Una dintre cele mai intalnite obiectii si intrebari referitoare la alimentatia pur vegetariana este cea legata de cantitatea si calitatea proteinelor: Pot vegetalele sa ofere cantitatile necesare de proteine in toate etapele vietii, in graviditate, in perioada de alaptare, in frageda copilarie, in sanatate si boala, precum si in starile de solicitare fizica excesiva? Sunt proteinele vegetale la fel de valoroase ca cele animale, sau au ele aceeasi valoare biologica?
Timp de peste o suta de ani se credea, si inca se mai crede, ca vegetalele furnizeaza proteine de mana a doua si ca cele mai valoroase provin din oua, produse lactate si carne. Si nu era rba doar despre o parere. Prin anii 1920-l930, Facultatea de Medicina a Universitatii Loma Linda, SUA, nu avea dreptul sa pregateasca nutritionisti pentru faptul ca bolnavilor internati li se oferea hrana o-lacto-vegetariana. Se pare ca miturile mor foarte greu, caci, in zilele noastre, unele autoritati scolare din Romania nu pot accepta ca masa servita copiilor sa nu contina carne!
Este adevarat ca de aproape o suta de ani au existat medici care, in ciuda parerii ce domina in cercurile stiintifice, au avut curajul sa puna la indoiala superioritatea proteinelor animale.
Mitul ca cine vrea sa aiba muschi trebuie sa manance carne a fost denuntat deja in anul 1913, cand profesorul Russell Chittenden, de la Universitatea Yale, SUA, o universitate de elita, a efectuat trei studii asupra unor atleti bine antrenati, omniri, cu un consum ceva mai mare de carne (erau 568 barbati si 448 femei). Dupa inregistrarea performantelor, atletii si atletele au primit, timp de 5 luni, o alimentatie vegetariana. La repetarea testelor, s-a constatat ca, dupa regimul vegetarian, conditia fizica, exprimata prin testele efectuate, s-a imbunatatit cu 35%.Impreuna cu suedezul Hindhede, Chittenden a avut curajul sa afirme ca, in conditii normale, un adult nu are neie de mai mult de 25-55 g proteine pe zi si ca aceste proteine pot fi de origine vegetala. Ceea ce Chittenden a sustinut acum o suta de ani este sustinut azi de mii de ci. Necesarul real de proteine pentru un adult cu o activitate obisnuita este de aproximativ 30 g/zi.
Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda 0,6 g proteine/kilocorp/zi sau necesarul de proteine este acoperit cand reprezinta 10% din aportul caloric total. in Marea Brita-nie se considera necesarul asigurat cand 9% din aportul caloric total provine din proteine.
Aceasta inseamna ca o femeie de 50-60 kg nu are neie de mai mult de 35-40 g, iar un barbat de 60-70 kg are neie de aproximativ 40-45 g proteine pe zi.
Academia Nationala de Stiinte din Statele Unite recomanda pentru un adult 0,7 g proteine pentru fiecare kilogram de greutate corporala, deci 42-50 g pentru o persoana de 60-70 kg. Desigur, in perioadele de crestere, in procesele de reparare tisulara (dupa arsuri, interventii chirurgicale) sau in cursul exercitiilor fizice pentru cresterea masei musculare (body building), organismul are neie de o cantitate ceva mai mare de proteine.
Ca cifra de 30 g/zi este conforma cu neile reale ale organismului adult este dovedit si de faptul ca unele triburi din Papua Noua Guinee traiesc de mii de ani cu un regim vegetarian, alcatuit mai ales din nap, care le ofera zilnic 22 g proteine. (Am J Clin Nutr 2003;78:802-6)
Organismul uman este foarte eficient in reciclarea propriilor proteine (reciclarea n-au inventat-o oamenii!). in conditii normale, singurele pierderi de proteine care trebuie inlocuite sunt cele pe care corpul nu le poate recupera: parul, unghiile si celulele care se descuameaza de pe tegumente.
