Cea mai puternica obiectie prind alimentatia exclusiv vegetariana este cea in legatura cu tamina B12. Mai mult chiar, aceasta tamina e folosita adesea ca un argument pentru a dovedi ca alimentatia pur vegetariana este nefiziologica. E adevarat ca discutiile se poarta mai mult cu argumente subiective si emotionale decat obiective.
Prin tamina B12 intelegem o grupa de substante inrudite, care contin cobalt si fosfor, numite cobalamine, din care fac parte: hidroxi-cobalamina, adenosilcobalamina, metilcobalamina si cianocobalami-na. Vitamina B12 face parte dintre ultimele care au fost descoperite si, cum se intampla adesea in medicina, manifestarile provocate de lipsa ei - anemia pernicioasa - au determinat cautarea acestei substante.
Tabloul clinic al anemiei pernicioase a fost descris pentru prima data de J. S. Combe, in anul 1822. Dupa treizeci de ani, T. Addison descrie exact simptomele pe care azi le atribuim acestei anemii. insa, abia in anul 1926, G. R. Minot si W. P. Murphy au tratat cu succes bolna suferinzi de anemie pernicioasa - cu ficat de ta. Pentru acest tratament au primit, in anul 1934, impreuna cu G. H. Whipple, Premiul Nobel.
In anul 1928, W. B. Castle a observat ca pentru absorbtia asa-numitului factor antipemicios este nevoie de fixarea lui de un factor necunoscut, secretat de stomac, denumit "factor intrinsec". Au mai trecut inca douazeci de ani pana ce Rickes si Smith au izolat tamina B12. Structura chimica complexa a fost publicata in 1955 de Dorothy C. Hodgkin, care a primit Premiul Nobel in 1964, pentru aceasta realizare, in anul 1960 a urmat prima productie sintetica, dupa care s-a descoperit sinteza microbiana a taminei B12. Azi, productia industriala a taminei B12 se realizeaza exclusiv prin fermentatie bacteriana.
Structura moleculara a taminei B12 este asemanatoare cu aceea a hemoglobinei. Daca in centrul moleculei de hemoglobina este un atom de fier, in cel al taminei B12 este un atom de cobalt, de unde si denumirea de cobalamina.
Vitamina B12 se deosebeste de toate celelalte prin faptul ca este produsa numai de bacterii, de exemplu lactobacili, streptococi etc, de unele ciuperci si alge, insa nu de drojdia de bere (Saccharomyces ceresiae), nu de te superioare, animale sau oameni. Microbii care produc tamina Bl2 sunt, in mod practic, prezenti peste tot.
Flora intestinala a tuturor etuitoarelor produce cantitati apreciabile, care depasesc necesitatile gazdei. in special in rumenul rumegatoarelor iau nastere cantitati mari. Datorita pozitiei favorabile a rumenului, in partea superioara a tubului digestiv, tamina B12 produsa aici este absorbita foarte bine. La nerumegatoare si la pasari, cea mai densa populatie microbiana se gaseste in partea inferioara sau distala a tubului digestiv, iar tamina B12 produsa aici nu este absorbita. Rozatoarele si iepurii rezolva problema prin fenomenul, putin apetisant, al coprofagiei, prin care isi acopera nevoile de tamina B12.
La om, microbii din catatea bucala, fosele nazale, faringe si bronhiile mari produc tamina B12, si organismul uman obtine zilnic din aceste surse 0,5 micrograme (un microgram este a milioana parte dintr-un gram), dupa unii, suficient pentru a satisface cerintele unui adult. O cantitate mare de tamina B12 se produce in colon, de unde nu se mai absoarbe. Cu cat alimentatia e mai alcalina (adica nu contine produse animale), cu atat este mai mare numarul microbilor din intestinul subtire si cu atat mai mari sunt sansele unei productii de tamina B12 intr-o zona de unde se poate resorbi.
