Sute de mii de americani au un handicap provocat de o tulburare psihica putin cunoscuta - si inca mai putin inteleasa - numita agorafobie. Aceasta este cea mai intalnita fobie, teama anormala, dupa parerea psihiatrilor, si reprezinta frica de a fi singur sau in locuri publice. Cuntul "agorafobie" vine de la cuntul grecesc "agora", care inseamna "loc de adunare" sau "loc de intrunire". Termenul a aparut in literatura medicala pe la 1891.*
Majoritatea celor care sufera de agorafobie sunt femei si, la majoritatea, simptomele apar intre cincisprezece si treizeci si cinci de ani. Varsta medie de instalare este cea de douazeci si patru de ani. Simptomele includ panica, tensiune, ameteala, transpiratie, greata, deprimare, obsesii (preocupari cu idei irationale) si depersonalizare (o senzatie temporara de ireal, de instrainare). Boala debuteaza, adesea, dupa o problema importanta, nerezolta, dupa un accident, o boala gra sau o depresiune psihica.
Simptomele se pot instala brusc. Pacientul poate, spre exemplu, sa stea la rand la una dintre casele supermarketului local si sa simta brusc o stare de neliniste, slabiciune, ameteala si o accelerare a pulsului. isi poate aminti, eventual, ca a simtit un nod in gat. Poate avea senzatia ca nu poate respira si de asemenea, respirand repede, sacadat, isi poate produce hiperventilatie. Este posibil sa nu fie in stare sa se miste cate momente sau sa alerge spre unul dintre locurile pe care le percepe ca fiind sigure. Multi agorafobiei refuza sa-si paraseasca propriile locuinte luni de-a randul sau chiar ani intregi, din cauza instalarii unei stari de anxietate, in urma incercarii de a evita situatia specifica ce le produce frica. Aceasta izolare impiedica formarea unor deprinderi pentru depasirea situatiei si inrautateste starea de sanatate.
Episodul poate dura numai cate minute sau mai multe ore. Dupa faza acuta, pacientul se poate simti mai bine si pot trece multe luni pana la urmatorul episod. inainte ca boala sa limiteze activitatile pacientului, pot exista o serie de episoade pe o perioada de mai multi ani. Boala are un curs de remisie incompleta, cu recidive. In perioadele de remisiune, pacientii se pot aventura sa faca lucruri pe care n-au indraznit sa le faca anterior.
Multi reusesc sa-si ascunda foarte bine frica fata de toata lumea - mai putin fata de cei din familie - astfel incat este dificil sa se determine rata incidentei, dar un studiu sugereaza ca nu mai putin de saizeci si trei de persoane la mie sunt afectate de aceasta boala. Aproape doua treimi dintre agorafobicii consultati de medicii psihiatri sunt femei.
Agorafobicii se pot simti mai bine in prezenta unui prieten de incredere sau a unui animal, devenind dependenti de ei. Acesti prieteni sunt perceputi ca locuri de refugiu. Unii agorafobiei devin dependenti de obiecte, locuri etc.
Unii reusesc sa isi pastreze slujbele, altii insa sunt atat de coplesiti de frica lor, incat devin legati de casa. Le este teama sa iasa pe strazi, sa intre in magazine sau in multimi; dar si locurile inchise, cum ar fi teatrele sau bisericile, reusesc sa-i faca sa intre in panica. Se tem sa calatoreasca in tren, cu autobuzul, cu porul sau avionul, insa majoritatea pot tolera automobilul. Daca nu sunt nevoiti sa anticipeze o calatorie, au sansele cele mai mari sa o duca la bun sfarsit, insa, daca stiu din timp despre o calatorie, tensiunea produsa poate duce la o asemenea anxietate, incat nu o vor putea efectua. in cazul unei urgente, cum ar fi o casa incendiata sau un accident, agorafobicii isi pot invinge temporar teama si se pot comporta oarecum normal, insa, odata ce urgenta s-a sfarsit, ei sunt din nou cuprinsi de panica.
