Din momentul conceptiei si pana la nastere, o sarcina normala urmeaza o cale destul de previzibila. De asemenea, fiecare sarcina este unica. Daca va incepeti sarcina fara probleme de sanatate preexistente si nu apar complicatii pe parcurs, sarcina dumneaastra "normala" va fi totusi diferita fata de cea a oricarei alte femei si fata de oricare dintre sarcinile dumneaastra precedente.
Cuprins:
Sarcina normală |
sus  |
Experienţa emoţională a sarcinii este, de asemenea, diferită pentru fiecare femeie. Sentimente de ambivalenţă şi nesiguranţă (chiar dacă sarcina a fost planificată) nu sunt ieşite din comun. Datorită creşterii nivelului hormonilor şi a oboselii date de sarcina timpurie, schimbările de stare pot fi mai accentuate decât înainte de sarcină. Multe femei se tem că problemele care vor apărea în timpul sarcinii vor afecta copilul. Aceste sentimente sunt normale. De aceea cunoaşterea mai exactă a informaţiilor despre perioada timpurie a sarcinii, testele şi examinările care se fac în această perioadă, purtarea unei sarcini normale, îngrijorările normale cu privire la sarcină şi naştere şi perioada postnatală pot fi extrem de utile.
Pregătirea pentru sarcină |
sus |
Dacă vâ pregătiţi pentru a rămâne însărcinată, pregătiţi-vă din timp pentru o sarcină sănătoasă. Dacă nu v-aţi ales încă un medic specialist în obstetrică-ginecologie, care sâ se ocupe de sarcina dumneavoastră, de naştere şi de perioada postnatală, gândiţi-vă la opţiunile numeroase pe care le aveţi şi faceţi-o cât mai curând.
Verificări de rutină
Dacă suspectaţi că aţi fi însărcinată, puteţi folosi un test de sarcină pentru aceasta încă din prima zi de întârziere a perioadei dumneavoastră menstruale (în jur de a 14-a zi după concepţie). Imediat ce aţi aflat că sunteţi însărcinată, stabiliţi o consultaţie la un medic specialist. Prima dumneavoastră consultaţie prenatală va furniza informaţii de bază, care pot fi utilizate pentru ajutorarea monitorizării dumneavoastră în cazul oricăror probleme care pot apărea pe măsură ce sarcina dumneavoastră evoluează. Sarcina este numărată din prima zi a ultimei dumneavoastră perioade menstruale (UPM). Există mai multe metode de a calcula de cât timp sunteţi însărcinată.
O bună îngrijire în timpul sarcinii include şi examene prenatale regulate. La fiecare vizită prenatală aşteptaţi-vă să fiţi cântărită, măsurată şi să vi se verifice urina şi presiunea sangvină. Folosiţi acest timp pentru a discuta, cu medicul dumneavoastră, lista de griji cu privire la sarcină. La momente diferite ale sarcinii vi se vor face examinări şi teste adiţionale. In timp ce unele examinări şi teste sunt de rutină, altele sunt făcute doar atunci când s-ar putea să existe o problemă sau s-ar putea să prezentaţi un factor de risc pentru dumneavoastră sau pentru sarcină.
Examinările periodice vor viza următoarele obiective:
■ Prima vizită prenatală - examenul clinic (informaţii privitoare la antecedentele de boli personale sau din familie), examen fizic şi teste de urină şi sânge.
■ Examinările şi testele primului trimestru - ecografia fătului şi preluarea de probe de Ia nivelul vilozităţilor choriale.
■ Examinările şi testele trimestrului doi - ecografia fătului, monitorizarea electrică a inimii fătului, amniocenteza şi toleranţa la glucoza, dozarea alfa-fetoproteinei şi testele de gonadotropină chorionică umană.
■ Examinările şi testele trimestrului trei - ecografia fătului, testarea pentru hepatita B şi amniocenteza.
Unele dintre examinările descrise mai sus depind şi de capacitatea sistemului medical (a laboratorului) de a le efectua, fiind destul de costisitoare. Dar examinarea ecografică este simplă şi relativ accesibilă.
