Pancreatita - proces inflamator-degenerativ
In cazul afectiunilor pancreasului, in timpul tratamentului este foarte recomandata fitoterapia. Pancreatita cronica reprezinta un proces inflamator-degeneratiinsotit de formarea unor elemente fibroase in pancreas. Se disting forme primare de pancreatita si forme secundare. Ultimele sint insotite de obicei de inflamarea cailor biliare (colecist cronic, sindromul postcolecist). La dezvoltarea pancreatitei contribuie consumul de alcool,
insuficienta albuminelor in regimul alimentar,
tulburari ale circulatiei sangvine, boli cronice ale ficatului si stomacului.
Prin luarea in consideratie a manifestarilor clinice, se disting pancreatita cronica recidivanta (la acesti bolnavi se observa clar faze de acutizare si remisie a bolii); pancreatita insotita de dureri; pancreatita cronica pseudotumorala cu semne de colestaza; variantele sclerotica si latenta.
In cazul pancreatitei, sint tulburate functiile pancreasului: in cazul tipului hipersecretor si hiposecretor si al diabetului zaharat.
Manifestarile clinice ale pancreatitei sint diverse. Este caracteristica durerea in partea superioara a stomacului si in zona de sub coasta stinga, fenomene de dispepsie, diaree, slabiciune. Se schimba de asemenea nivelul fermentilor (tripsina, amilazele, lipazele) in continutul duodenului si in singe. Pentru silirea diagnosticului de pancreatita cronica o importanta deosebita au datele oferite de analiza coprologica (amiloreea, creatoreea, steatoreea), evidentierea hiperglicemiei sau toleranta scazuta la glucoza, rezultatele analizelor cu raze roentgen, ecografiile.
Evolutia pancreatitei cronice este complicata adesea de icter si
hemoragii gastro-intestinale. In cazul tratarii bolnavilor cu pancreatita acuta, un rol deosebit ii revine regimului alimentar, iar in cazul acutizarii - mijloacelor antiferment. Cu rol de substitut sint recomandate si preparatele pe baza de fermenti.
Formele simple de pancreatita se trateaza cu te
Fitoterapia poate fi folosita in tratarea bolnavilor cu forme necomplicate de pancreatita cronica, atunci cind boala nu s-a acutizat. De obicei se folosesc te care stimuleaza activitatea de regenerare a tesuturilor, care au proprietati antispasmodice si antiinflamatoare. Cel mai adesea se recomanda un complex de te (un amestec).
Amestecuri de te
In cazul pancreatitelor cronice, ca mijloc de tratament impotriva recidivelor pot fi folosite amestecurile de te de mai jos.
- Se amesteca seminte de marar, frunze de menta - cite trei parti, fructe de paducel, flori de siminoc - cite doua parti, flori de
musetel - o parte. 5 grame din acest amestec se pun intr-un pahar de apa fierbinte, se tin la baie de aburi 30 de minute, apoi se lasa la infuzat o ora, se strecoara si se beau cite 50 de mililitri de trei ori pe zi, dupa masa.
- Un amestec foarte eficient este si urmatorul: seminte de anason, matase de porumb, radacini de papadie, frunze de coada-calului, sunatoare, trei-frati-patati (in parti egale). 5 grame din acest amestec se pun intr-un pahar de apa fierbinte, se lasa la infuzat 10 minute, apoi se strecoara si se beau cite 200 de mililitri de infuzie de trei ori pe zi, inainte de masa.
- Se amesteca seminte de chimen, frunze de urzica (cite trei parti), radacini de obligeana si valeriana, frunze de coada-soricelului (cite o parte). Se pregateste o infuzie dupa reteta anterioara si se beau cite 100 de mililitri de trei ori pe zi, la o ora dupa de masa.
- Dupa aceeasi reteta se pregateste o infuzie si din urmatorul amestec: frunze de menta si urzica (cite doua parti), scoarta de crusin (doua parti), radacini de valeriana si obligeana (cite o parte). Se beau cite 50 de mililitri de infuzie de doua ori pe zi, dimineata si seara inainte de masa. In caz de constipatie, durata tratamentului este de cinci-sapte zile.