Uneori, agorafobicii se pot deplasa liber in intuneric, intr-o zona in care nu ar indrazni sa se aventureze in plina lumina. Unii au marturisit ca purtarea unor ochelari de soare, ziua, le este de ajutor. Atat vremea prea calda, cat si oboseala inrautatesc adesea simptomele. Agorafobia se exacerbeaza mai cu seama daca pacientul trebuie sa stea la pat, pierzandu-si obisnuinta de a mai iesi. Dupa boala, reluarea activitatilor se face mai greu.
Unii specialisti in agorafobie spun ca simptomele unui atac de panica si acelea de hipoglicemie (cantitate scazuta de zahar in sange) sunt foarte asemanatoare. Dr. Alan Goldstein, director la Temple University Medical School Agoraphobia and Anxiety Center, a obsert ca agorafobicii consuma adesea cantitati mari de dulciuri. Eliminarea dulciurilor si a cafeinei, cunoscuta pentru inducerea simptomelor de anxietate, fi un ajutor pretios pentru pacientii care sufera de orice tip de anxietate. Dr. Philip Bate, de la Clinica de Psihologie din Maitland, Florida, crede ca faina alba si zaharul trebuie eliminate.
Cercetatorii de la Universitatea din Boston afirma ca au vindecat unele cazuri de agorafobie, intandu-i pe pacienti sa respire corespunzator. Femeile care poarta imbracaminte stramta incep sa respire "cu pieptul", devenind astfel incapabile de a mai respira adanc, diafragmatic. Gazele din plamani nu sunt toate expirate, acest lucru producand stres asupra organismului. Cand apare anxietatea, respiratia se accelereaza, devenind sacadata. Bioxidul de carbon este eliminat prea repede, creand senzatia ca organismul nu are suficient aer. Presiunea scazuta a bioxidului de carbon stimuleaza respiratia si pacientii incep sa respire si mai repede, producand pulsul ridicat, tipic atacurilor de agorafobie. imbracamintea trebuie sa fie suficient de lejera incat sa se poata efectua respiratia de tip diafragmatic, fapt care permite un schimb adect de aer.
Oprirea gandurilor este o tehnica folosita in cazul unui numar de fobii. Pacientul trebuie sa isi aleaga o scena relaxanta sau un subiect placut, iar cand anxietatea incepe sa apara, pacientul sa-si spuna "stop!". S-ar putea ca la inceputul acestui "tratament" sa fie nevoie ca pacientul sau pacienta sa strige "stop!", insa odata cu trecerea timpului putea face din acest cunt o porunca mentala. La comanda "stop!" pacientul trebuie sa caute sa revina la subiectul placut, ales la inceput. Un grup de pacienti a constatat reducerea gandurilor care le produceau teama, urmand acest procedeu timp de patru saptamani; cu timpul, ei au avut din ce in ce mai putine ganduri de acest fel.
Unele cazuri de agorafobie au fost tratate cu succes cu o terapie de desensibilizare. Pacientul isi imagineaza scena producatoare de anxietate, aflandu-se intr-o stare de relaxare totala. Deoarece anxietatea si relaxarea sunt incompatibile, anxietatea scade pe masura ce pacientul inta sa substituie relaxarea starii de agitatie. Pacientul incepe prin a-si imagina situatii care produc numai un stres minor, ajungand gradat la situatiile cele mai alarmante.
Daca agorafobicul inspira adanc, expira incet, relaxandu-se constient, si accepta panica de bunavoie, fara a se lupta cu ea, aceasta nu creste in intensitate. Agorafobicul trebuie sa inteleaga ca tratamentul pentru agorafobie nu tinteste spre eliminarea anxietatii, ci implica intarea unor tehnici de a "convietui" foarte bine cu anxietatea. Pe masura ce acesta inta sa nu-i fie frica de frica lui, aceasta scadea. Practica zilnica de a "face pact" cu frica este calea cea mai eficienta.In contrast cu desensibilizarea, care se face treptat, unii terapeuti folosesc metoda "inundatiei", care consta in convingerea pacientului de a ramane mai multe ore in mediul strcsant, pana cand anxietatea se stinge. Majoritatea pacientilor vor ajunge la rezolrea problemelor cam in opt sedinte, and un total de douasprezece ore de expunere.