In anul 1838, cand au fost descoperite de chimistul si medicul suedez J. Berzelius (1774-l848) ca o grupa de nutrienti, s-a vazut ca proteinele erau asociate cu toate formele de viata, de la cele mai simple - unicelulare - pana la om. in decursul anilor, admiratia pentru proteine a crescut; stim ca sunt absolut necesare pentru productia de enzime (in organismul uman exista cel putin 10.000 de enzime diferite), de factori de transcriptie (un fel de intrerupatori ce controleaza activitatea genelor si, in mod indirect, intreaga activitate a celulei), de mesageri, (adica purtatori de semnale, care asigura comunicarea intre celule) si de transportori de molecule mici (de exemplu hemoglobina, care transporta oxigenul in sange). De asemenea, proteinele sunt absolut necesare pentru contractia musculara (de exemplu miozina din muschi), pentru crestere, pentru sinteza de hormoni, anticorpi si receptori (adica proteine care primesc mesajele hormonilor si raspund de senzatiile fundamentale ca gustul, durerea, mirosul etc.) si pentru formarea proteinelor structurale (par, unghii, copite, pene).
Prin anii 1870, savantul german Justus Liebig (1803-l873) a descoperit ca muschii sunt formati din proteine si a lansat lozinca: Cine vrea sa faca muschi trebuie sa consume proteine multe". Concomitent, colaboratorul sau, KarI Voit a calculat consumul de proteine la minerii din jurul orasului Munchen si a gasit ca era in jur de 120 g/zi. Aceasta cantitate a devenit standardul lui Voit pentru necesarul de proteine".
Proteinele sunt molecule complexe, alcatuite din caramizi", numite aminoacizi, care se imbina in numar si secvente diferite, producand extraordinara varietate din natura.
Exista 20 de aminoacizi care sunt folositi pentru a forma proteinele necesare vietii si sanatatii.
8 dintre acestia se numesc esentiali", deoarece organismul nu-i poate sintetiza, si deci trebuie sa provina din alimente: izoleu-cina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina, triptofanul si va-lina. in aceasta grupa unii includ si histidina, care nu e un aminoacid esential pentru adulti, dar care nu poate fi sintetizata de copii. Denumirea de esentiali" nu inseamna ca sunt mai valorosi decat ceilalti.
Restul de 12 pot fi fabricati de corpul uman, motiv pentru care sunt numiti neesentiali", desi nu sunt mai putin valorosi: glicina, acidul glutamic, arginina, acidul aspartic, pralina, alanina, serina, tirozina, cisteina, asparagina si glutamina. La acestia se adauga si aminoacizii hidroxiprolina si citrulina, motiv pentru care, in unele publicatii, gasim ca proteinele sunt alcatuite din 22 de aminoacizi, si nu 20, cum se considera in general.In organismul uman, aminoacizii esentiali din produsele animale nu se pot deosebi de cei de origine vegetala. De fapt, aminoacizii din toate proteinele animale provin din te, indiferent daca e rba de vaca ce a pascut iarba, a mancat cartofi sau cereale ori de pestele care a inghitit pestii mici care, la randul lor, s-au hranit cu te marine sau de gaina care a ciugulit seminte.In mod eronat, pentru ca ani de-a randul li s-a spus astfel, unii cred ca tele sunt lipsite de unii aminoacizi. Pentru acestia s-ar putea sa fie o surpriza sa afle ca tele sunt sursa tuturor ami-noacizilor esentiali. Motivul pentru care se numesc esentiali" este ca sunt absolut necesari in hrana oamenilor si a animalelor, a caror fiziologie e asemanatoare. in mod evident, n-avem neie de came sau de alte alimente de origine animala, pentru a obtine aminoacizii esentiali - tele ii furnizeaza pe toti, din plin.
Proteinele umane sunt alcatuite din sute de aminoacizi sau chiar mai mult. Organismul uman contine aproximativ 100.000 de proteine diferite si in fiecare celula se gasesc 4-5.000 de proteine, cu cele mai variate functii. impartirea aminoacizilorin esentiali si neesentiali dateaza de aproximativ 75 de ani. Totusi, in ciuda vechimii acestei clasificari, datorita cunostintelor acumulate in ceea ce priveste importanta lor, deosebirile dintre aminoacizi au devenit foarte estompate. Deja in anul 1947, W. C. Rose, care a creat termenii, nefiind multumit de modul in care au fost intrebuintati, scria: Am subliniat in repetate ocazii ca o clasificare a aminoacizilor, cum ar fi arginina sau acidul glutamic, ca esentiali sau neesentiali este, pur si simplu, o problema de definitie". Acum stim ca unii aminoacizi esentiali pot fi sintetizati din precursori cu o structura foarte asemanatoare. in felul acesta, dintr-o perspectiva strict metabolica, numai trei aminoacizi sunt esentiali: lizina, treo-nina si triptofanul. Dintr-o perspectiva functionala, toti aminoacizii sunt esentiali. (J.Nutr.2000;l30:1835 S-l840 S, J.Nutr.2006;136: 1759-l762)
Din cele prezentate pana acum, a reiesit ca un organism adult n-are neie de cantitatile mari de proteine consumate in zilele noastre de catre omniri, ca, datorita procesului de reciclare, pierderile de proteine ale unui organism sanatos sunt foarte mici si ca alimentele de origine vegetala pot oferi din plin necesarul de proteine, care este de aproximativ 30-50 g/zi.