îngrijorări comune
Sarcina are un impact asupra majorităţii aspectelor unei zile obişnuite a unei femei. Pe parcursul sarcinii veţi avea întrebări cu privire la multe dintre următoarele simptome care pot apărea şi care, în alte condiţii, pot fi semne de îmbolnăvire sau la modul în care veţi putea rezolva anumite situaţii care apar în cursul sarcinii:
■ sângerări vaginale,
■ greaţa de dimineaţă,
■ arsuri stomacale,
■ hemoroizi şi constipaţie,
■ modificări ale pielii,
■ infecţia tractului urinar,
■ infecţia vaginală,
■ nutriţia şi luarea în greutate,
■ activitatea sexuală,
■ modificări în relaţia cu partenerul dumneavoastră,
■ oportunitatea de a mai face exerciţii fizice,
■ oportunitatea de a mai lucra sau de a frecventa şcoala,
■ riscurile călătoriilor,
■ îngrijirea celorlalţi copii ai dumneavoastră.
Dacă aveţi îngrijorări mai serioase, aşa cum ar fi afectarea unei probleme de sănătate preexistente de către sarcina dumneavoastră, discutaţi-le cu medicul dumneavoastră.
Primul trimestru de sarcină |
sus |
Sarcina se măsoară în trimestre, din prima zi a ultimei dumneavoastră perioade menstruale (UPM), totalizând 40 de săptămâni. Primul trimestru de sarcină se termină după 12 săptămâni sau aproximativ 3 luni, calculat după UPM. Iată ce se întâmplă în acest trimestru:
Dezvoltarea timpurie
La aproximativ două săptămâni după prima zi a menstruaţiei, ovarul eliberează un ovul în trompa uterină (ovulaţia). Sarcina dumneavoastră începe de fapt în momentul în care ovulul este fertilizat de un spermatozoid. în timpul săptămânii următoare, oul fertilizat creşte într-o sferă microscopică de celule (blastocist) care se implantează pe peretele uterului. Această implantare atrage după sine o serie de modificări hormonale şi fizice în corpul dumneavoastră.
Perioada cuprinsă între a 3-a şi a 8-a săptămână de creştere poartă numele de etapa embrionara, în timpul căreia embrionul îşi dezvoltă majoritatea organelor sale importante. In timpul acestei perioade, embrionul este vulnerabil în special la substanţele tera-togen (care pot produce malformaţii). In a noua săptămână de dezvoltare, embrionul atinge aproximativ 2,5 cm. Până acum, uterul a crescut de la dimensiunile unui pumn la cele ale unui grepfrut.
Semne timpurii ale sarcinii
Primul semn al unei sarcini este întârzierea perioadei de menstruaţie. Alte semne timpurii ale sarcinii, cauzate de modificările hormonale, includ:
■ oboseala,
■ greaţa (starea generală de rău dimineaţa) cu sau fără vărsături,
■ întărirea sânilor,
■ urinare crescută,
■ senzaţia de plenitudine sau dureri în partea inferioară a abdomenului.
Modificări adiţionale legate de sarcină
De-a lungul sarcinii s-ar putea să observi o serie de efecte mai uşoare sau mai severe, cum ar fi:
■ Constipaţia datorată schimbărilor naturale, care încetinesc funcţia normală a digestiei. Suplimentul de grâu, care este recomandat după patru luni de sarcină, poate de asemenea cauza constipaţie.
■ Oscilaţiile de stare, de dispoziţie, cauzate de schimbările hormonale.
■ Modificări ale scurgerilor vaginale. O scurgere subţire, albicioasă (leucoree), este normală de-a lungul sarcinii.
■ De asemenea, ţesuturile care căptuşesc vaginul devin mai groase şi mai puţin sensibile în timpul sarcinii.
■ Infecţiile vaginale care sunt mai des întâlnite în timpul sarcinii se datorează nivelului crescut de hormoni de sarcină.
■ Sângerarea vaginală. Descoperită în primele zile ale sarcinii, poate să dispară de la sine, dar poate fi şi începutul unei pierderi de sarcină. Dacă vi se întâmplă să suferiţi de o sângerare vaginală în timpul sarcinii, contactaţi medicul care se ocupă de controlul sarcinii dumneavoastră.