Recomandarile oficiale prind nevoile zilnice de tamina B12 au fost scazute, deoarece s-a constatat ca fusesera supraapreciate. Cerintele organismului sunt extrem de mici. in conditii obisnuite, un adult, n-are nevoie de mai mult de 1 microgram/zi. S-a observat ca si doza de 0,1 microgam/zi face sa dispara simptomele lipsei de tamina B12 Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda ca aportul zilnic de tamina B12 sa fie de 1 microgram pentru adulti, de 2,2 micrograme pentru femei in cursul graditatii, iar la mamele care alapteaza, de 2,6 micrograme. Sugarii alimentati artificial au nevoie de 0,3-0,4 micrograme/zi, iar copin intre 1 si 10 ani, de 0,5 pana la 1 microgram/zi. in atie cu celelalte tamine hidrosolubile, molecula de tamina B12 este mult mai mare si, pentru absorbtia ei, e nevoie de o serie de "molecule de transport". in cursul masticatiei si apoi in prezenta aciditatii gastrice si a pepsinei, tamina B12 din alimente este legata de o glicoproteina, numita proteina R, produsa mai ales de glandele salivare.
In duoden si in portiunea proximala a intestinului subtire (jejun), proteina R este atacata de enzimele intestinale si mai ales de cele pancreatice, iar tamina B12 libera se fixeaza de asa-numitul factor intrinsec, secretat de celulele din portiunea fundica a mucoasei gastrice. Aceasta combinatie sila (tamina Bl2+factor intrinsec) rezista digestiei proteolitice si este transportata spre portiunea terminala a intestinului subtire (aproximativ ultimii 60-80 de centimetri), de unde se absoarbe. Absorbtia intestinala se realizeaza in mod activ prin intermediul receptorilor de cobalamina si este influentata de cantitatea de calciu, de pH-ul sucului intestinal si de prezenta bilei. Ajungand in circulatia sanguina, tamina B12 se leaga de doua proteine: hapto-corina si transcobalamina, care o transporta in tesuturi si usureaza fixarea ei in ficat si celulele periferice. Aproximativ 80% din cobalamina circulanta este transportata de haptocorina.In afara de absorbtia taminei B12 exogene (alimentare), in intestin are loc si reabsorbtia taminei din secretia biliara si din pierderile rezultate din descuamarea epiteliului intestinal. Din bila ajunsa in intestin se reabsorb zilnic 1-l0 micrograme.
Absorbtia medie a taminei B12 este in jur de 70%, dar poate scadea la 20% in cazul unui aport mare.
Principala cauza a deficitului de tamina B12 pe glob este absorbtia insuficienta. La varsta de 60 de ani, aproximativ 10% dintre adulti prezinta o gastrita atrofica, iar modificarile legate de inaintarea in varsta afecteaza absorbtia taminei B12 , indiferent de modul de alimentatie, ducand la riscul unui deficit prin urmatoarele mecanisme:
1. Scaderea producerii de factor intrinsec de catre mucoasa gastrica. Am aratat ca factorul intrinsec este absolut necesar absorbtiei si, daca nu se mai produce in cantitati suficiente, duce la deficienta severa de tamina B12 si anemie megaloblastica, chiar
si la omnivori. Gastrectomia totala poate fi o alta cauza a lipsei taminei Bl2, tot datorita absentei factorului intrinsec. Cand factorul intrinsec este scazut, suplimentarea de tamina B12 pe cale orala este ineficienta, deoarece nu va putea fi absorbita si va fi nevoie de administrarea taminei sub forma injecila.
2. Scaderea productiei de acid clorhidric si enzime in mucoasa gastrica. Pepsina si acidul clorhidric au un rol important in digestia si absorbtia multor nutrienti, inclusiv tamina B12. Aceasta scadere a secretiei acide nu afecteaza absorbtia taminei B12 cristaline, ce se gaseste in suplimente si in alimentele fortificate cu B12.
3. Din cauza scaderii aciditatii gastrice, numarul bacteriilor din stomac si intestinul subtire creste mult. Aceste bacterii folosesc tamina B12 pentru propriul uz. Scaderea aciditatii gastrice creeaza o lipsa mai accentuata de tamina B12 decat cea care surne prin diminuarea secretiei de factor intrinsec.
