Hiperactivitatea este astazi o problema foarte obisnuita a copilariei si provoaca dificultati importante in multe familii americane. Aproape toti copin manifesta un comportament superactiv intr-o perioada sau alta a vietii lor.
Copilul hiperactiv se foieste si se agita, nu poate sta jos nici o clipa, alearga in loc sa mearga si, in mod constant, alearga de la un obiect la altul. Multi copii hiperactivi nu se opresc din vorbit. Perioada de timp in care sunt atenti este scurta, actioneaza inainte de a gandi, sunt impulsivi, atentia le este usor distrasa si uita usor. Adesea sunt incapabili sa urmeze o serie de actiuni si au un nil scazut de timiditate. Sunt adesea cu toane, iriili, se supara usor si au probleme cand trebuie sa se concentreze.
Un numar de cazuri de hiperactivitate se datoreaza problemelor emotionale sau nilului de inteligenta. Alte cazuri se datoreaza unei lipse de disciplina constanta sau ineficienta in familiile respecti. Copin hiperactivi controleaza adesea situatia din camin mai mult decat parintii lor; parintii cedeaza de multe ori in fata dorintelor copilului pentru a evita o confruntare".
Copin care adesea sunt disciplinati de catre parinti prin tipete, curand nici nu-i mai baga in seama si se pierde controlul asupra lor. Parintii trebuie sa-si stapaneaasca propriul comportament pentru a-l putea controla pe cel al copiilor.
Copin rasfatati sunt stapani pe situatie in familia lor mai mult decat parintii. Cand acesti copii merg la scoala, unde exista restrictii privind modul de comportare, adesea au o manifestare excesiva, in incercarea lor de a controla si acest mediu. Parintii trebuie sa isi aduca aminte ca fin si fiicele lor au nevoie de disciplina.
Un tip de hiperactivitate are drept cauza o deviatie sau intarziere a dezvoltarii copilului. Acesti copii nu-si pot controla comportamentul deoarece centrul stapanirii de sine" nu se dezvolta la fel de rapid pentru sectiunile motorii ale corpului. Controlul de sine se maturizeaza pe la varsta pubertatii, iar nilul de activitate scade; timpul necesar concentrarii si atentiei creste.
La copin hiperactivi se pot observa, adesea, probleme care tin de domeniul invatarii. Aceste probleme la invatatura se datoreaza de asemenea, intarzierii in dezvoltare si pot fi rezolvate odata cu trecerea timpului. Acest tip de copil poate fi capabil sa-si repare singur bicicleta sau sa asambleze modele complicate, insa nu poate invata sa citeasca. Multi educatori sugereaza acum sa nu trimitem copin la scoala pana nu au varsta de 8-l0 ani, lasand timp pentru dezvoltarea unei bune coordonari musculare. Baietii au probleme cu invatatul mai des decat fetele, deoarece pana la pubertate dezvoltarea lor este mai lenta decat a fetelor.
Suprastimularea in fata televizorului, jocurile competiti etc. pot duce la hiperactivitate. Unii psihiatri sunt de parere ca schimbarea frecnta a imaginilor ' cum putem dea la spectacolele T.V. ' la fel ca si numeroasele scene de violenta din multe programe, au un efect stimulativ asupra copiilor sensibili. Prin schimbarea frecnta a imaginilor, privirea este invatata sa se concentreze putin.
Copin al caror sistem nervos este prea solicitat se complac adesea intr-o activitate neatenta si o stare de iriilitate. Asa se explica probabil de ce un program supragheat de exercitii pentru muschii mari ai corpului s-a dodit eficient in calmarea copiilor hiperactivi. Credem ca gradinaritul, munca in curte si alte activitati similare, impreuna cu parintii, vor fi extrem de binefacatoare pentru copin hiperactivi.
Un copil este de trei ori mai predispus sa devina hiperactiv daca mama sa fumeaza douazeci si trei de tigari, sau mai mult pe zi, cand este insarcinata, decat daca mama nu fumeaza. Motivul pentru care se intampla acest lucru nu este bine conturat, insa se poate ca scaderea fluxului sangvin catre placenta ' un fenomen care se intampla la fumatoare ' sa intarzie dezvoltarea fetusului.
Dr. John Ott crede ca anumite tipuri de lumini fluorescente sunt stimulati si citeaza studii in care un grup de studenti dintr-o sala de curs a manifestat o ameliorare comportamentala cand s-a schimbat felul de iluminare din sala.
Totusi, aceasta teorie mai are nevoie de studii inainte de a fi citata drept cauza a hiperactivitatii.