Al doilea trimestru de sarcină |
sus |
Al doilea trimestru de sarcină durează din săptămâna a 13-a până în săptămâna a 27-a după ultima dumneavoastră perioadă de menstruaţie (UPM). în jurul celei de-a 16-a săptămâni, vârful uterului dumneavoastră (fundul uterului) va fi la aproximativ jumătatea distanţei dintre simfiza pubiană şi ombilic. în jurul săptămânii 27, fundul uterului va fi la 2-3 cm deasupra ombilicului. Acesta este momentul când sarcina devine vizibilă la majoritatea femeilor, care încep să poarte haine pentru gravide. La sfârşitul celui de-al doilea trimestru, fătul dumneavoastră are o lungime de aproximativ 25 cm şi cântăreşte în jur de 650-700 g.
S-ar putea să găsiţi că cel de-al doilea trimestru este partea cea mai uşoară a sarcinii. La majoritatea femeilor sânii devin dureroşi, greaţa de dimineaţă şi oboseala primului trimestru se diminuează sau dispar de-a lungul celui de-al doilea trimestru, în timp ce disconfortul fizic al ultimei perioade a sarcinii de acum urmează. Presiunea exercitată asupra vezicii urinare s-ar putea să se diminueze pe măsură ce uterul se ridică deasupra pelvisului.
Dacă aceasta este prima dumneavoastră sarcină, veţi începe să simţiţi fătul mişcându-se la aproximativ 18 până la 22 de săptămâni după ultima perioadă menstruală. Cu toate că fătul se mişcă de câteva săptămâni, mişcările nu au fost încă suficient de puternice pentru ca dumneavoastră să le fi observat până acum. La început, mişcările fătului pot fi atât de fine, încât nu veţi fi sigură de ceea ce simţiţi. Dacă aţi mai fost însărcinată, veţi observa probabil mişcările mai timpuriu, cândva între săptămânile 16 şi 18.
Simptomele fizice pe care dumneavoastră s-ar putea să le aveţi în timpul celui de-al doilea trimestru de sarcină includ:
■ modificări ale aspectului pielii, inclusiv cel al pielii feţei,
■ modificări ale sânilor,
■ hemoroizi şi constipaţie,
■ arsuri la stomac,
■ sângerări ale nasului şi ale gingiilor,
■ crampe la picioare,
■ infecţii vaginale de origine bacteriană.
Al treilea trimestru de sarcină |
sus |
Al treilea trimestru al sarcinii dumneavoastră durează din a 28-a săptămână până la naştere, care de obicei survine între a 38-a şi a 42-a săptămână de sarcină. în acest timp fătul creşte în dimensiuni, iar organele corpului devin mature. Fătul se mişcă frecvent, în special între a 27-a şi a 32-a săptămână. în ultimele două luni de sarcină, fătul devine prea mare pentru a se mişca uşor în uter şi se mişcă mai puţin. La sfârşitul celui de al treilea trimestru, fătul de obicei se poziţionează cu capul în jos în uter. Vă veţi simţi probabil neconfortabil pe măsură ce vă apropiaţi de naştere.
Simptomele pe care s-ar putea să le aveţi în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină includ:
■ Un anume fel de contracţii (contracţii Braxton-Hichs), care nu sunt însă contracţiile expulziei.
■ Dificultăţi în respiraţie, din moment ce uterul este chiar sub cutia toracică şi plămânii au mai puţin loc pentru a se extinde.
■ Umflarea moderată a picioarelor şi a gleznelor. Sarcina face ca o cantitate mai mare de lichide să fie sintetizată în organismul dumneavoastră. Aceasta, la care se adaugă presiunea pe care uterul o exercită asupra picioarelor, poate conduce la umflarea picioarelor şi a gleznelor.
■ Hemoroizi şi constipaţie.
■ Arsuri la stomac.
■ Dificultăţi în a dormi şi în a găsi o poziţie confortabilă. Poziţia culcat pe spate împiedică circulaţia sângelui, iar culcatul pe burtă nu este posibil.
■ Urinarea frecventă, cauzată de uterul mărit şi de presiunea capului copilului asupra vezicii urinare.
