Echilibrul energetic inseamna o lupta continua intre aportul si cheltuiala de energie. Cand aportul depaseste cheltuielile, majoritatea plusului de energie se depoziteaza in tesutul adipos sub forma de tri-gliceride. Cand aportul de energie este mai mic decat volumul cheltuielilor, atunci trigliceridele din tesutul adipos sunt mobilizate pentru a furniza combustibilul necesar tesuturilor.
Pe mondial, dezechilibrul energetic si obezitatea consecutiva sunt intr-o continua crestere. Foarte repede, populatia lumii se deplaseaza spre un mod de alimentatie care favorizeaza bolile degenerative.
Pe tot globul creste consumul de carne si grasimi partial hidrogenate si scade consumul de fibre. De asemenea, efortul fizic la locul de munca, deplasarile si actitatea in gospodarie cer o cheltuiala mai mica de energie. Daca mai adaugam faptul ca in foarte multe tari pretul hranei a scazut (in special al carnii, zaharului si grasimilor), atunci intelegem prezenta obezitatii si a bolilor degenerative peste tot pe glob. Chiar si in tarile foarte sarace, obezitatea e un fenomen intalnit pana si in localitatile rurale. in toate tarile, alimentatia a devenit mai bogata in energie, mai dulce si mai saraca in fibre. in China, intre anii 1989 si 2000, aportul de energie din grasimi a crescut de la 15% la 44%. Azi, in alimentatia unui chinez, peste 1300 kcal/zi pron din came de porc, pasare, ta, oaie, peste, oua si produse lactate.
In China, fiecare crestere a venitului se insoteste de o crestere proportionala a consumului de alimente de origine animala. Nu e de mirare ca, in momentul de fata, in China sunt peste 200 de milioane de supraponderali si peste 50 de milioane de obezi. (Am J Clin Nutr 2006;84:289-298)
Studiile efectuate arata ca, in cursul etii de adult, greutatea medie si indicele de masa corporala (care se calculeaza impartind greutatea exprimata in kilograme la patratul inaltimii, exprimate in metri - cifrele
considerate ca normale fiind intre 18,5 si 24,9, desi riscul majoritatii bolilor incepe deja de la 20) cresc in mod treptat, atingand valorile maxime intre 50 si 59 de ani, atat la femei, cat si la barbati. Raportul Organizatiei Mondiale a Sanatatii din anul 2002 atribuie 58% dintre cazurile de diabet, 21% dintre cazurile de cardiopatie ischemica si 10-42% dintre unele boli neoplazice unui indice de masa corporala (Body Mass Index) de peste 21! Dupa varsta de 60 de ani, greutatea medie si indicele de masa corporala tind sa scada.Inaintarea in varsta se insoteste de modificari considerabile ale compozitiei organismului. Dupa varsta de 25-30 de ani, masa de tesut muscular scade in mod progresiv, in timp ce tesutul adipos creste. in special intre 25 si 70 de ani, masa de tesut muscular scade pana la 40%. De obicei, masa maxima de tesut lipsit de grasime se atinge in jurul varstei de 20 de ani, in timp ce masa maxima de grasime se atinge in jurul varstei de 70 de ani, dupa care scad ambele.
Inaintarea in varsta se asociaza si cu o redistribuire in corp atat a tesutului adipos, cat si a celui lipsit de grasime. Are loc o crestere mai mare a grasimii abdominale decat a celei subcutanate sau a grasimii totale si, de asemenea, o scadere mai mare a tesutului muscular al membrelor.
Dar ce este obezitatea? Este excesul nesanatos de tesut adipos, care creste riscul bolilor si al decesului prematur. Determinarea exacta a cantitatii de grasime din organism necesita tehnici sofisticate. Din acest motiv, in ultimele decenii s-a folosit indicele de masa corporala.
Modificarile produse de inaintarea in varsta (scaderea masei musculare si cresterea tesutului adipos) si scaderea in inaltime modifica relatia intre indicele de masa corporala si procentul grasimilor din corp.