Pentru a ne convinge cat de usor putem consuma cantitatea necesara de proteine, sa examinam urmatorul tabel:\'
elul 1. Portii de alimente vegetale ce contin 10 g proteine
Arahide fara coaja 39 g contin 10 g proteine
Alune fara coaja 71 g "
Fasole soia fiarta 71 g contin 10 g proteine
Linte fiarta 114 g
Naut fiert 119 g "
Fasole uscata fiarta 119 g "
Paine integrala 109 g
Macaroane fierte 213 g
Orez nedecorticat fiert 385 g "
Seminte de floarea-soarelui 51 g "
Cartofi copti 250 g
Spanac fiert 450 g
Dupa cum reiese din acest tabel, daca intr-o zi nu consumam decat 300 g paine si 250 g cartofi copti, avem deja cantitatea necesara de proteine pentru ziua respectiva. De fapt, cerealele constituie principala sursa de proteine si energie in majoritatea tarilor in curs de dezltare.
In trecut, se credea ca alimentatia bogata in proteine fortifica organismul, si acest mit persista si in zilele noastre, fiind transmis si viitorilor medici. Asa se face ca, in tarile industriale, adultii consuma zilnic intre 100 si 130 g proteine, in cea mai mare parte de provenienta animala, desi, timp de milenii, populatia globului si-a mentinut existenta cu ajutorul produselor pamantului: cereale, leguminoase, cartofi, zarzavaturi si fructe. in tarile civilizate, consumul de came s-a raspandit abia in ultimii 150 de ani. in anul 1816, in Germania, consumul anual de carne si mezeluri a fost de 13,7 kg pe cap de locuitor; in 1900 de 47 kg, in anul 1975 de 82,6 kg, iar in anul 1993 de 95,5 kg. Aceasta crestere enorma s-a realizat, mai ales, prin carnea de porc, iar in ultimii 30 de ani, si prin carnea de pasare.
Cu toata cresterea consumului de carne din tarile industriale, pe mondial, cea mai mare parte a hranei provine si acum din vegetale, care ofera nu numai proteinele necesare, ci si glucidele - combustibilul organismului -, grasimile, fibrele, mineralele, vitaminele si ceilalti microconstituenti necesari vietii si sanatatii. Iar daca nu uitam ca majoritatea animalelor consumate de oameni se hranesc tot cu te, atunci rolul vegetalelor in sustinerea vietii devine si mai evident.
Pentru toate vietuitoarele heterotrofe (care se hranesc numai cu substante organice, neavand capacitatea de a sintetiza substantele organice din cele anorganice), principala sursa de proteine sunt tele, motiv pentru care proteinele vegetale se numesc proteine primare.
Cand sunt consumate, proteinele sunt digerate, adica sunt desfacute, faramitate in aminoacizii din care au fost alcatuite, care sunt absorbiti si folositi apoi pentru a forma proteinele necesare.
Daca se consuma proteine animale, ele sunt obtinute dintr-o sursa secundara, motiv pentru care proteinele animale se numesc proteine secundare.
Proteinele vegetale contin mai multi aminoacizi ramificati decat proteinele animale si sunt mai usor de digerat (nu necesita o aciditate gastrica asa de mare ca cele animale).
Proteinele animale sunt bogate in aminoacizi cu sulf (cisteina, me-tionina) si contin o proportie mai mare de aminoacizi aromatici (fenilal-anina si tirozina). Consumul in cantitati mari al acestor doua grupe de aminoacizi se asociaza cu diferite boli degenerative, iar prin produsii lor de degradare, crezol si fenol, farizeaza cancerul cutanat si de intestin gros.