Semnele că travaliul nu este departe şi că se apropie momentul mult aşteptat al naşterii sunt:
■ Fătul se stabilizează în pelvisul dumneavoastră.
■ Colul uterin începe să se subţieze, să se deschidă (se şterge) şi să se dilate.
■ Contracţiile Braxton-Hichs devin mai dese şi mai puternice, probabil mai puţin dureroase.
■ S-ar putea să simţiţi crampe ale rectului sau o durere persistentă în partea de jos a spatelui.
■ Membranele ("punga cu apă") s-ar putea să se rupă. în majoritatea cazurilor, ruptura membranelor survine odată ce travaliul a început deja. La aproximativ 12% dintre femei, aceasta se întâmplă înainte ca travaliul să înceapă. Contactaţi-vă medicul imediat, dacă vi se pare că membranele s-au rupt înainte de începerea travaliului.
Travaliul şl deciziile În vederea naşterii |
sus |
în timpul vizitelor prenatale, veţi stabili cu medicul dumneavoastră despre ceea ce aţi dori să se întâmple în timpul travaliului. Cu toate acestea, din moment ce niciun travaliu sau nicio naştere nu se poate anticipa sau planifica în detaliu, pretenţiile dumneavoastră ar trebui să rămână flexibile. Experienţa dumneavoastră în momentul în care începe travaliul s-ar putea să fie total diferită faţă de ceea ce aşteptaţi.
De aceea, dacă se iveşte o urgenţă sau o situaţie neprevăzută, planul dumneavoastră de naştere poate fi modificat pentru siguranţa dumneavoastră sau a copilului. Vi se îngăduie încă să luaţi poate unele decizii, dar posibilităţile dumneavoastră de alegere s-ar putea să fie limitate. întocmirea unui plan de naştere v-ar putea ajuta să luaţi decizii în legătură cu următoarele aspecte:
■ Locul unde va avea loc naşterea.
■ Monitorizarea electrică a inimii fătului.
■ Inducerea şi grăbirea travaliului.
■ Controlul durerii în timpul travaliului şi al naşterii, incluzând controlul medicamentos al durerii (anestezia la naşterea naturală - naştere fără dureri). Acest fapt este posibil cu condiţia să vă asiste la naştere un medic anestezist calificat în asemenea tehnici moderne de analgezic
■ Medicaţia intravenoasă sau intramusculară.
■ Anestezia locală.
■ Dacă se impune intervenţia chirurgicală, puteţi opta pentru anestezia epidurală, rahidiană sau generală.
■ Naştere vaginală sau prin cezariană.
■ Epiziotomie la naşterea vaginală.
■ Naştere asistată de forceps/extracţie aspirată.
Travaliul şl naşterea normală |
sus |
Procesul naşterii este cunoscut ca fiind format din două etape: travaliu şi expulzie. Nimeni nu poate prezice cu exactitate când va începe travaliul. O femeie poate să aibă toate semnele care ar arăta că este gata să nască şi acest lucru să nu se întâmple săptămâni întregi. O altă femeie poate să nu aibă semne înainte să intre în travaliul activ. Primele naşteri sunt în special mai dificil de anticipat.
Travaliul se împarte în două faze:
■ travaliul timpuriu (latent);
■ travaliul activ, propriu-zis, care este împărţit în trei etape:
♦ în timpul primei etape a travaliului, colul uterin devine complet şters şi dilatat;
♦ în timpul celei de-a doua etape, copilul se naşte;
♦ în timpul celei de-a treia etape a travaliului, placenta este expulzată.
La ce vă puteţi aştepta în timpul travaliului?
Dacă sosiţi la spital sau la maternitate în timpul travaliului timpuriu, care vi se pare că începe să progreseze, trebuie să vă aşteptaţi la următoarele:
■ Veţi fi examinată şi pregătită pentru travaliu şi naştere.
■ Veţi fi încurajată să umblaţi. Mersul ajută să vă întăriţi contracţiile şi ajută la mişcarea copilului în jos, spre vagin.
■ Veţi fi monitorizată rapid, pentru verificarea contracţiilor şi ritmului inimii copilului.
