Catina este un arbust ramificat si spinos care creste din zona de litoral pina in cea montana. Se intilneste cu precadere in albiile riurilor din zona de deal din judetele Buzau, Prahova, Vrancea si Bacau, dar si in Arges si Dimbovita. Recoltarea se face incepind din luna august pina la primul inghet, dupa care continutul de vitamina C incepe sa scada. Catina este deosebit de bogata in vitamine: A, C, B1, B2, E, D2, D3. Ea contine de asemenea acid folic, acid nicotinic, acizi grasi nesaturati, aminoacizi esentiali (acid glutaminic, arginina, lizina), ioni de sodiu, potasiu, calciu, magneziu si uleiuri volatile.
La ce boli e buna catina
Catina este un bun tonifiant general. Fructele de
catina sint considerate o polivitamina generala, putind fi consumate sub forma de suc, gem, sirop sau vin. Pentru a obtine sucul de catina, fructele proaspete se storc printr-o presa de struguri sau se dau printr-o sita inoxidabila. Sucul de catina se pastreaza mult timp la temperatura camerei, datorita peliculei care se formeaza la suprafata lui si care impiedica acrirea acestuia. Fructele de catina se utilizeaza in hipo si avitaminoza, anemie, arterite, reumatism, arterioscleroza, diaree, infectii oculare, tuberculoza, Parkinson, urticarie, ulcer,
hepatita cronica si epidemica, ciroza. De precizat ca ea poate fi folosita si concomitent cu administrarea de citostatice.
Cum preparam suc si infuzie de catina
Infuzia de catina se prepara dintr-o lingura de fructe zdrobite la 250 ml de apa clocotita. Se lasa 30 de minute, dupa care se bea fractionat, pe parcursul intregii zile.
Sucul de catina, fiind foarte concentrat, se bea indoit cu apa. Amestecat cu
miere si decoct de menta este bun in tratamentul bolilor tubului digestiv, mai cu seama cind
aciditatea este mai scazuta: la 3 pahare de suc se adauga un pahar de apa fiarta, 50 de grame de miere si 1/2 pahar de decoct de menta.
Uleiul de catina - preparare si intrebuintare
Uleiul de catina se poate prepara in felul urmator: se spala bine cu apa fiarta si racita 1 kg de fructe, dupa care se usuca in serte. Se zdrobesc apoi pe rind cu o lingura de lemn intr-un vas emailat sau de sticla. Se stoarce sucul obtinut prin tifon, obtinindu-se aproximativ 600 de grame. Se lasa timp de 24 de ore la temperatura camerei, fara a-l acoperi etans. Se va forma o pelicula de culoare mai deschisa, care este uleiul de catina. Ceea ce a ramas de la tescuire se usuca intii la aer, apoi intr-un cuptor deschis pina devine sfarimicios. Se risneste in risnita de cafea. Pudra astfel obtinuta se pune intr-un vas de sticla sau emailat si peste ea se toarna 12 linguri de ulei de
masline sau de porumb. Pudra cintareste aproximativ 50 de grame si uleiul o va acoperi bine. Se lasa timp de trei saptamini, agitind amestecul din cind in cind. Dupa cele trei saptamini se scurge usor. Uleiul astfel obtinut este destul de concentrat. Se ia cite o lingurita cu 15-20 de minute inainte de masa, de 2-3 ori pe zi. Uleiul de catina este foarte eficient in prenirea arteriosclerozei si in normalizarea tensiunii. Iarna, putem folosi ulei de catina pentru a proteja partile corpului care sint cele mai expuse frigului, adica fata, miinile si picioarele.