O cantitate mica din tamina B12 ingerata (mai putin de 5%) se absoarbe prin difuziune pasiva, traversand peretele intestinal fara a avea nevoie de factorul intrinsec.
Cantitatea totala de tamina B12 din organismul uman este de 3-5 mg (3.000-5.000 micrograme), din care 60% se gaseste in ficat si 30% in musculatura. Cantitati mai mici se gasesc in rinichi, inima, splina si creier. Concentratia in ser a taminei B12 oscileaza intre 100 si 900 nanograme/litru. Timpul de injumatatire este uimitor de lung - 1.360 de zile.
Datorita faptului ca flora microbiana din catatea bucala si faringe produce zilnic o anumita cantitate de tamina B12, deoarece tamina B12 excretata prin bila se absoarbe aproape in totalitate, pierderile fiind extrem de mici, si datorita faptului ca nevoile reale de tamina pentru un adult sunt sub 1 microgram/zi, trebuie sa treaca 10 pana la 20 de ani pana cand, la un regim total lipsit de tamina B12, sa apara simp-tomele de carenta taminica. (Gesundheit erleben, 14 oct. 2003)
Vitamina Bi2 este o coenzima importanta, necesara in meolismul glucidelor, proteinelor si grasimilor. Ea actioneaza impreuna cu acidul folie, jucand un rol important in sinteza acidului dezoxiribonucle-ic (substratul genelor), in maturarea normala a eritrocitelor, precum si in sinteza sfingomielinei, care se gaseste in cantitati mari in membrana mielinica a nerlor. Deficienta severa de tamina B12 poate duce la anemie pernicioasa si la leziuni neurologice ireversibile.
Cea mai frecventa manifestare a deficientei de tamina B^ este incapacitatea organismului de a forma globule rosii si trombocite normale. De asemenea, lipsa taminei duce si la tulburari nervoase. Simptomele clinice ale deficitului de tamina B12 nu apar decat dupa ce rezerva totala a organismului scade la 5-l0%, loul cel mai cunoscut fiind anemia pernicioasa. Deoarece in maduva osoasa nu mai poate avea loc procesul normal de maturare, in sange apar hematii mari, anormale (megaloblasti), iar numarul reticutocitelor scade. Nivelul scazut al taminei B12 in ser, sub 200 pg/ml, confirma diagnosticul.
Un semn cardinal in anemia pernicioasa este anaciditatea gastrica, refractara la stimularea cu histamina. De asemenea, exista si o alterare a mucoasei intestinale, cu scurtarea lozitatilor. Lipsa factorului intrinsec si scaderea absorbtiei intestinale arata ca anemia pernicioasa nu tine in primul rand de un aport alimentar scazut de tamina B12. Se pare ca printre omnivori se intalnesc mai multe cazuri de anemie pernicioasa decat printre vegetarienii totali.In domeniul sistemului nervos, deficitul de tamina B12 produce mieloza funiculara (datorita lipsei de sfingomielina, necesara in membrana de mielina a nerlor), tulburari de sensibilitate, ataxie spinala si atrofii musculare. Se mai descriu tulburari psihice, cu dezorientare, apatie, stupoare, halucinatii si psihoze, care, uneori, pot duce la erori de diagnostic.
Acidul folie, care se gaseste din abundenta in produsele vegetale, poate proteja impotriva anemiei megaloblastice, insa nu impotriva degenerarii nervoase.
Majoritatea cazurilor de deficit de tamina B12 nu sunt cauzate de lipsa ei din alimentatie, ci de absorbtia insuficienta. Iar cea mai frecventa cauza a deficitului de absorbtie este lipsa aciditatii gastrice, datorita atrofiei gastrointestinale, care se intalneste in grade diferite la 30% dintre varstnici si care mai poate fi produsa de infectii parazitare, fumat si alcool. Din cauza lipsei acidului clorhidric si a pepsinei, tamina B12 nu poate fi desfacuta din alimente pentru a fi absorbita. La varsta de 80 de ani, 50% din populatie prezinta o lipsa de aciditate gastrica.In majoritatea cazurilor, atrofia mucoasei gastrice nu este consecinta normala a procesului de imbatranire, ci a infectiei cu germenul Helico-bacter pylori. La persoanele trecute de 60 de ani, Helicobacter pylori se intalneste cu o frecventa de aproximativ 60%.