■ Pe măsură ce travaliul progresează, vă veţi simţi din ce în ce mai neconfortabil.
în timpul travaliului activ, pe măsură ce contracţiile devin mai puternice, s-ar putea să vi se pară dificil să staţi în picioare.
■ Veţi avea restricţii la mâncare şi lichide. Unele spitale vă vor permite să beţi doar lichide limpezi, în timp ce altele s-ar putea să vă permită să sorbiţi bucăţi de gheaţă sau să sugeţi bomboane tari. Mâncarea solidă este adesea interzisă, deoarece stomacul digeră mâncarea mult mai încet în timpul travaliului. Un stomac gol este de asemenea necesar în cazul în care s-ar putea să aveţi nevoie de o anestezie generală.
■ Va trebui să începeţi să folosiţi tehnici de respiraţie, pentru a controla durerea şi neliniştea.
■ Va fi necesar să fiţi ajutată pentru a vă urca în pat.
■ Veţi simţi nevoia să vă schimbaţi poziţiile des. Acesta este un lucru bun pentru dumneavoastră, deoarece vâ îmbunătăţeşte circulaţia.
■ Probabil vi se vor da lichide în perfuzie intravenoasă.
Expulzia
în această etapă va fi nevoie să aveţi o mare dorinţă de a împinge la fiecare contracţie şi sâ colaboraţi cât mai eficient cu medicul obstetrician şi cu moaşa. Această etapă poate fi scurtă, de câteva minute, sau să dureze până la două-trei ore. Dacă nu aţi optat pentru\' analgezie la naştere, aşteptaţi-vă Ia dureri de intensitate destul de mare. Dar vor trece, oricum! Când capul copilului străbate vaginul, veţi simţi o durere arzătoare. Capul este cea mai mare parte a copilului şi partea cel mai greu de expulzat.
După naştere |
sus |
E normal ca după naştere să vă simţiţi agitată, obosită şi uimită, toate aceste senzaţii în acelaşi timp. S-ar putea să simţiţi o stare de epuizare, de calm şi linişte. Vi se va da voie să ţineţi copilul în braţe, să vă uitaţi şi să vorbiţi cu el. în timpul primei ore după naştere, vă puteţi aştepta, de asemenea, să începeţi să hrăniţi copilul la sân, dacă plănuiţi să alăptaţi (şi este foarte bine să o faceţi!).
Expulzarea placentei (a treia etapă a travaliului) face ca, în 30 de minute după naştere, placenta să se detaşeze şi să străbată colul uterin, apoi vaginul, pentru a se exterioriza. S-ar putea să vi se dea un anumit medicament, specific, pentru a ajuta acest proces.
Contracţiile vor continua până ce placenta este expulzată, deci va trebui să vă concentraţi şi să respiraţi adânc în timpul acestei etape, care este de asemenea neconfortabilă, dar incomparabilă cu cea precedentă. S-ar putea însă să fiţi atât de preocupată cu nou-născutul dumneavoastră, încât de-abia veţi observa expulzarea placentei.
PRIMELE ORE DUPĂ NAŞTERE
In timpul primelor ore după naştere, medicul sau asistenta vor avea încă de lucru cu dumneavoastră:
■ Vi se va repara perineul, dacă este rupt sau aţi suferit o epizio-tomie.
■ Vi se va îndepărta micul tub de la spatele dumneavoastră (cate-terul epidural), dacă vi s-a făcut o anestezie epidurală, în cadrul unei naşteri fără dureri. Dacă aţi planificat şi o legare a trompelor uterine cu aceeaşi ocazie a naşterii, cateterul probabil că va mai rămâne încă o perioadă de timp.
■ Veţi fi învăţată să vă frecaţi pe abdomen la aproximativ fiecare 15 minute. Aceasta va ajuta la oprirea mai rapidă a sângerării.
Dacă uterul nu se contractă, s-ar putea să sângereze prea mult (hemoragie). ■ Vi se va verifica presiunea arterială frecvent în următoarele câteva ore.