Terapia de sprijin este, de asemenea, folositoare in agorafobie.
Aceasta terapie se bazeaza pe faptul ca orice raspuns1 care este urmat de un sprijin (aprobare), suficient de des manifestat, duce la o crestere a frecventei raspunsurilor. Pacientul care nu-si poate invinge teama de a face cumparaturi poate incepe prin a scrie o lista de cumparaturi. Daca terapeutul aproba in mod repetat, problema devine insignifianta. Faza urmatoare poate fi aceea de a ajuta pacientul sa-si puna paltonul si de a-l conduce spre usa. Pasul urmator poate fi deschiderea usii si conducerea pacientului pana la masina si asa mai departe, pana cand pacientul poate intra in magazin si cumpara lucrurile aflate pe lista. Pentru ca orice tratament sa aiba efect, agorafobicul trebuie sa accepte de bunavoie cooperarea la tratament si sa ia o decizie ferma de a urma pas cu pas ul terapeutic. Pacientul trebuie sa inteleaga faptul ca orice esec in este numai o situatie temporara si ca numai el (ea) este in stare sa-i asigure un caracter permanent. Temerile au control asupra vietilor noastre in masura in care noi insine le lasam sa ne stapaneasca; si fiecare dintre noi decide ce anume ne inspaimanta. Noi suntem cauza propriilor neplaceri.
TRATAMENT
1. Eliminati din alimentatie zaharul si toate alimentele ce contin zahar.
2. Nu folositi "alimente albe", rafinate, orez alb, amidon alb, shete, macaroane, paste fainoase, paine etc. Folositi toate aceste alimente in stare integrala.
3. Nu folositi cafea, ceai, bauturi pe baza de cola, ciocolata sau alte bauturi si alimente ce contin cafeina.
4. Mentineti o pozitie buna a corpului in orice moment - fie ca stati culcat, pe scaun sau in picioare. O data la o ora, respirati adanc de cinci pana la zece ori. O data pe zi, faceti un exercitiu de respiratie dupa cum urmeaza: ridicati mainile deasupra capului, ca si cum ati apuca o bara aflata deasupra. Inspirati adanc, atat cat sa simtiti conforil. Nu expirati timp de cate secunde. Apoi expirati in timp ce aplecati de la mijloc. Lasati mainile sa atarne in fata, incrucisand bratele in foarfeca, pentru a ajuta expiratia completa. Repetati de cinci ori.
5. Nu purtati haine stramte in jurul pieptului sau al taliei.
6. Daca respiratia devine rapida, incetiniti in mod constient si respirati adanc.
7. Daca apare un gand care produce neliniste, spuneti cu voce tare "stop!". Apoi ganditi- la ce ales dinainte pentru o asemenea situatie.
8. Organizati un exercitiu pentru desensibilizare. Un exercitiu poate consta in practicarea urmatoarelor metode: scrieti o lista cu produse alimentare. Mergeti pe jos pana la masina. S-ar putea sa fie nevoie sa repetati acest pas de mai multe ori. Conduceti masina pana la magazinul alimentar. Repetati si acest stadiu, daca este cazul. Mergeti de la parcare pana in fata magazinului. Daca nu simtiti in largul dumneavoastra, intoarceti- la masina si refaceti drumul de mai multe ori in acelasi fel, pana cand veti putea intra in cladire. Continuati ul, pas cu pas, pana cand alimentele sunt depozitate cu succes in camara.
9. Nu ingaduiti unui esec sa descurajeze. Reincepeti cu hotarare, fermitate si consecventa.
10. Rugati- pentru biruinta. Desi este posibil sa nu-L cunoasteti personal pe Dumnezeu, milioane de oameni au obtinut ajutor de la El prin rugaciune. Acesta este un mod eficient de terapie si, prin legile naturii noastre spirituale, Dumnezeu este imputernicit sa faca pentru noi ceea ce altminteri - deci daca nu ne rugam - nu poate sa faca. Binecuntarile rugaciunii au fost demonstrate de organizatii ca "Alcoolicii Anonimi" si alte grupuri care incurajeaza ajutorul propriu.