A doua cauza a deficitului de absorbtie a taminei B12 o reprezinta autoanticorpii, care ataca celulele parietale ale stomacului, producand atrofie gastrica insotita de insuficienta sau absenta factorului intrinsec. Peste 90% dintre bolnai cu anemie pernicioasa au anticorpi fata de celulele parietale gastrice.
Dupa cum am vazut, de obicei, o alimentatie exclusiv vegetariana nu favorizeaza deficitul de tamina B12.
Cantitatea considerata normala de tamina B12 in ser este intre 150 si 950 pg/ml - un picogram este a bilioana parte dintr-un gram (R.L. Souhami si J. Moxham, Textbook of Medicine, 4* Ed. Churchill Lingstone, 2002) - sau 150-950 nanograme/l - un nanogram este a miliarda parte dintr-un gram.
Deoarece cobalamina (tamina B12) joaca un rol important in reciclarea homocisteinei in metionina si in convertirea metilmalo-nil coenzimei A in succinil-coenzima A, deficitul de tamina duce la cresterea in ser a homocisteinei si a acidului metilmalonic, ale caror valori pot fi mai ridicate in stadiul in care lipsa taminei inca nu este edenta. Cresterea homocisteinei are efecte vasculotoxice si neuro-toxice, iar cele ale acidului metilmalonic pot explica, cel putin in parte, manifestarile neurologice. (Geriatrics 2003;58:30-38)
Se pare ca determinarea acidului metilmalonic si a homocisteinei ofera o evaluare mai obiectiva a deficitului intracelular de tan :.na B12 Nivelul plasmatic normal al homocisteinei, la persoanele sub varsta de 64 de ani este de 6-l2 micromol/l la femei si 8-l4 micromol/l la barbati. Totusi sa nu uitam ca si deficitul de acid folie poate creste nivelul de homocisteina. in schimb, nivelul acidului metilmalonic nu este crescut in deficitul de acid folic.
Simptomele clasice ale lipsei de tamina B12 sunt: paloare, glosita (inflamatia mucoasei linguale), oboseala, astenie. in stadiile avansate: paralizii, tulburari de echilibru, tulburari de memorie si dementa. Tulburarea hematologica majora este anemia macro-ovalocitara.
Daca in trecut anemia pernicioasa era considerata ca fiind cea mai frecventa cauza a lipsei de tamina B12, acum se stie ca majoritatea starilor deficitare de cobalamina la varstele inaintate sunt cauzate nu de lipsa, ci de tulburarile de absorbtie. Anemia pernicioasa apare intr-o minoritate de cazuri.
La varstnici, datorita aclorhidriei (lipsa acidului clorhidric din sucul gastric) si motilitatii intestinale diminuate apare adesea o inmultire exagerata a florei intestinale, ramasa de obicei nediagnosticata. Aceste microorganisme consuma tamina B12 ajunsa in intestin si nu mai ramane nimic pentru a fi absorbit. De asemenea, unele medicamente (metformina, antibioticele, colchicina, anticonvulsivantele) pot tulbura absorbtia taminei B12.
De asemenea, refluxul gastroesofagian, frecvent la varstnici si tratat cu inhibitorii pompei de proton, se asociaza cu scaderea nivelurilor serice de tamina B12.
Rezectia gastrica sau intestinala, boala Crohn, pancreatita cronica, amiloidoza intestinala si SIDA pot produce si ele malabsorbtia tami-nei B12.
La vegetarienii adevarati (vegani), deficitul de tamina B12 poate ramane mult timp nedepistat datorita consumului crescut de acid folie din vegetale.