Verificaţi dacă vezica urinară nu este plină. O vezică urinară plină exercită presiune asupra uterului, ceea ce va împiedica contracţiile. Vi se va cere să încercaţi să urinaţi, ceea ce s-ar putea să fie dificil datorită durerii. Dacă nu puteţi urina, probabil va fi folosită o sondă pentru a goli vezica urinară. Dificultăţile în procesul de micţiune trec de obicei repede.
Alăptarea
Dacă decideţi să alăptaţi, nu fiţi surprinsă dacă dumneavoastră şi copilul veţi avea unele dificultăţi la început. Alăptatul poate decurge natural, dar poate fi, de cele mai multe ori, o deprindere care trebuie învăţată. Majoritatea spitalelor au asistente specializate, care să le ajute pe noile mame pentru a alăpta copilul la sân. Nu ezitaţi să cereţi ajutor. Mameloanele s-ar putea să fie dureroase sau chiar să plesnească la început, până se vor întări. Oricum ar fi, optaţi, dacă este posibil, pentru a alăpta copilul. Este cea mai bună hrană pe care i-o puteţi da în acel moment.
Rolul dietei în timpul sarcinii şi al alăptării
Sarcina şi alăptarea sunt două stări fiziologice temporare ale organismului unei femei, în care dezvoltarea normală a fătului şi menţinerea sănătăţii mamei trebuie realizate şi printr-un regim alimentar adecvat. Acest regim nu trebuie să fie diferit ca proporţie de regimul alimentar anterior, în măsura în care acesta din urmă a fost bine formulat şi urmat.
Necesarul de proteine al mamei este mai mare cu 25% în sarcină, mai ales în lunile a opta şi a noua, când, datorită dezvoltării sale rapide, fătul îşi dublează greutatea. De aceea este necesar, în această perioadă, un aport mediu de 100 g de proteine/zi, furnizat de ouă, lapte, brânză, pâine, mazăre, fasole şi alte leguminoase uscate, nuci şi fructe.
Grăsimile nu sunt necesare în cantitate crescută faţă de perioada anterioară. Un aport de 50 g de grăsimi/zi poate fi suficient, alegându-le însă pe cele mai uşor tolerabile şi asimilabile: margarina, smântână, frişca, untul de calitate, nucile, măslinele. Trebuie însă evitate grăsimile prăjite, iar, la femeile cu tendinţă la îngrăşare, necesarul de grăsimi poate fi redus.
Glucidele sunt necesare în cantitate mai crescută (aprox. 500 g/zi) din cauza metabolismului mai intens al femeii în această perioadă şi din cauza suprasolicitării ficatului pe care o face prezenţa sarcinii. De aceea, este indicat consumul de miere, orez, paste făinoase, pâine, cartofi, fructe proaspete, iar, în absenţa acestora, fructe coapte sau uscate.
Sarcina necesită şi un aport suplimentar de săruri minerale, care au o importanţă majoră pentru dezvoltarea fătului. Astfel, aportul de calciu în timpul sarcinii trebuie dublat, mai ales spre termen, calciu care poate fi adus în organism prin consumul zilnic a 500 g de lapte sau preparate din lapte (brânză, iaurt, sana), precum şi, mai bine chiar, prin conopidă, fasole uscată, nuci, pâine integrală, varză.
în corelaţie cu calciul, fosforul intervine, de asemenea, în formarea scheletului fătului. Aportul de fosfor poate fi asigurat prin ouă, lapte, orez, pâine, cartofi.
Fierul, care contribuie la formarea globulelor roşii ale fătului, este utilizat în cantitate crescută (din cauza depunerii în ficatul acestuia), ceea ce va duce la anemierea mamei. Aportul de fier trebuie dublat, mai ales în partea a doua a sarcinii, prin consumul de fasole, linte, spanac, fulgi de ovăz.
In privinţa sării de bucătărie, este bine cunoscută tendinţa sau predispoziţia gravidei de a face, în această perioadă, hipertensiune arterială. De aceea, aportul de sare trebuie diminuat la cel mult 4-5g/zi, motiv pentru care nu sunt indicate să fie consumate murăturile, conservele şi brânza sărată. Din luna a şaptea, reducerea aportului de sare trebuie să fie mai severă, astfel încât, în ultimele două săptămâni, femeia însărcinată este bine să mănânce complet nesărat. Prezenţa edemelor în timpul sarcinii solicită restricţia de sare mult mai precoce.