Masa de tesut adipos tine de relatia dintre aportul si cheltuiala de energie. Prin urmare, cresterea masei totale de grasime, care surne odata cu inaintarea in varsta, trebuie sa se datoreze cresterii aportului de energie, scaderii cheltuielilor de energie sau ambelor mecanisme. Studiile arata ca aportul de energie nu creste cu inaintarea in varsta, ci, mai degraba, scade. Prin urmare, scaderea cheltuielii totale de energie contribuie cel mai mult la cresterea masei de tesut adipos la varstnici.
Imbatranirea se insoteste de scaderea tuturor componentelor majore ale cheltuielii de energie: meolismul bazai (ce raspunde de peste 70% din cheltuiala totala de energie), efectul termic al alimentelor (produce 10% din cheltuiala totala de energie) si actitatea fizica (ce raspunde de aproximativ 20% din cheltuiala de energie.
Si modificarile hormonale ce surn cu inaintarea in varsta pot creste acumularea de grasime si reducerea tesutului muscular, prin scaderea secretiei hormonului de crestere, prin raspunsul scazut la hormonul tiroidian, precum si prin rezistenta la leptina. Rezistenta la leptina poate impiedica scaderea apetitului. (Am J Clin Nutr 2005;82:923-934)In ultimii treizeci de ani, s-a observat ca exista persoane care nu prezinta obezitate, dupa criteriul inaltimii si greutatii, dar care, ca si cele cu obezitate recunoscuta, au un risc crescut de boala coronariana si de tulburari meolice (cum ar fi hiperinsulinemia, rezistenta la insulina, hipertensiunea arteriala si cresterea trigliceridelor si a lipo-proteinelor cu densitate mica).
Studiile epidemiologice arata ca astfel de persoane, cu tulburari caracteristice obezitatii, se intalnesc foarte des. Este asa-numita obezitate meolica, iar depistarea acestor cazuri este deosebit de importanta, deoarece, prin mijloace extrem de simple, s-ar putea eta numeroase infarcte miocardice si cerebrale, diabetul de tip 2 si o serie de boli canceroase si degenerative.In Statele Unite, peste 20% dintre adulti prezinta acest sindrom meolic, iar printre cei de 60 de ani, proportia se dubleaza. (CMAJ 2005;172:1301-l305)
Definitia obezitatii bazata pe greutate si inaltime nu este mijlocul cel mai adecvat pentru a aprecia riscul meolic al unei persoane. Circumferinta taliei, sau perimetrul abdominal, la nivelul ombilicului, exprima mai bine acest risc, deoarece este mai direct proportionala cu cantitatea totala de grasime din organism si cu grasimea scerala sau intraabdominala, activa meolic. (BMJ 2006;333:640-642)
Se stie ca procentul de tesut adipos la persoane cu acelasi indice de greutate corporala poate diferi cu 20% sau si mai mult. (International Journal of Obesitty 2004;28:242-247)
Studiile epidemiologice au aratat ca, in cursul etii de adult, cresterile mici in greutate, de 4-5 kg la barbatii cu greutate considerata normala, se datoreaza, aproape intotdeauna, cresterii masei de tesut adipos, mai ales in regiunea abdominala, si se insotesc cu o morbiditate si mortalitate mai mare, in special prin boala coronariana. Amintim ca circumferinta taliei n-ar trebui sa fie mai mare de 80 cm la femei si 90 cm la barbati.
Acumularea de grasime abdominala apare cu mult mai inainte de manifestarea bolilor pe care le produce. Exista vreo deosebire intre grasimea scerala si cea subcutanata? Fara indoiala!
Grasimea scerala constituie sursa majora de eliberare a acizilor grasi in circulatia portala. De aici, acizii grasi pornesc spre ficat, unde produc rezistenta la insulina, dar si spre pancreas, unde scad capacitatea celulelor beta de a secreta insulina.
Pentru prevenirea afectiunilor la care sunt expuse persoanele cu obezitate meolica si greutate normala, exista doua metode terapeutice, care ar putea fi introduse fara intarziere: trecerea la o alimentatie sanatoasa, cu scaderea aportului caloric si cresterea volumului de efort fizic. Prestigioasa resta americana de cardiologie Circuiation afirma ca la femei stilul de ata sanatos poate scadea riscul infarctului miocardic cu 90%.