Din punct de vedere fiziologic, animalele sunt mai asemanatoare oamenilor decat tele. Prin urmare, nu trebuie sa constituie o surpriza faptul ca, examinand carnea de la o anumita specie (sa zicem vaca) si comparand-o cu un aliment provenind de la o singura specie vegetala (de exemplu, ovaz), m vedea ca proportia diferitilor aminoacizi din carne este mai asemanatoare cu proportiile necesare omului.
Din acest motiv, multi au crezut, in mod eronat, ca alimentatia bazata pe proteine animale ar fi superioara dietei cu produse vegetale, in furnizarea aminoacizilor esentiali in proportiile juste.
lata-ne, deci, la intrebarea enuntata la inceputul acestui modul: Ofera alimentatia cu produse de origine animala o proteina de calitate superioara fata de sursele vegetale?
Pentru a elucida aceasta problema, in anul 1948, dr. Mervyn Har-dinge, de la Universitatea Loma Unda, SUA, a inceput o lucrare de doctorat la Universitatea Harvard, SUA, sub conducerea profesorului de nutritie Fred Stare. in cercetarea efectuata, s-a comparat starea de nutritie a americanilor consumatori de carne, a o-lacto-vegetarienilor si a vegetarienilor care nu consumau niciun produs animal (vegani). in studiu au fost cuprinsi adulti (barbati si femei), adolescenti (baieti si fete) si femei insarcinate.
Determinand continutul fiecarui aminoacid in alimentatia celor trei grupe de persoane si comparandu-l cu standardul Organizatiei Mondiale a Sanatatii si cu continutul in proteine al laptelui de mama (singurul aliment uit pentru a satisface toate cerintele de aminoacizi ale copiilor), spre uimirea generala s-a constatat ca proteina de calitatea cea mai buna era furnizata de regimul vegetarian pur. Amestecul de aminoacizi din hrana total vegetariana se asemana cel mai mult cu recomandarile existente si cu acela al laptelui de mama.Invatatura ce rezulta din aceasta cercetare clasica este foarte simpla. Daca examinam un singur produs, vedem ca, in ceea ce priveste calitatea, proteinele animale sunt superioare. Daca insa avem in vedere toate alimentele consumate, dieta pur vegetariana este net superioara. Dietele consumate de omniri si o-lacto-vegetarieni se indeparteaza de la standardul OMS.
Ulterior, s-au facut numeroase determinari si s-a constatat ca, daca luam in consideratie necesarul zilnic de aminoacizi esentiali, in cazul in care cineva ar consuma numai un singur aliment de origine vegetala, sa spunem paine, intr-o cantitate suficienta pentru a asigura un aport caloric total de 2.200 kcal/zi, necesarul de aminoacizi esentiali s-ar acoperi numai din acel singur aliment.
Dr. Neil Nedley, din Statele Unite, a calculat cantitatile de aminoacizi esentiali din cartofi, orez nedecorticat, rosii, dovleac, grau, porumb, ovaz, sparanghel, broccoli, fasole alba si a gasit ca fiecare dintre aceste alimente furnizeaza mai mult decat necesarul de proteine si aminoacizi esentiali. Aceasta afirmatie e valabila pentru fiecare amino-acid din orice aliment, daca se consuma in cantitatea necesara pentru a acoperi necesarul caloric. Deci, daca se consuma numai un singur zarzavat, produs cerealier sau numai cartofi - aceasta singura sursa contine toti cei 8 aminoacizi esentiali, in cantitati mai mult decat suficiente. Cu alte cuvinte, consumand numai vegetale, primejdia denutritiei prin lipsa de proteine nu exista.
Desigur, nimeni nu ne cere sa ne hranim numai cu un singur produs vegetal. O astfel de alimentatie ar fi dezechilibrata in ce priveste vitaminele, mineralele si substantele fitochimice, chiar daca aportul de proteine, calitativ si cantitativ, ar fi suficient.Intre cele zece produse analizate n-au existat fructe. Ele contin o cantitate mica de proteine si, daca s-ar consuma pe o durata mare numai fructe, ele n-ar oferi necesarul de aminoacizi esentiali. Alimentatia numai cu fructe, timp de luni sau ani, nu este recomandabila. Cu totul altceva este daca fructele se consuma cu paine, cartofi sau legume (Neil Nedley: Proof Positive, 1998).