- Tot in cazul pancreatitei insotite de
constipatie se pregateste o infuzie dupa aceeasi reteta din urmatorul amestec: scoarta de crusin (doua parti), frunze de trifoi si menta, radacini de papadie (cite o parte).
Durata folosirii tratamentului pe baza de fitoterapie in cazul pancreatitei cronice poate varia in functie de particularitatile evolutiei bolii la fiecare bolnain parte: frecventa acutizarilor, forma de pancreatita, gradul de scadere a functiilor pancreasului. In cazul acutizarilor rare (forma recidivanta), fitoterapia poate fi folosita ca un tratament sezonier antirecidiva pe parcursul a doua luni, de doua ori pe an; in cazul prezentei afectiunii cronice terapia trebuie sa fie permanenta. Bolnavilor care manifesta semne de scadere a functiilor pancreasului le sint recomandate preparate hormonale si fermenti.
Hepatita si cauzele aparitiei sale
Fitoterapia este folosita cu succes si in cazul afectiunilor acute sau cronice ale ficatului.
Hepatita virala acuta (A, B, C) este o afectiune infectioasa generala. Hepatita virala A se caracterizeaza prin mecanismul fecalo-oral de infectare. Hepatita B se dezvolta dupa
transfuziile de singe si alte preparate. Hepatita virala poate fi insotita de icter, iar in forma in care icterul nu apare este insotita de usoare simptome subclinice. Formele grave ale afectiunii pot conduce la dezvoltarea starii de precoma sau chiar coma.
In perioada de reconvalescenta apare de foarte multe ori sindromul posthepatic insotit de manifestari asteno-vegetative si de dispepsie. In asemenea cazuri este foarte indicata fitoterapia. La unii bolnavi, afectiunea se prelungeste si se transforma in
hepatita cronica.
Hepatita cronica este un proces inflamator in ficat
Hepatita cronica este un proces inflamator in ficat care se intinde, fara a se observa vreo imbunatatire, nu mai putin de sase luni. Printre factorii etiologici ai afectiunii, pe linga infectia virala, au un rol deosebit alcoolul, preparatele medicamentoase, preparatele de natura toxica. Dupa semnele clinico-morfologice se disting hepatita cronica activa (agresiva), hepatita cronica persistenta si reactiva.
La bolnavii cu hepatita cronica activa se observa manifestari de
durere diverse, dispepsie si fenomene asteno-vegetative caracteristice pentru patologia ficatului. Adesea apar schimbari ale functiilor altor organe (artralgie, mialgie, pulmonita), semne ale colestazei interhepatice (mincarimi ale pielii, icter). Dupa indicatorii analizelor de laborator se vorbeste despre schimbari ale functiei ficatului.
Hepatita cronica poate evolua catre
ciroza hepatica
Hepatita cronica persistenta evolueaza fara simptome clinice clare si modificari ale functiei ficatului. Probele de functionare a ficatului nu arata abateri de la norma de obicei.
Este posibila, dar nu obligatorie evolutia hepatitei cronice catre ciroza ficatului. Aceasta din urma se poate forma si ca urmare a actiunii altor factori etiologici. Ciroza ficatului se caracterizeaza printr-o dezvoltare difuza a tesutului conjunctiv, distrofie si necroze ale hepatocitelor, insuficiente functionale. In functie de etiologie se disting diferite variante ale cirozei hepatice: virala, alcoolica, medicamentoasa, biliara, mixta si criptogena.
Dupa semnele clinice se disting stadiile procesului (stadiul incipient, al manifestarilor clinice clare si cel terminal) si fazele sale (activa si neactiva), ceea ce are importanta pentru alegerea unor masuri terapeutice.
Simptomele clinice care se intilnesc in cazul afectiunilor ficatului pot fi transformate in sindromuri clinice: asteno-vegetati(oboseala rapida, slabiciune iritanta, slabire), dispeptic (greturi, varsaturi, scaderea poftei de mincare, tulburari ale scaunului), colestaza (mincarimi ale pielii, insomnie, icter), insuficienta hepatica mica (somnolenta, hemoragii ale dintilor, pigmetarea pielii). Mijloacele fitoterapeutice micsoreaza manifestarile acestor sindromuri.
