Rupturile perineale Sunt clasificate in functie de amplasarea leziunilor produse. Rupturile perineale se produc mai probabil la
nasterea copiilor cu dimensiuni mari, in travalii precipitate, la copii cu extremitati cefalice insuficient flectate, distocie a umerilor, utilizarea forcepsului, sau in cazul existentei arcului suprapubian ingust.
Rupturile labiale Acestea sunt frecvente si pot fi foarte incomode, dar se ndeca rapid iar sutura lor este rareori utila.
Rupturi perineale de gradul 1 Aceste rupturi sunt superficiale si nu lezeaza musculatura. Necesita sutura numai daca exista sangerare locala marcata.
Rupturi perineale de gradul 2 Aceste dilacerari intereseaza musculatura perineala si daca sunt severe pot afecta si sfincterul anal. Sunt corectate intr-o maniera similara cu epiziotomia ( mai jos).
Rupturile perineale de gradul 3 Leziunile se extind prin mucoasa anala si se pot extinde superior in rect. Corectia chirurgicala este realizata de catre un chirurg experimentat sub anestezie epidurala sau generala. Mucoasa rectala este reparata initial utilizand catgut, de la apexul rupturii pana la jonctiunea muco-cutanata. Este intercalat apoi ul muscular. Mucoasa vaginala este apoi suturata. Capetele rupte ale sfincteru-lui
anal sunt apozitionate (folosind sutura in forma cifrei \"8\"). in final tegumentul este suturat. Eta
constipatia postoperatorie prin utilizarea dietei cu continut ridicat de
fibre si administrarea de laxative.
Epiziotomia Este realizata pentru a mari stramtoarea inferioara, de ex. pentru a grabi nasterea unui copil cu semne de suferinta fetala, pentru nasterea instrumentala, sau in prezentatie pelna, pentru a proteja capul unui copil prematur, si in incercarea de a preveni rupturile perineale de gradul 3 (dar frecventa rupturilor anale nu este redusa de cpiziotomii realizate in cursul nasterilor normale).1
Tesuturile incizate sunt epiteliul vaginal, tegumentul perineal, muschiul bulbo-cavernos, muschii perineali transvers superficial si profund. in cazul epiziotomiilor largi, sfincterul anal extern sau ridicatorul anal pot fi partial sectionate, si
grasimea ischiorectala expusa.
Tehnica: Fixeaza tegumentul perineal la distanta de prezentatie (cu 2 degete introduse intravaginal). Infiltreaza itoarea zona de sectiune cu anestezic administrat local (de ex. lignocaina 1%). Mentinand degetele in vestibulul vaginal, sectioneaza lateral spre tuberozitatile ischiatice, incepand medial (la ora 6), astfel etand glandele Bartholin.
Corectia chirurgicala ( diagramele de pe ina opusa). NB: utilizeaza fire resorbabile, dar nu catgut impregnat cu glicerol (risc de dis-pareunie pe termen lung). in pozitie de litotomie, in conditiile unei bune iluminari locale, separa initial mucoasa vaginala. incepe deasupra apexului folosind suturi interpatrunse, la lcm una de alta, realizate la 1 cm de marginile sectiunii. Sutureaza strans la nivelul jonctiunii mucocutanate a comisurii. Apoi sutureaza musculatura cu fire intrerupte pentru a oblitera eventualele spatii libere. in final sutureaza tegumentul (firele subcutanate sunt mai comode decat cele intrerupte).
Probleme ale epiziotomiei: Hemoragie, infectie si dehiscenta suturilor; formarea de hematom. Pentru confortul local sugereaza pungi cu gheata, bai saline, uscarea perineului cu uscatorul de par. Dispareunie superficiala (p.78). Daca labia mica este implicata in sutura cutanata, vestibulul vaginal ramane prea ingust. Daca straturile profunde sunt inadecvat suturate, vestibulul vaginal dene mai degraba rotunjit, expunand ca urinara la loturi in timpul actului sexual.