Sursele de tamina B12 Vegetalele contin cantitati extrem de mici de tamina B12, care nu sunt produse de te, ci ajung in ele prin contaminarea de la apa si sol, care contin tamina fabricata de bacterii. S-a observat ca la vegetarienii totali din India nu apar semne de deficit de tamina B12 Dar daca indienii se muta in cilizatii apusene, aceeasi alimentatie vegana, insa in conditii de igiena mai bune (cu spalarea mai minutioasa a vegetalelor), poate duce la carenta de tamina B12.
Unii sustin ca in produsele fermentate de soia (miso, tempeh), in unele ciuperci si alge (nori si spirulina) s-ar gasi tamina B12. Aceste
produse nu contin tamina B12 activa, ci analogi inacti care pot chiar impiedica resorbtia taminei active.In zilele noastre, in majoritatea tarilor apusene, exista o serie de produse alimentare imbogatite cu tamina B12: ape minerale, sucuri de fructe si zarzavaturi, fulgi de cereale, lapte si alte preparate, cum ar fi cele de soia.
Cei care respecta un regim pur vegetarian vor prefera alimentele imbogatite cu tamina B12 sau, la nevoie, vor recurge la picaturi, lete sau injectii cu tamina B12.
Folatul, sau acidul folic, este o tamina hidrosolubila, descoperita prin anii \'40. Denumirea de folat ne de la latinescul folium, care inseamna "frunza", caci a fost izolat din frunzele de spanac. Folatul se gaseste atat in produsele animale, cat si in cele vegetale (spanac, salata verde, varza, rosii, sparanghel, cereale). in organismul uman si animal, folatul de rezerva se gaseste in ficat. Prin bila, ajung zilnic in intestin 10-90 micrograme folat, de unde se reabsorb aproape in totalitate. Aportul normal de folat este de 4-l2 micrograme/zi. in natura sunt cunoscute aproximativ 100 de substante avand actiunile acidului folic.
Lipsa de acid folie (aport zilnic sub 4 micrograme timp de cel putin 6 luni) si de tamina B12 duce la tulburarea sintezei acidului dezoxiribo-nucleic, deci la o intarziere in procesul formarii globulelor rosii, avand drept consecinta aparitia in circulatie a macrocitelor (eritrocite cu un volum mai mare).
La inceputul modulului ne-am intrebat daca nu cumva a gresit Dumnezeu atunci cand, dupa crearea omului, a recomandat alimentatia exclusiv vegetariana. Desigur, intrebarea are sens numai pentru cei care cred in existenta lui Dumnezeu si in relatarea despre creatiune din Biblie.
Neavand nicio alta explicatie logica si nici macar stiintifica a lumii si a existentei mele, am ales demult sa cred in Sfanta Scriptura, si credinta mea n-a fost zdruncinata nici de discutia in legatura cu tamina B12.
Si pentru a usura intelegerea, sa ne reamintim foarte pe scurt cate ceva despre intestinul uman. Intestinul este un ecosistem extrem de
complex, alcatuit din trei componente principale, care sunt permanent in contact si se influenteaza reciproc: celulele gazda (ale peretelui intestinal), nutrientii (aflati in intestin) si microflora (germenii sau bacteriile din intestin).
Cu o suprafata de aproximativ 200 de metri patrati, intestinul constituie cel mai mare perete despartitor intre organism si mediul extern.
Flora microbiana este o importanta masa biologica, ce joaca diferite roluri fiziologice in corpul uman, in parteneriat cu celelalte componente.
Functiile intestinului includ procesele ce duc la digestia alimentelor, absorbtia nutrientilor si o serie de actitati utile, cu scopul de a intari organismul si de a-l ajuta in apararea impotriva agresiunilor din mediul extern.