Unii copii hiperactivi sunt usor de identificat, chiar ca sugari: pot aa dificultati cu somnul sau cu mancarea (au adesea colici)
si se tarasc in mod frecnt in afara patuturilor. Cand incep sa umble de-a busilea, acesti copii ii fac pe parintii lor sa fie intr-o constanta alarma pentru a feri orice obiect din calea lor. Se pot trezi chiar in timpul noptii pentru a umbla la lucrurile ferite de parinti in timpul zilei. Ei pot reactiona inrs la medicatie, altfel de cum ne-am putea astepta; tratamente care pe alti copii ii linistesc, pe acestia ii pot tine treji toata noaptea. Pe masura ce se maturizeaza, pot manifesta probleme similare. Se pot juca bine cu un copil, insa adesea pot aparea certuri daca mai sunt si alti copii. De obicei, incearca sa aduca sub controlul propriu colegii de joaca. Acest lucru este citat printre motile care cer ca acesti copii sa inceapa scoala ceva mai tarziu si sa fie instruiti corespunzator in familie, mai ales baietii.
Faptul ca intr-un procent mare acesti copii ajung sa fie adolescenti confruntati cu probleme serioase: droguri, fuga de acasa, depresiuni, crime etc. demonstreaza ca trebuie facut un efort pentru a corecta hiperactivitatea si nesupunerea lor inca de timpuriu.
Fara indoiala ca majoritatea cazurilor de hiperactivitate se datoreaza factorilor de alimentatie, dupa cum vom dea.
TRATAMENT
1. Indiferent de motile hiperactivitatii lor, copin prea nelinistiti raspund favorabil unui mediu de disciplina si constanta in actiuni. Cu cat exista mai multa consecnta in mediul vital, cu atat scade si hiperactivitatea.
2. Consecnta este cheia stapanirii copiilor hiperactivi. Pentru ca educarea copiilor sa fie eficienta, copilul trebuie sa stie ca parintele sau nu glumeste cand afirma ceva. Amenintari de genul daca mai faci asta o singura data, iti rup mainile", nu vor fi duse pana la capat in mod evident, iar copilul, stiind ca parintele nu va aplica ceea ce spune, va intelege curand ca nici alte masuri disciplinare nu vor fi aplicate. Declaratiile exagerate il invata pe copil neascultarea, deoarece acesta stie ca parintele n-are de gand sa faca ceea ce spune.
Daca ne razgandim, dupa ce am dat instructiuni copilului, vom provoca insilitate si nesiguranta in mediul familial. O mama care porunceste copilului sa-si faca baie poate intampina atata rezistenta din partea acestuia incat, in cele din urma, se decide sa-i spuna ca se poate culca si fara a face baie. Copilul invata ca isi poate forta mama sa se razgandeasca.
Parintele unui copil hiperactiv trebuie sa-l controleze pentru a se asigura daca instructiunile date copilului au fost indeplinite. Cand copilul stie ca parintii nu-l controleaza, el poate sa nu urmeze instructiunile lor, dar sa le spuna ca le-a urmat.
Cea mai buna sectiune tiparita despre subiectul cresterii copilului este sectiunea cu acelasi nume, indrumarea copilului * de E.G.White (Review and Herald Publish., Washington, D.C.)
3. Un alt motiv pentru care trebuie sa controlam daca instructiunile au fost duse la bun sfarsit este acela ca acest tip de copil este usor atras de alte lucruri si uita foarte repede ceea ce era de datoria sa sa faca. Copilul trebuie invatat sa-si foloseasca memoria.
4. Parintii trebuie sa faca front comun in fata copilului. Ei trebuie sa aiba silite reguli si pretentii pentru indeplinirea lor. Cand unul dintre parinti submineaza autoritatea celuilalt, va rezulta confuzie, nesiguranta si finalitatea este nesigura, lucruri, care sunt de asteptat sa duca la o crestere a hiper-activitatii copilului. In plus, copilul poate sa determine pe unul dintre parinti sa se intoarca impotriva celuilalt, pentru a-si asigura indeplinirea capriciilor.
Exista un puternic curent de opinie ' desi pot lipsi studiile de specialitate pentru confirmare ' ca acei copii care provin din familii destramate pot aa mai repede nesansa dobandirii unor manifestari comportamentale ca hiperactivitatea.
5. Un program regulat este vital pentru cresterea copiilor hiper-activi. Ora de desteptare, mesele si ora de culcare trebuie silite intr-un program fix, timp de 365 zile pe an. Un copil care este obisnuit sa mearga la culcare la ora fixa va protesta mai putin decat unul care are un program de culcare dezordonat. Regulile silite in programul zilnic fac mediul familial mai sil.
6. Cand parintii fixeaza reguli pentru copii, parintii trebuie sa fixeze si pedepse pentru cazul in care acestea sunt incalcate. Acest lucru ii ajuta pe copii sa inteleaga care va fi consecinta unei neascultari. Daca micutul stie ca parintele va actiona sigur pentru aplicarea pedepsei in caz de incalcare a regulilor, el va ajunge sa inteleaga faptul ca raspunde pentru comportamentul sau si ca ceea ce rezulta din comportarea sa ' buna sau rea ' este provocat de el insusi.