Ceaiul de
macese si scoruse - indicat impotriva hepatitei acute
In cazul hepatitei acute, fitoterapia este indicata pe parcursul intregii perioade a afectiunii. Bolnavilor le sint foarte indicate ceaiul din macese si scoruse (cite un pahar pe zi), sucul de coacaze, agrise. In cazul hepatitelor acute sint recomandate amestecurile de te.
- Se amesteca in parti egale frunze de menta, flori de siminoc, seminte de fenicul, frunze de coada-soricelului. 6 grame din acest amestec se pun in 300 de mililitri de apa fierbinte, se fierb 10 minute, se lasa la infuzat doua ore, apoi se strecoara si se beau cite 100 de mililitri de trei ori pe zi, inainte de masa. Daca se doreste ca amestecul de mai sus sa aiba si efecte sedante se mai adauga radacina de valeriana, frunze de trifoi si de bujor.
- Se amesteca radacina de valeriana, frunze de menta, flori de paducel si de musetel, muguri de
hamei (in parti egale). Se pregateste o infuzie dupa reteta de mai sus si se administreaza dimineata si seara inainte de culcare cite 100 de mililitri, inainte de masa.
- In perioada posthepatica sint indicate sucurile de legume (morcovi, cartofi, varza, sfecla) diluate cu apa; se bea cite o jumatate de pahar si se creste treptat doza de concentratie a sucurilor, in functie de cit suporta bolnavul (la unii pacienti, sucurile provoaca balonare).
Plantele recomandate in terapia hepatitei cronice
In tratarea bolnavilor cu hepatita cronica se folosesc cel mai des mesteacanul, merisorul, siminocul, sunatoarea, galbenelele, porumbul, papadia, salvia, macesul, iarba-dulce si alte te medicinale. In cazul unei activitati intense a procesului (hepatita activa), fitoterapia este indicata alaturi de preparate medicamentoase. Prin obtinerea efectului medicamentelor, doza acestora este scazuta treptat.
In cazul hepatitei cronice, tratamentul fitoterapeutic dureaza cinci-sase luni, dupa care se face o pauza de una-doua luni. Dupa aproximatiun an se poate intrerupe administrarea permanenta a infuziilor de te, iar in anii urmatori se va urma un tratament antirecidiva in perioadele cele mai probabile de acutizare pentru fiecare bolnasau primavara si toamna.
Bolnavilor care sufera de hepatita cronica li se recomanda mai multe amestecuri de te medicinale.
- Se amesteca flori de siminoc, frunze de coada-calului, frunze de urzica, macese (cite doua parti), frunze de mesteacan, frunze de sunatoare, scoarta de crusin (cite o parte). 5 grame din acest amestec se pun in 300 de mililitri de apa fierbinte, se fierb 5 minute, se lasa la infuzat patru-cinci ore intr-un loc calduros, se strecoara si se beau cite 100 de mililitri de trei ori pe zi, inainte de masa.
- Foarte indicat este si amestecul din flori de musetel, radacini de iarba-dulce, matase de porumb (cite doua parti), frunze de menta, frunze de sunatoare (cite o parte). Se pregateste o infuzie si se administreaza dupa reteta de mai sus.
- Se amesteca in parti egale radacini de cicoare, frunze de coada-calului si coada-soricelului, flori de luminarica si galbenele. Infuzia se pregateste si se administreaza ca si la reteta precedenta.
- Se amesteca seminte de fenicul si chimen, scoarta de crusin, frunze de coada-soricelului si fierea-pamintului (in parti egale). Se face o infuzie si se beau cite 200 de mililitri pe parcursul zilei in inghitituri mici. Este foarte recomandata in cazul inclinatiei catre constipatie.
- Se amesteca radacini de iarba-dulce, frunze de rostopasca si sovir(cite o parte), flori de musetel si frunze de menta (cite doua parti). Din 5 grame de te se pregateste o infuzie si se beau cite 200 de mililitri o data, de doua ori pe zi, inainte de masa. Este o reteta foarte eficienta si in cazul colitei.