Continutul in proteine al laptelui arata necesitatile de proteine ale nou-nascutului. atia prezentata in tabelul 2, de pe ina urmatoare, arata ca fiintele umane au neie de mai putine proteine decat animalele de pe lista. Sa observam ca rata relativa de crestere e mai mare la vietuitoarele care au o cantitate mai mare de proteine in lapte, ceea ce era de asteptat datorita necesarului proteic mai mare pentru cladirea organismului.
Daca un copil ar consuma de la nastere lapte de sobolan, si-ar dubla greutatea in zile, in loc de luni? Desigur ca nu, deoarece rata cresterii e determinata, in mare masura, de gene. Concentratiile mari de aminoacizi din intestin r stimula producerea unui mare numar de receptori in epiteliul intestinal, ceea ce va mari absorbtia aminoacizilor. Dar numai elul 2. Continutul in proteine al laptelui la diferite specii
Continutul mediu al proteinelor exprimat in grame/litru Timpul necesar in zile pentru dublarea greutatii de la nastere
Om 1,2 120
Cal 2,4 60
Vaca 3,3 47
Capra 4,1 19
Caine 7,1 8
Pisica 9,5 7
Sobolan 11,8 4,5
(Neil Nedley: Proof Positive; 1998)
o fractiune din acesti aminoacizi va fi utilizata pentru a satisface cerintele, iar restul trebuie transformat intr-o forma pe care corpul s-o poata depozita sau s-o poata folosi drept sursa de energie.
Excesul de proteine nu poate fi depozitat ca atare in ficat sau in tesutul muscular, asa cum se intampla cu grasimile ce sunt depuse in tesutul adipos sau cu glucidele stocate in muschi sub forma de glicogen. Excesul de proteine e daunator la copii si adulti.
Odata, filozoful german Arthur Schopenhauer (1788-l860) a spus ca fiecare adevar trece prin trei etape: la inceput este ridiculizat, apoi e combatut cu violenta, iar in cele din urma e acceptat ca fiind ceva de la sine inteles. Se pare ca asa s-a intamplat si in controversa cu privire la proteinele de origine vegetala. Dupa campania de ridiculizare si opozitie violenta, care a durat mai bine de o suta de ani, Societatea Americana de Dietetica a facut urmatoarea declaratie in anul 1988: Pozitia Societatii Americane de Dietetica este ca dietele vegetariene sunt sanatoase si adecvate din punct de vedere nutritional si ca nu este necesar sa contina toti aminoacizii esentiali la aceeasi masa, asa cum sustine teoria combinarii proteinelor." (J Am Diet Ass 1988;88:352-355)
Peste cativa ani, acelasi for declara urmatoarele: Din punctul de vedere al fiziologiei nutritiei, proteina de soia este la fel de valoroasa
ca proteina de origine animala si, daca se doreste, poate fi folosita ca sursa unica de proteine." (JAm DietAss 1993;93:1317-l9)
Iar profesorul dr. Mark Messina de la Universitatea de Stat Mierii-gan, SUA, s-a exprimat astfel:
Cine consuma zilnic mai multe portii de produse cerealiere si vegetale si are un aport caloric adecvat este cu neputinta sa fie lipsit de proteinele necesare."
Se pare insa ca cei care au obiectii privind cantitatea si calitatea proteinelor din alimentatia pur vegetariana uita realitatea ca, mai ales in tarile industriale (inclusiv Romania), problemele de sanatate sunt cauzate nu de lipsa de proteine ci, mai degraba, de excesul de proteine de origine animala. Pe glob, doua treimi dintre decese sunt procate de boli cardiovasculare si cancer, stari in care alimentatia cu produse animale joaca un rol primordial. Si, pentru a intelege lucrurile, iata, foarte pe scurt, problemele legate de excesul de proteine:
1. Proteinele animale sunt incarcate cu grasimi (mai ales saturate) si colesterol. Deoarece grasimea este bine ascunsa, majoritatea consumatorilor nu-si dau seama ca 50% pana la 85% dintre caloriile acestor produse provin din grasimi. Grasimile saturate (si vegetarienii sa nu uite ca peste 80% dintre grasimile din uleiul de cocos si palmier sunt acizi grasi saturati!) si colesterolul duc la ateroscleroza, grabesc imbatranirea si scurteaza viata. Dar nu numai grasimile si colesterolul, ci si proteina din produsele animale farizeaza aparitia aterosclerozei.