Vitaminele, prin participarea lor la toate reacţiile chimice care se produc în cele două organisme, nu trebuie să lipsească din alimentaţia femeii.
Vitamina A, care protejează pielea şi mucoasele, dar are şi un rol în procesele oculare, se găseşte în plantele viu colorate (morcovi, roşii, dovleac, spanac, urzici, caise, cireşe), dar şi în lapte, brânză, smântână, gălbenuş de ou. Vărsăturile care apar, mai ales în perioada de debut a sarcinii, pot fi cauzate şi de lipsa vitaminei A.
Vitaminele din grupul B (B1, B2, B6, B12) au un rol în buna funcţionare a sistemului digestiv şi nervos. Lipsa lor duce la scăderea poftei de mâncare, dureri de tip nevrotic, edeme. Aceste vitamine se pot găsi în pâinea integrală (foarte indicată în perioada gravidităţii şi nu numai), în alte cereale, în spanac, sfeclă, varză, nuci, ouă.
Vitamina C este deosebit de importantă prin creşterea capacităţii de apărare a organismului la infecţii, prin favorizarea absorbţiei calciului şi prin creşterea rezistenţei vaselor sangvine. Absenţa acestei vitamine duce la senzaţia de oboseală şi la apariţia de hemoragii gingivale. Această vitamină poate fi adusă în organism prin consumul crescut de portocale, lămâi, ardei graşi, salată verde, mazăre, roşii, cartofi.
Este foarte important modul de prezentare a acestor alimente. Vitamina C se distruge în parte prin fierbere sau chiar prin lăsarea alimentelor în apă. De aceea, ele trebuie spălate cu apă curgătoare şi trebuie fierte în aburi, nu în apă. Cartofii, de exemplu, trebuie fierţi în coajă şi nu trebuie curăţaţi mai întâi, pentru că, dacă nu sunt curăţaţi mai înainte, conţinutul lor în vitamina C este de trei ori mai mare după fierbere decât dacă ar fi fost curăţaţi.
Vitamina D intervine, de asemenea, în fixarea calciului în oase. Ea se găseşte în alimente mai ales sub formă de provitamina D, care se fixează sub piele şi din care se transformă, sub influenţa razelor de soare UV, în vitamina D. Vitamina D preformată se găseşte în lapte, în gălbenuş de ou, în unt, smântână şi, în cantităţi mici, în fructe.
Vitamina E favorizează păstrarea sarcinii în primele luni, tonifică vasele capilare şi are rol în funcţionarea glandelor sexuale. Deficitul în această vitamină se manifestă prin tulburări în circulaţia capilară, tendinţa la sângerare sau la avort. Vitamina E poate fi adusă în organism prin consumul de cereale necojite, legume şi zarzavaturi proaspete (mazăre verde, {elină), uleiuri vegetale (de floarea-soare-lui), lapte.
Vitamina K are rol important în coagularea sângelui. Nivelul scăzut al acesteia poate produce hemoragii cu diferite localizări. Ea se găseşte mai ales în spanac, conopidă, varză, grâu, porumb, morcovi, sfeclă, roşii, cartofi şi urzici.
Dacă pofta de mâncare lipseşte în prima perioadă a sarcinii, după luna a treia, aceasta revine şi apoi creşte, ceea ce va predispune gravida la îngrăşare, cu toate consecinţele negative (disgravidie), legate de aceasta. De aceea, trebuie evitate "gustările" între mese sau aportul caloric exagerat (maximum 2.500 de calorii/zi, când femeia lucrează). Mesele vor fi luate la ore fixe, deoarece digestia gravidei se face mai greu, iar repausul după mese este obligatoriu.
Este interzis consumul de cafea, de alcool, de alimente foarte grase şi de condimente.
Femeile care alăptează trebuie să urmeze aceleaşi recomandări, evitând în plus alimentele care pot da un gust neplăcut laptelui sau pot produce tulburări digestive la sugar (ceapa, usturoiul, cafeaua, alcoolul).
Sarcina normală
