In multe cazuri, tele medicinale au primit denumiri dupa anumite proprietati evidente, ca de exemplu culoarea florilor (galbenele, albastrele, violete etc), forma acestora (lacramioare) sau forma
fructelor (cireasa-lupului). Alteori, numele tei provine de la intrebuintarea pe care o are in diferite boli (plamanarica, negilarita, maselarita etc.). Aceste denumiri difera de la o tara la alta, iar in aceeasi tara, de la o regiune la alta.
Pentru a se evita confuziile, oamenii de stiinta au dat telor cate un nume sub care sa poata fi recunoscute in orice tara de pe glob. La baza denumirilor stiintifice stau de cele mai multe ori cuvinte din limba latina sau greaca. De obicei, numele tei este compus din doua cuvinte, ca si cum ar aa nume si prenume. Iata, de exemplu, matraguna, ta extrem de toxica, care creste si in tara noastra. Linne, un mare om de stiinta, i-a dat numele de Atropos betladonna. in mitologia greaca, Atropos era una dintre cele trei Parce, zeite ale destinului, cea care - dupa unele legende - ar fi avut puterea de a taia firul vietii muritorilor. Linna a dat tei acest nume din cauza marii sale toxicitati. Al doilea nume, belladona, este compusa din doua cuvinte latinesti, bella, care inseamna frumoasa, si dorina, femeie. Femeile din Italia si Spania isi dadeau pe obraji cu sucul rosu obtinut din fructele acestei te si-si puneau picaturi in ochi pentru a li se mari pupilele si a fi mai frumoase. Asa s-a format numele stiintific al matragunei, la fel cum fiecare ta si-a obtinut un nume propriu. Denumirea stiintifica este urmata de numele prescurtat al botanistului care a identificat, descris si clasificat ta in mod sistematic. De pilda, la afin, dupa numele in limba latina, Vacci-nium myrtillus, s-a adaugat numele botanistului Linne, prescurtat "L\".In prescriptiile medicale, medicamentul poarta denumirea stiintifica in limba lalina, astfel ca reteta sa poata fi inteleasa in orice tara peniru a fi executata.
Plantele medicinale folosite ca medicamente sunt indicate in retete cu denumirea latina a partii folosite, completata cu denumirea latina a tei.
Aceste denumiri sunt: - RADACINA = RADIX;
- FRUNZA = FOLIA sau FOLIUM;
- FLOAREA = FLORES sau FLOS;
- PLANTA INTREAGA - HERBA;
- SAMANTA = SEMEN;
- FRUCTUL = FRUCTUS;
- COAJA = CORTEX;
- RAMURILE TINERE si CODITELE = STIPILES;
- STIGMATELE = STIGMATA;
- MUGURII m TURIOMES sau GEMMAE;
- RIZOMII (TULPINI SUBTERANE) = RIZOMA.
De exemplu la
musetel (Matricuria chamomilla), florile se numesc FLORES CHAMOMILLAE, iar la odolean {Valeriana ojfhinalis), radacinile se numesc RADIX VALERIANAE.
Pentru o identificare corecta a telor medicinale si a drogurilor, in aceasta lucrare s-au precizat: denumirea folosita curent, denumirea stiintifica, alte denumiri regionale intalnite in tara noastra, descrierea, parlea tei folosita ca drog, afectiunile pentru care se recomanda, principiile acti continute, modul de folosire, prepararea ceaiurilor si alte recomandari.