesari fotopigmentii de la nivelul celulelor cu conuri care sunt sensibili la lumina albastra, verde si rosie. Cel mai frecvent defect ereditar al vederii colorate prezinta o transmitere legata de cromozomul X si consta intr-o tulburare a discriminarii rosu-verde. Incapacitatea de a discrimina culoarea albastra de cea galbena este de obicei dobandita si afecteaza in mod egal cele doua sexe.
Diagnostic: Se face folosind grafice colorate discriminatorii, ex: sele Ishihara.
Alterarea vederii colorate poate fi un indicator sensibil al afectarii maculare sau a nervului optic.
Monocromatismul. Poate fi rezultatul absentei din
nastere a celulelor cu conuri (avand drept consecinta o
acuitate zuala scazuta, lipsa vederii colorate, fotofobie si nistagmus) sau, foarte rar, faptului ca celulele cu conuri contin acelasi pigment zual (monocromia celulelor cu conuri) ceea ce impiedica distingerea culorilor.