Flora microbiana a adultului consta dintr-o masa biologica de peste 100.000 de miliarde de bacterii (dupa unii autori, numarul microorganismelor este de zece ori mai mare decat numarul total al celulelor din corpul uman), apartinand la peste 400 de specii diferite, ce genereaza o intensa actitate meolica, mai ales in intestinul gros. Peste 90% din totalitatea celulelor organismului uman sunt reprezentate de bacteriile din colon. Aproximativ 60% din masa fecala e alcatuita din bacterii.In stomac, datorita aciditatii remarcabile (pH in jur de 1), exista o populatie microbiana foarte redusa. Aciditatea gastrica distruge aproape toate bacteriile ce ajung aici. Totusi unele bacterii supraetuiesc si reusesc sa ajunga in duoden. Germenii ajunsi in acest mediu neutru (pH 7) sunt atacati de sarurile biliare si de sucul pancreatic. Bacteriile care pot rezista acestui atac se inmultesc cand ajung in jejun (prima portiune a intestinului subtire) si trec de valvula ileocecala pentru a intra in colon.
La persoanele sanatoase, timpul de tranzit de la gura la anus este intre 55 si 72 ore, dintre care 4-6 ore de la gura la cec (portiunea intestinului gros situata dedesubtul deschiderii Neonului) si 54-56 ore in colon. Timpul de tranzit mai lung favorizeaza inmultirea considerabila a florei microbiene.
Flora intestinala normala consta intr-un echilibru complex intre microorganismele care locuiesc in tractul gastrointestinal si care joaca un rol important in nutritia, in fiziologia si in reglarea sistemului imun al gazdei. Echilibrul florei normale difera de la persoana la persoana. Daca echilibrul este bun, atunci gazda se bucura de o sanatate buna. Daca echilibrul este tulburat, atunci si sanatatea va fi primejduita. Fiecare persoana are flora intestinala proprie.
Cand ajung in colon, bacteriile au acces la nutrientii de care au nevoie ca sa se inmulteasca. Nutrientii includ toata hrana ingerata care n-a fost resorbita de gazda si care a trecut de valvula ileocecala (fibre si glucide nedigerabile), materiale de la gazda (mucus si celule moarte) si meoliti, provenind din actitatea bacteriana enzimatica, in special din actiunea asupra glucidelor.
Din fibrele alimentare, bacteriile produc acizi grasi cu lanturi scurte, dand nastere mai ales la acid acetic, propionic si butiric.
Acesti acizi influenteaza meolismul colic, reglarea hepatica a lipidelor si glucidelor si furnizeaza energie pentru celule (acidul butiric este substratul energiei pentru celulele epiteliului intestinal). Alte efecte benefice includ hidroliza grasimilor, desfacerea proteinelor (producand peptide si aminoacizi) si productia de tamine. (Eur J Nutr 2004;43 suppl. 2:118-l73)
Bacteriile care produc tamina B12 sunt foarte sensibile la aciditate, motiv pentru care sunt nevoite sa se limiteze la regiunile intestinale putin acide. Rumegatoarele nu au astfel de probleme, deoarece rumenul contine un mediu alcalin si un numar mare de bacterii ce pot produce tamina.
Asa cum am spus, si tubul digestiv uman contine bacterii ce produc tamina B12, insa ele sunt restranse la colon, unde absorbtia taminei este minimala sau nu are loc. Ca bacterii ce produc tamina B12 exista si la bolnai de anemie pernicioasa, se stie de mult, de cand lipsa taminei a fost corectata cu extractele din fecalele bolnalor respecti.
La vegani (vegetarieni adevarati), consumul mare de fibre face posibila existenta bacteriilor producatoare de tamina B12 si in ultima portiune a intestinului subtire, de unde tamina poate fi absorbita. (Fit furs Leben 1993;6:12-l5)
Alimentatia recomandata oamenilor la creatiune a fost exclusiv vegetariana. Stim ca produsele de origine animala au o actiune
acidifianta. Hrana exclusiv vegetariana era alcalinizanta, deci avem toate motivele sa credem ca, in ultima portiune a intestinului subtire, exista un mediu care permitea prezenta si actiunea bacteriilor ce produceau tamina, in locul de unde se putea si resorbi. Mai multi autori, desi nu cred relatarea biblica despre creatiune, afirma totusi ca, in epoca paleolitica, alimentatia omenirii avea un efect alcalinizant. (Am J Clin Nutr 2003;78:802-806)
Fara sa avem pretentia de a cunoaste conditiile existente atunci cand s-au dat recomandarile alimentare pentru rasa umana, suntem ferm connsi ca Dumnezeu n-a gresit! Alimentatia prescrisa de Dumnezeu a sustinut ata intr-un mod remarcabil. N-avem nicio dovada ca longetatea ar fi scazut inainte de Potop, lared, Metusala si Noe (a sasea, a opta si a zecea generatie dupa Adam) au trait chiar mai mult decat Adam. Durata medie de ata a omului inainte de Potop a fost de 912,2 ani (Enoh n-a fost inclus, deoarece la 365 ani a fost rapit la cer).
