Alimentele bogate in amidon (amidonoase), multa vreme evitate pe motiv ca ingrasa, au ajuns noile superstaruri ale galaxiei gastronomice. Ultima noutate in materie de
nutritie este aceea ca drumul spre o sanatate mai buna este pat cu cartofi, paste fainoase, orez,
fasole si paine.
Bine, dar cu proteinele cum ramane? Stiam ca,
pentru a fi sanatosi, avem nevoie in primul rand de proteine,
si inca de foarte multe, nu-i asa?
Datorita faptului ca muschii sunt formati predominant din proteine, mult timp oamenii au luat de buna recomandarea de a consuma cat mai multe proteine pentru a fi sanatosi si puternici.
Organismul uman se aseamana insa cu o masina: o data construita, aceasta are nevoie doar de mici adaosuri, din cand in cand, pentru a fi mentinuta in stare de functionare. in mod similar, organismul unui adult are nevoie de cantitati relativ scazute de proteine pentru necesitatile zilnice de intretinere - in jur de 44-61 g/zi.Insa lucrul de care orice masina are nevoie in mod regulat este benzina de buna calitate. La fel si organismul nostru are nevoie de un combustibil cu cifra octanica ridicata, care sa arda complet si care sa-l mentina in stare de functionare continua. Acest combustibil ideal este amidonul, un hidrocarbonat (glucid) complex.
Nu-i asa ca si
grasimea are rol de combustibil?
In general, grasimea este un combustibil de rezer, pe care-l purtam cu noi ca pe un bagaj. Este rezervorul cu combustibil. Daca se intampla sa se epuizeze combustibilul obisnuit al organismului (hidrocarbonatele), acesta face apel la aceasta rezer. Grasimea nu arde insa la fel de curat si complet ca hidrocarbonatele si nici nu e la fel de eficienta din punct de vedere energetic.
Ce sunt hidrocarbonatele?
Hidrocarbonatele (sau glucidele, cum mai sunt numite) sunt
zaharurile si amidonurile din alimentele pe care le consumam. Foarte multi nu inteleg ce legatura exista intre zaharuri si amidonuri si incurcatura devine si mai mare atunci cand se folosesc termeni cum ar fi hidrocarbonate (glucide) simple si hidrocarbonate complexe. In general vorbind, hidrocarbonatele simple sunt zaharurile, iar hidrocarbonatele complexe sunt amidonurile. Toate hidrocarbonatele (atat zaharurile, cat si amidonurile) sunt descompuse de enzi-mele digestive pana la stadiul de glucoza. Aceasta glucoza este absorbita din
digestia datorata afectiunilor extraintestinale" class="alin2">intestin in sange, fiind folosita pentru obtinerea de energie.
Hidrocarbonatele se gasesc aproape in exclusivitate in alimentele de origine vegetala - cereale, fructe si zarzaturi, precum si in multitudinea de alimente obtinute din acestea, incluzand painea, pastele fainoase, produsele de patiserie si pe baza de cereale.
Zaharurile (hidrocarbonatele simple) sunt digerate rapid si, cu exceptia cazului in care in intestin sunt prezente st
fibre alimentare, patrund in torentul sangvin sub forma de glucoza in decurs de minute dupa consumarea lor. Aceasta determina o crestere brusca a nivelului zaharului sangvin, insotita de o crestere a disponibilului energetic. Problema este ca aceasta veriila inundatie zaharica declanseaza o reactie exagerata din partea pancreasului, care elibereaza in sange un l de
insulina care nu numai ca readuce zaharul sangvin la nivelul anterior, dar uneori il scade prea mult. Rezulta astfel o prabusire energetica, insotita deseori de o senzatie de
lesin si de lipsa de silitate, tremur etc. Reactia obisnuita, in asemenea situatii, este de a apela la o gustare sau la o bautura racoritoare dulce pentru a rezol problema.
Si lucrurile se rezol, nu-i asa?
O solutie mai buna ar fi consumarea unui mar. In forma ior naturala, aproape toate alimentele bogate in hidrocarbonate contin cantitati generoase de fibre alimentare. Desi acestea, in general, nu sunt digerabile, ele\" sunt totusi foarte utile, pentru ca au capacitatea de a absorbi apa si de a forma o masa moale in interiorul intestinului, ceea ce determina incetinirea ratei de absorbtie a zaharului.
Amidonurile (hidrocarbonatele complexe), pe de alta parte, sunt niste molecule foarte complicate. Fiind mult mai mari decat moleculele de zahar, digestia lor necesita mai mult timp si deci nu pot determina o crestere rapida a nivelului zaharului din sange. Continutul bogat in fibre al alimentelor amidonoase nerafinate constituie un element in plus care ajuta la uniformizarea ratelor de
digestie si absorbtie a substantelor nutritive.
Dar nu-i asa ca alimentele amidonoase ingrasa mai usor decat altele?
Alimentele bogate in grasimi ingrasa cel mai usor. Un gram de grasime furnizeaza 9 calorii, in timp ce un gram de
glucide furnizeaza doar 4 calorii. Mare parte din grasimea pe care o consumam se duce direct in depozitele adipoase ale organismului.
Ceea ce da nastere la probleme este rafinarea si prelucrarea hidrocarbonatelor. Ca urmare a acestor procese, volumul hranei se reduce, iar concentratia calorica creste. Acesta este motivul pentru care este asa de usor sa consumi prea multe calorii. insa atunci cand hidrocarbonatele sunt consumate impreuna cu fibrele, apetitul este satisfacut cu mai putine calorii.
Prin urmare, ce anume pot manca?
Cartofii si pastele fainoase, fasolea si rudele ei, precum si cerealele integrale reusesc sa umple stomacul fara sa imporeze organismul cu calorii. Daca la acestea adaugati o rietate cat mai mare de fructe si zarzaturi, veti constata ca devine practic imposibil sa mananci prea mult si sa te ingrasi.
Dar, daca deasupra sau alaturi de aceste alimente sanatoase veti pune unt, sosuri, dresuri, smantana sau branza, totul se transforma intr-un dezastru caloric.
Consumarea glucidelor complexe in forma lor naturala, impreuna cu toata cantitatea de fibre, dar fara acele adaosuri grase, ingadui nu numai sa consumati un volum mai mare de hrana in conditiile in care veti continua sa pierdeti kilogramele in plus, ci oferi si antajul cresterii rezistentei si al beneficierii de un nivel energetic mai constant. Acest mod de alimentatie mentine arterele permeabile si da posibilitatea sa reduceti la jumatate cheltuielile alimentare. Unde ati putea gasi o afacere mai renila?