Matase de porumb si frunze de coada calului - recomandarile medicinei populare
In medicina populara este folosita si urmatoarea reteta: se amesteca matase de porumb, frunze de coada-calului (cite doua parti), frunze de sunatoare, seminte de anason (cite o parte). 5 grame din acest amestec se pun intr-un pahar de apa fierbinte, se pun la baie de aburi sau la foc mic 30 de minute, apoi se mai lasa la infuzat 10 minute, se strecoara si se beau cite 100 de mililitri de trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa.
- Se amesteca radacini de papadie (doua parti), frunze de trifoi, frunze de coada-calului si iarba-rosie (cite o parte). 5 grame din acest amestec se pun intr-un pahar de apa rece, se lasa la infuzat zece ore, se fierb dupa aceea 10 minute, apoi se strecoara; se beau cite 50-l00 de mililitri de trei ori pe zi, inainte de masa.
- Dupa aceeasi reteta se pregateste o infuzie din urmatorul amestec: doua parti flori de galbenele, cite o parte flori de boz, frunze de rostopasca si fierea-pamintului. Se beau cite 100 de mililitri de trei ori pe zi, inainte de masa.
- Acelasi mod de preparare si de administrare este recomandat si in cazul urmatorului amestec de te: flori de musetel si de galbenele, frunze de menta (cite doua parti), frunze de trei-frati-patati (o parte).
- Similar se pregateste o infuzie din urmatorul amestec: flori de siminoc, frunze de coada-soricelului (cite doua parti), frunze de pelin, seminte de fenicul (o parte).
In ciroza hepatica, tele se folosesc impreuna cu medicamentele
In cazul bolnavilor cu ciroza hepatica se folosesc aceleasi te ca si in cazul tratarii hepatitelor cronice. In perioadele de acutizare a afectiunii, fitoterapia poate fi administrata impreuna cu preparatele farmaceutice. Astfel, pot fi folosite amestecuri de te care au actiune antiinflamatoare, care contin vitamine, stimuleaza procesele de regenerare si care cresc rezistenta generala a hepatocitelor. In caz de necesitate pot fi folosite te cu actiune diuretica, purgativa, dar intotdeauna trebuie sa fie alese acele te care nu contin cantitati mari de alcaloizi toxici sau substante iritante. In acest sens, nu este bine sa includeti in amestecurile de te pentru perioade indelungate (mai mult de doua-trei saptamini) crusin, revent, sunatoare, rostopasca. De asemenea, este bine sa evitati la un moment dat tele atit de recomandate in unele retete: ghintura, ienuparul, tataneasa, pelinul, dracila.
In cazul cirozei hepatice sint recomandate de asemenea amestecuri de te medicinale
- Se amesteca macese, flori de siminoc (cite doua parti), frunze de urzica (o parte). 5 grame din acest amestec se pun intr-un pahar de apa fierbinte, se lasa la infuzat patru ore, apoi se administreaza pe parcursul zilei 200 de mililitri de infuzie, in inghitituri mici.
- Se amesteca radacini de cicoare, frunze de coada-calului si coada-soricelului, flori de galbenele (in parti egale). Se pregateste o infuzie si se administreaza dupa reteta de mai sus.
- Se amesteca seminte de chimen, flori de galbenele, frunze de coada-soricelului, flori de musetel, radacini de iarba-dulce, macese (in parti egale). 10 grame din acest amestec se pun in 500 de mililitri de apa calduta, se lasa la infuzat in termos opt ore, apoi se da in clocot, se strecoara si se administreaza cite 100 de mililitri dimineata si seara, inainte de masa.
Aceste amestecuri de te pot fi utilizate pe parcursul a sase-sapte luni, apoi se face o pauza de una-doua luni. In perioadele de pauza sint indicate ceaiurile vitaminizante.
- Se amesteca macese, frunze de urzica, radacini de morco(cite trei parti), coacaze negre (o parte). 5 grame din acest amestec se pun intr-un pahar de apa, se fierb 10 minute, se lasa la infuzat patru ore, apoi se beau cite 200 de mililitri pe zi, in timpul meselor.
- Dupa aceeasi reteta se pregateste o infuzie din urmatorul amestec: macese si fructe de merisor (cite o parte), frunze de urzica (trei parti); se beau cite 100 de mililitri de doua-trei ori pe zi, inainte de masa.
