a-sTrateaza bacteriuria asimptomatica in sarcina. Controleaza daca infectia si bacteriuria dispar prin tratament.
Bacteriuria asimptomatica. Apare la 20% din femeile active sexual, si este mai frecventa (pana la 7%) in cursul sarcinii. Datorita dilatarii calicelor si ureterelor care apare in sarcina, 25% din bacteriurii se vor transforma in pielonefrite. Pielonefritele pot cauza intarziere in cresterea fetala, deces fetal sau
nastere prematura. Acesta reprezinta argumentul forte pentru screening-ul bacteriuriei aplicat tuturor gravidelor la luarea in evidenta. Daca bacteriuria este prezenta in 2 UJM este administrat tratament (de ex. amoxicilina 250 mg/8h PO cu aport licbidian crescut). Testeaza eficacitatea tratamentului dupa 1-2 saptamani. Daca germenul nu este sensibil la amoxicilina, considera nitrofurantoina 50 mg/6h PO in timpul meselor.
Pielonefrita Se poate manifesta ca alterare usoara a starii generale, asociata cu polakiurie, sau printr-un lou mai zgomotos incluzand ascensiuni termice, tahicardie,
varsaturi si
durere in lombe. Este frecventa la aproximativ 20 saptamani si post-partum. Infectiile
urinare trebuie totdeauna atent excluse la pacientele cu hyperemesis gravidarum si la cele internate pentru nastere prematura. Tratamentul este reprezentat de repaus la pat si aport hidric crescut. Dupa urocultura si hemocultura administreaza antibiotice IV (de ex ampicilina 50Omg/6h IV, sau in functie de antibiograma) daca acestea nu pot fi administrate pe gura (de ex, varsaturi). UJM trebuie controlate la fiecare 2 saptamani pe toata durata sarcinii. 20% din femeile cu pielonefrita in cursul sarcinii au anomalii de tract renal, ce reprezinta substratul acestei infectii si de aceea trebuie considerate UIV sau ecografia renala la 12 saptamani post-partum. La pacientele cu infectii repetate, nitrofurantoina (100 mg/12-24h PO in timpul meselor) poate preveni recurentele. Evita nitrofurantoina daca rata filtrarii glomerulare este sub 50ml/min. EA: varsaturi, neuropatie periferica, infiltrare pulmonara si leziuni hepatice.
Afectiuni
renale cronice in conditiile existentei unei afectari renale usoare fara hipertensiune, exista do insuficiente care sa arate ca
sarcina accelereaza tulburarile renale preexistente. Pacientele cu
anemie marcata, hipertensiune, retinopatie sau proteinurie masiva trebuie sa evite sarcina deoarece se pot astepta la accentuarea deteriorarii functiei renale, iar incidenta pierderii sarcinii este considerabila (pana ia 60%). Colaborarea stransa intre generalist si obstetrician in timpul sarcinii in cazul pacientelor cu afectiuni renale reprezinta un tel major. Inducerea artificiala a
nasterii poate fi recomandabila la gravidele cu
hipertensiune si proteinurie, sau daca cresterea fetala este incetinita.
Cauze obstetricale ale necrozei tubulare acute Necroza tubu-lara acuta poate fi o complicatie obstetricala in urmatoarele situatii:
» Septicemie (de ex datorita avortului septic sau pielonefritei)
» Hemoliza (de ex. crizele de siclizare, malaria)
» Hipovolemia de ex in preeclampsie; hemoragie (APH de ex. dezlipire placentara precoce, HPP, sau intra-partum); CID; avortul spontan -sau insuficienta suprarenaliana la gravidele sub corticoterapie care nu-si primesc dozele de acoperire in cursul travaliului.
Ori de cate ori esti confruntat cu asemenea situatii monitorizeaza atent diureza (prin cateterizarea cii urinare). Obiectil este mentinerea diurezei >30 ml/h. Monitorizeaza functia renala (U & E, creatinina). Poate fi necesara dializa (MMC p.390).
