Poliomielita
Aproximativ 95 la suta dintre persoanele afectate nu prezinta simptome ale bolii, iar anotimpurile de risc maxim ale acestei boli sint vara si toamna.
Poliemielita este o boala infectioasa foarte contagioasa, cauzata de trei tipuri de polivirusi, iar polivirusul este un virus cunoscut mai ales prin faptul ca distruge sistemul nervos, cauzind paralizie. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor infectate cu acest virus nu au simptome de boala, iar la celelalte acestea sint foarte slabe.
Boala apare din cauza infectiei cu virusul polimielitei, iar transmiterea poliovirusului survine cel mai adesea prin traseul oral-anal, din cauza neglijarii spalarii miinilor sau consumului de apa si consumului de mincare contaminata. Si secretiile respiratorii raspindesc polivirusul, chiar si scaunul persoanelor infectate poate sa contina excretii cu virusi timp de citeva saptamini, iar perioada de incubatie este de sapte pina la 14 zile.
Majoritatea persoanelor, 90-95 la suta, nu prezinta simptome ale bolii si aceste cazuri sint cunoscute sub denumirea de infectii inaparente. Totusi, poliomielita se manifesta diferit de la o persoana la alta, iar
infectiile de poliomielita sint mai frecvente in sezonul de vara si toamna.
Poliomielita abortiva este o evolutie usoara si scurta a bolii si se manifesta prin
febra foarte puternica peste 39,5 grade Celsius, lipsa poftei de mincare,
greata si varsaturi, dureri in git etc., iar persoanele care sufera de aceasta forma a bolii au o stare generala proasta, insotita de
constipatie si dureri abdominale.
Poliomielita monoparalitica are aceleasi simptome cu ale poliomielitei abortive, dar durerile de cap, greata si
varsaturile pot fi mai accentuate. De asemenea, copilul se poate simti rau citeva zile, dupa care starea lui pare ca se imbunatateste, pentru ca apoi sa se simta rau din nou si sa aiba dureri mari ale muschilor gitului, ai coloanei vertebrale, ai bratelor si ai picioarelor, cit si o intepeneala in ceafa, de-a lungul coloanei vertebrale. In cazul poliomielitei paralitice mai poate interveni slabirea tuturor muschilor, respiratie ingreunata, stare insotita de constipatie severa, epuizarea muschilor, dificultati la inghitire,
tuse slaba, piele inrosita sau patata, voce ragusita, paralizia cii
urinare si paralizia muschilor. Alaturi de un examen clinic complet si de o examinare a starii de sanatate din trecut, se pot face analize ale secretiilor din git, a urinei si a cii urinare, examinarea coloanei vertebrale si
punctie lombara. Este importanta pentru aflarea diagnosticului cit mai corect si cunoasterea faptului ca nu s-a efectuat vaccinarea copilului cu poliovaccin sau aceasta a fost facuta intr-un mod necorespunzator, iar un tratament adecvat nu poate fi recomandat decit de medic, pe baza virstei bolnavului, a stadiului bolii, a tolerantei fata de anumite medicamente, proceduri sau terapii posibile.
Poliomielita nu are vindecare, iar prin tratament pot fi ameliorate simptomele bolii si imbunatatita starea pacientului, dar o persoana bolnava de poliomielita nu se mai poate vindeca complet niciodata. Astfel, se recomanda odihna la pat pina cind scade febra, o
dieta corespunzatoare zilnica, exercitiu minim si aplicarea de surse de caldura pentru durerile musculare. Se poate recurge si la spitalizare, in cazul persoanelor care sufera de poliomielita paralitica, iar in aceasta situatie complicatiile constau in paralizia permanenta a anumitor grupe de muschi, incluzindu-i pe cei folositi in respiratie, cit si muschii picioarelor.
Cea mai buna prevenire se poate realiza prin spalarea miinilor inainte de fiecare masa, dar mai ales prin imunizare impotriva virusului, prin vaccinare. Exista doua versiuni ale vaccinului poliomielitic, care poate fi administrat astfel: poliovaccinul inactivat (IPV), ce se administreaza prin injectii, iar administrarea acestuia nu mai provoaca poliomielita si poate fi folosit de catre persoanele care au sistemul imunitar slabit. Celalalt vaccin este poliovaccinul oral (OPV), ce nu trebuie administrat copiilor care au sistemul imunitar slabit, sufera de cancer, sint infectati cu virusul HI au
alergie la unele antibiotice.