In urma disparitiei vegetatiei, ca urmare a Potopului (si poate si din alte motive), Dumnezeu a permis consumul de carne. Rezultatul: reducerea dramatica a duratei de ata. Urmatoarele zece generatii (de la Sem la Avraam) au avut o durata medie de ata de 317 ani.
Se pare ca nici acum rtutile vegetarianismului n-au disparut, asa cum ne-au dovedit-o autorii studiului publicat in resta National Geo-graphic, noiembrie 2005.
Si care trebuie sa fie atitudinea celor care se hotarasc sa renunte la alimentele de origine animala?In primul rand, trebuie sa stie ca rezervele de tamina B12 ajung, cu siguranta, cel putin pentru urmatorii 10 ani. Mai trebuie sa stie ca microbii din catatea bucala, faringe si bronhiile mari produc aproximativ 0,5 micrograme de tamina (doza zilnica necesara este de 1 microgram). Cine doreste sa stie ce atitudine sa ia, trebuie sa-si controleze tamina B12 sau, poate si mai bine, homocisteina in sange si, daca valorile sunt absolut normale, controlul va fi repetat dupa un an. Repetam, este vorba de persoane care de mult timp n-au mai folosit deloc lapte sau o prajitura care continea albus de ou si nici alte produse de origine animala.
Cercetarile recente au aratat ca determinarea taminei B12 din sange nu constituie metoda cea mai buna de depistare, in special la varstnici, la care tulburarile neurologice, inclusiv tulburarile functiei cognitive, pot surveni in lipsa simptomelor hematologice. De asemenea, s-a observat ca nivelul crescut de homocisteina nu este specific deficitului de tamina B12, putand aparea in stari diferite, ca lipsa fo-latului si a taminei B6, insuficienta renala si hipotiroidism. Din aceste motive se considera ca determinarea acidului metilmetalonic si a holotranscobaiaminei constituie modalitatea cea mai adecvata de a aprecia cantitatea de tamina B12 din organism. Holotranscobalamina reprezinta cantitatea totala de tamina B12 din ser legata de proteina de transport transcobalamina. (Am J Clin Nutr 2006;84:1259-l260) Totusi cei care se tem de carenta de B.12 pot lua lete de 50 micrograme 1-2 pe saptamana sau cate o injectie de 100 micrograme la 3-6 luni. Tabletele se vor mesteca in gura, pentru ca tamina sa se fixeze pe proteina transportoare!
In schimb, femeile insarcinate care se alimenteaza absolut vegan in mod obligatoriu trebuie sa ia zilnic sau la doua zile cate 2-3 micrograme, doza pe care vor continua sa o ia si in timpul alaptarii.
Nou-nascutii hraniti la san primesc tamina B12 din laptele mamei. Cei hraniti artificial fara produse animale trebuie sa primeasca zilnic 1-2 micrograme (sub forma de picaturi).
Exista persoane care, din dorinta de a fi sanatoase, folosesc doze mari de tamina C sub forma de lete. Reamintim ca organismul unui adult nu are nevoie de mai mult de 100-200 mg/zi. Megadozele de tamina C (de exemplu 1-3 g/zi), pe langa alte actiuni nocive, pot distruge tamina B12 activa din organism. Aceasta, in special in prezenta unor concentratii serice crescute de fier, care fac ca fierul plus concentratiile crescute de tamina C sa dena radicali liberi catalizati de fier ce pot ataca tamina B12 si factorul intrinsec. (Am J Clin Nutr 1994;59:1213S)
