RECOLTAREA. Plantele medicinale in
regim de cultura intensiva se recolteaza in perioadele optime fara nici o dificultate, acestea ocupand suprafete compacte si fara a fi asociate cu alte te. in acelasi timp nu exista pericolul ca acestea sa fie poluate de sol sau de mediul inconjurator si nici nu pot fi confundate cu alte te asemanatoare.
O atentie deosebita este necesara in cazurile in care tele medicinale se culeg din flora spontana, cand trebuie gasit locul si, in plus, trebuie sa fie cunoscuta bine ta cautata, pentru a nu fi confundata cu alte te impreuna cu care creste. Nu se recomanda culegerea telor medicinale clin «MW poluate, cum sunt cele din apropierea combinatelor, fabricilor de ciment, a intreprinderilor metalurgice, a cailor de comunicatie circulate, a malurilor apelor poluate etc.In functie de ta medicinala cautata, perioadele optime de recoltare se intind de primavara pana toamna tarziu. Acestea sunt:
- pentru FRUNZE, inainte si dupa perioada de inflorire;
- pentru FLORI, la inceputul perioadei de inflorire;
- pentru FRUCTE, cand acestea sunt coapte bine;
- pentru TULPINA, dupa coacerea fructelor;
- pentru RADACINA, toamna sau primavara.
Recoilarea se face in zilele insorite, dupa ridicarea soarelui, pentru a sc usca roua, deoarece este recomandabil ca tele sa nu fie acoperite de praf, sa nu fie ude, dar nici ofilite de soarele puternic. Se recolteaza numai tele sanatoase si guroase, care nu sunt trecute, scuturate sau cazute.
USCAREA. Dupa recoltare, tele trebuie ferite de praf si de soare, deoarece nu se spala. in cazui in care se culege ta cu tulpina, aceasta se taie marunt. Frunzele, florile, tulpina taiata marunt, sau toate acestea amestecate, se asaza pe o panza curata sau o hartie simpla (se eta hartia tiparita), pentru a fi uscate, numai la umbra sau in incaperi (poduri) bine aerisite si ferite de praf.
Radacinile si scoarta sunt spalate bine, apoi se taie cat mai marunt, dupa care se pun la uscat, fiind permisa si uscarea artificiala, cu conditia ca temperatura sa nu depaseasca 35°C. Fructele se spala si sc usuca in aceleasi conditii ca si radacinile.
PASTRAREA. Plantele medicinale recoltate si uscate in conditiile aratate mai sus, pentru a-si pastra in intregime substantele active, trebuie pastrate in cutii de carton sau in pungi din panza, la loc uscat si ferite de lumina permanenta. Nu se folosesc pungi de plastic sau recipiente clin la, sticla transparenta etc. Pastrarea in conditii necorespunzatoare, precum si pe o durata mai mare de un an, conduce la diminuarea principiilor active si deci a eficientei acestora.
Plantele medicinale deshidratate (uscate) poarta denumirea de DROGURI, iar de folosirea produselor cu extracte de te incorporate in solutii, lete,unguente, supozitoare etc. se ocupa FITOTERAPIA.
Fitoterapia moderna mai include aromoterapia si gemoterupiu. Aromoterapia, tot atat de veche ca si fitoterapia de altfel, consta in folosirea telor medicinale aromatice sau uleiurilor vegetale aromatice, mai ales de cimbru, cimbrisor, levantica, rozmarin, melisa etc. Esentele de te au proprietati antiseptice.antirale, anlalgice, antispastice (busuiocul) etc. Unii specialisti le mai folosesc ca adjuvant al tratamentului cu antibiotice sau cand acestea nu dau rezultatele dorite. Aromoterapia este insa foarte costisitoare, deoarece, pentru obtinerea unei cantitati foarte mici de esenta, sunt necesare mai multe kilograme de ta.
Gemoterapia (lat. gemmu = mugure) consta in folosirea elementelor tinere ale tei (mugur, radicele, ramurele etc.), care au un potential terapeutic mult mai mare decat restul componentelor sale. Gemoterapia mai este cunoscuta si sub numele de gemojitvterapie sau fttoembriote-rapie. Iata cateva indicatii: muguri de nuc pentru cicatrizarea ulcerului varicos, muguri de smochin pentru
ulcerul gastric, radicele de
secara contra icterului etc.
Fitoterapia traditionala si moderna a luat o asemenea amploare incat in foarte multe tari au fost infiintate spitale si policlinici unde bolnai sunt tratati numai cu remedii vegetale, sub forma de infuzii, decocturi sau lete, supozitoare, unguente, solutii etc., in care sunt incorporate extractele de te sau substantele active pe care le contin. Unele spitale si-au amenajat chiar terenuri pentru cultivarea telor medicinale, avand si propriile lor laboratoare pentru prepararea produselor respective.
Daca in natura nu avem chiar pentru fiecare boala cate o ta, avem in schimb destule cu ajutorul carora sa ne putem alina sau ndeca suferintele. Cei interesati sa le foloseasca au la indemana numeroase lucrari de specialitate, cu toate tele ce pot fi gasite in tara noastra, unele fiind citate in bibliografia lucrarii de fata.In lipsa unor preparate de laborator din extracte de te, la domiciliu pot fi folosite cele traditionale, mentionate in aceasta lucrare.