Relatarea urmatoarei cercetari este foarte edificatoare: doua grupe de bolnavi cu hipercolesterolemie au fost trecute la un regim alimentar aparent la fel de bun - sarac in grasimi si colesterol si bogat in fibre. Exista insa o deosebire semnificativa: un regim continea proteina din lapte degresat, iar celalalt, proteina de soia. Dupa trei saptamani, grupul cu proteine din lapte degresat a inregistrat o scadere a colesterole-miei cu 20%. in grupul cu proteine de soia, colesterolemia a scazut cu 60%. in urmatoarele trei saptamani, grupul cu proteine de lapte degresat a fost trecut pe regimul cu proteine de soia si colesterolemia a scazut cu inca 80%. Grupul care a folosit soia a trecut la proteine de lapte degresat, si colesterolemia a crescut cu 40%. Cazeina, proteina principala din lapte (aproximativ 25 g/l), pe de o parte creste absorbtia intestinala a colesterolului, si pe de alta parte scade activitatea receptorilor de HDL (colesterolul bun"), reducand captarea si scoaterea din circulatie a particulelor LDL (colesterolul rau"), iar rezultatul este hipercolesterolemia. Izoflanele din soia (substante chimice vegetale, cu activitate asemanatoare hormonului estrogen) adaugate la dieta cu cazeina scad LDL si cresc HDL. (EurJ Nutr 2006;45:178-l86)
Deja in anul 1940, s-a observat ca iepurii hraniti cu faina de soia n-au dezltat hipercolesterolemie, spre deosebire de cei hraniti cu cazeina. Studiile epidemiologice au aratat ca, la populatiile din Asia, consumul de soia se asociaza cu niveluri mai scazute ale colesterole-miei. elul 3. Compozitia unor alimente (procentul caloriilor)
Proteine Grasimi Glucide
Carne 36,75% 63,25% 0%
Muschi de vaca 25 75 0
Muschi de porc 25 75 0
Pui la gratar 45 55 0
Somon 52 48 0 30%
Produse lactate 29% 41%
Lapte integral 21 48 31
Lapte degresat 40 3 57
Cascaval 25 73 2
Nuci sl seminte 11,6% 78,6% 9,8%
Migdale Nuci pecan 12 5 82 93 6 2
Nuci 9 88 3
Seminte de floarea-soarelui 17 71 12
Seminte de in 15 59 26
Legume si tofu Proteine 29,2% Grasimi 18,2% Glucide 52,6%
Fasole soia 33 30 37
Fasole 26 3 71
Linte 29 3 68
Fasole verde 18 6 76
Tofu Cereale 40 11% 49 11
6% 82%
Orez nedecorticat 8 4 88
Faina de ovaz 14 16 70
Grau integral 16 5 79
Paine alba 8 2 90
Paine integrala Zarzavaturi 9 17,2% 3 5,4% 88 77,4%
Vara 22 7 71
Morcovi 10 4 86
Cartofi 11 1 88
Broccoli 33 9 58
Vinete 10 6 84
Spanac 36 10 54
Conopida Fructe 26 15 59 92%
5% 3%
Banane 5 2 93
Piersici 6 2 92
Portocale 8 4 88
Mere 1 4 95
(Aileen Ludington, Hans Diehl: Health Pover, Reviewand Herald Publ. Ass. 2000)In luna noiembrie 2006, cercetatori de la mai multe universitati japoneze au publicat o lucrare care ar trebui sa-i puna pe ganduri pe
cei care inca nu sunt convinsi de primejdiile legate de consumul de grasimi saturate si proteine de origine animala. Cu parere de rau se constata ca, in ultimele decenii, alimentatia traditionala din Japonia s-a schimbat simtitor prin adoptarea modului de nutritie apusean. A crescut mult consumul de came (vita, porc, pasare), mezeluri, oua si produse lactate, in timp ce consumul de orez si cartofi a scazut. Iar acum au aparut consecintele: cresterea ingrijoratoare a frecventei cancerului colorectal. (Cancer Sci 2006;97: 1226-l235)
0 alta cercetare, efectuata de Departamentul de Epidemiologie si Nutritie al Facultatii de Sanatate Publica Harvard, SUA, a gasit o puternica asociere intre consumul de sunca si cancerul de ca urinara. Si nu e rba de cantitati prea mari: doar 5 portii sau mai multe pe\'saptamana.