Parerea noastra este ca acelasi succes l-ar putea obtine si barbatii. {Circuiation 2006; 113:265)
Fata de schimbarea modului de alimentatie si mai ales reducerea aportului caloric, exista o aversiune aproape generala, mai ales atunci cand greutatea este accepila. Nimeni nu doreste sa i se reduca portia din farfurie. Toata lumea se teme de subnutritie si mai ales de carenta de proteine.
Dar nu e nevoie de micsorarea portiilor. Daca in locul produselor de origine animala, incarcate de grasime, se trece la legume, zarzavaturi, produse cerealiere integrale si fructe, portiile pot fi chiar mai mari, dar cu un aport caloric redus la jumatate. Trebuie sa stim ca senzatia de satietate e data mai ales de gradul de distensie al stomacului, asa ca dupa o masa exclusiv vegetariana, nimeni nu se va scula de la masa flamand.
Prin anii 70, regiunea finlandeza Karelia de Nord, la granita cu Rusia, avea cea mai mare rata de mortalitate prin infarct miocardic de pe glob. Aproape o treime dintre copin de scoala erau orfani de tata.
Situatia Finlandei, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost deosebit de grea. Razboiul de uzura cu gigantul din Rasarit, izolarea aproape completa de restul lumii, prin blocadele maritime impuse de partile beligerante in nordul Europei, clima aspra si solul neproductiv faceau ca alimentatia sa fie foarte saracacioasa.
Spre mirarea multora, starea de sanatate a populatiei n-a suferit.Incepand insa din anii \'50, locuitorii Kareliei de Nord au inceput sa duca o ata mai buna. Daca in anii razboiului alimentatia era simpla si foarte saracacioasa si decesele se datorau mai ales bolilor infectioase, acum, cu ajutoarele primite de peste tot, finlandezii din Karelia de Nord au inceput sa consume din ce in ce mai multe produse lactate. Situatia economica s-a imbunatatit mult, aveau mai multi bani si hrana lor era alcatuita mai ales din produse lactate, mezeluri si came. Tot ce era verde, adica zarzavaturile, erau considerate bune doar pentru animale.
Alarmate de numarul excesiv de mare al deceselor prin infarct, autoritatile au descoperit ca majoritatea factorilor de risc proveneau din mediul inconjurator si din stilul de ata.
S-a initiat o campanie prin care specialistii au inceput sa connga populatia sa reduca grasimile saturate din alimentatie (adica produsele lactate, ouale si carnea), sarea si zaharul si sa consume mai multa paine neagra, zarzavaturi, legume si fructe. La scoli s-au prezentat programe impotriva fumatului si au avut succes. Teleziunea, presa, bisericile si celelalte organizatii au conlucrat, iar rezultatele obtinute au uimit lumea. intre anii 1972 si 1997, numarul deceselor prin infarct miocardic in Karelia de Nord a scazut cu 82%. Speranta de ata a barbatilor a crescut cu 8 ani, de la 65 la 73. Colesterolemia populatiei a scazut cu 20%, iar consumul de fructe si zarzavaturi a crescut, devenind cel mai mare din Europa de nord.
Daca in anul 1972, 90% din populatie folosea unt pe paine, azi lucrul acesta mai este valabil doar pentru 7%. Consumul de sare s-a injumatatit, iar numarul barbatilor fumatori a scazut drastic. Actiunea a avut un efect molipsitor asupra intregii populatii finlandeze, incat, intre anii 1969 si 2002, in Finlanda, decesele prin boli cardiovasculare la barbatii intre 35 si 64 ani au scazut cu 76%. Pekka Puska, cel care a initiat si a realizat acest program, a fost numit directorul Departamentului de prevenire a bolilor netransmisibile din cadrul Organizatiei Mondiale a Sanatatii. incercarea de a slabi", spune Pekka Puska, fara schimbarea modului de alimentatie este o pierdere de timp. Obezitatea este dovada ca se mananca ceea ce n-ar trebui." (New Scientist, 12 februarie 2005)
A doua masura pentru combaterea obezitatii meolice, care va fi prezentata intr-un modul urmator, este marirea volumului de actitate fizica.