7. Unii copii se poarta urat pentru a atrage atentia. in multe familii, singurul moment in care comportamentul unui copil este luat in seama este acela in care copilul se poarta urat. Adesea, parintii dau mai multa atentie greselilor, nedesavarsirilor si esecurilor decat succeselor si realizarilor. A nu reactiona la greseli comportamentale este o metoda buna de disciplina, daca este folosita cum trebuie. Comportamentul care ii deranjeaza pe altii sau poate produce vatamari oamenilor sau distrugeri ale proprietatii lor nu poate fi ignorat, insa accesele de manie, imbufnarea, reclamatiile" facute pe un ton gator etc. sunt cel mai bine rezolvate prin ignorarea lor.
Adesea, cand copilul observa ca parintele nu-i ia in seama comportamentul, isi va intensifica reactiile, insa aceste intensificari nu vor aa ca timp de manifestare decat maximum cinci zile. Pe masura ce copilul de ca parintele nu reactioneaza nici la aceasta crestere a ostilitatii, va renunta.
A recunoaste comportamentul frumos al unui copil este un mod stralucit de a i-l intari. Cand copilul isi face curat in camera si indeplineste o insarcinare fara a se ge etc. sa fie laudat pentru acestea.
DIETA
8. Dieta Feingold a fost folosita in multe cazuri de hiperactivitate. Aceasta dieta elimina toate alimentele care contin salicilati.
ALIMENTE CARE CONTIN SALICILATI
migdale nectarine (piei
mere coaja sub
caise lucioasa)
mure portocale
cirese piersici
castrati muraturi
migdale stafide prune prune uscate
agrise zmeura
struguri capsum
piersici rosii
Alimentele care contin BHT, coloranti artificiali si arome artificiale trebuie eliminate din dieta copiilor. Daca in timp de patru pana la sase saptamani copilul are o ameliorare in comportament ca urmare a dietei, alimentele din lista mentionata pot fi reintroduse, unul cate unul. Daca nu se observa o crestere a activitatii, dupa trei sau patru zile de la folosirea alimentului, puteti adauga inca unul pe lista. Testati toate alimentele in acest mod.
Dieta trebuie sa fie respectata cu strictete. Chiar si o usoara intrerupere poate anula beneficiile de pe urma acestei diete.
Dr. Feingold sugereaza ca intreaga familie sa urmeze dieta in acelasi timp. Acest lucru usureaza lucrurile atat pentru copil cat si pentru mama. Pentru o buna discutie privind acest subiect deti sectiunea FOOD ALLERGIES MADE SIMPLE" de Austin, Thrash si Thrash.
Multi cercetatori sunt de parere ca alergiile alimentare sunt o cauza frecnta a hiperactivitatii. Zaharul si laptele sunt considerati agenti alergenici principali, dar si ouale, porumbul, graul, citricele, carnea de vita si de porc sunt o cauza frecnta a reactiilor alergice.
Alimentele care irita stomacul sau inflameaza nervii trebuie scoase din alimentatia curenta a copilului. Aceste alimente includ cafeaua, ceaiul negru, bauturile cola si ciocolata; orice produse cu otet ca ingredient, branza, varza acra, sosul de soia si orice aliment fermentat; de asemenea, alimentele care au un miros patrunzator, tare, cum ar fi condimentele. Dulciurile si hidrocarbo-natele super rafinate sa fie interzise cu strictete. Pot fi inlocuite prin alimente naturale cum sunt produsele de panificatie din cereale nedecorticate (integrale); legume si fructe proaspete (fructele in conser fara adaos de zahar sunt de obicei accepile); fasole si alte legume. Aceste alimente sunt o sursa abundenta de vitamina B (care calmeaza nervii) si minerale; pe cata vreme alimentele deseuri" foarte rafinate nu numai ca sunt sarace in substante hranitoare, dar cer si o cantitate mai mare din acestea pentru a putea fi meolizate. Poate fi un lucru usor de inteles ca dieta trebuie sa implice o reforma substantiala in ceea ce priste bucataria si folosirea banilor pentru alimentatie. O incercare superficiala de reforma va duce cu siguranta la esec si i-a condus pe multi la credinta ca dieta nu are un rol important in hiperactivitate, cand de fapt aceasta este un factor principal.
MEDICATIE
9. Medicamentele date, in general, pentru hiperactivitate pot produce pierderea poftei de mancare, crampe musculare, tremuraturi, friguri, ameteala, constipatie, insomnie, dureri de cap, de stomac, si cresterea manifestarilor de nervozitate cum ar fi mancatul unghiilor. Unii copii capata ulterior alergii. Exista studii care sugereaza ca aceste tratamente medicamentoase suprima cresterea copiilor. Multi medici sunt de parere ca medicamentele pentru hiperactivitate ar trebui folosite numai in ultima instanta. Acestea rapesc copilului raspunderea pentru propriul sau comportament si sersc ca o carja.
