Carnea trimisa din cer
Vita-de-e a fost agreata din cele mai vechi timpuri atit de poeti, cit si de medici. In ceea ce priveste latura medicala, cura de struguri pare sa fi fost cunoscuta inca din antichitate, cind medicii romani Galenos din Pergam (130-220 d.Hr.), Dioscoride (aproximativ sec. I d.Hr.) si altii ii aduceau numeroase elogii.
In secolul al XVI-lea, F. Rabelais afirma ca
strugurii sint carne trimisa din cer pentru cei suferinzi de
constipatie cronica.
Mai tirziu, medici ca Hufeland, Hoffmann, Curchod s.a. au remarcat rezultatele excelente obtinute prin cura de struguri in tratarea gutei.
La inceputul secolului al XX-lea, medicii francezi au prezentat Academiei franceze numeroase rapoarte in care cereau organizarea sistematica a unor
cure de struguri in diferite proncii ale Frantei. Ei recomandau aceasta metoda deosebit de eficienta in tratamentul constipatiilor cronice, al litiazelor biliare, gutei, precum si al unor maladii cronice de nutritie.
Compozitie si caracteristici
Strugurele este unul dintre fructele cele mai bogate in
glucidele si lipidele" class="alin2">glucide (16 la suta) pentru circa 100 g, cantitate ce poate creste pe masura ce strugurele atinge maturitatea. Glucidele sint alcatuite din zaharuri simple, glucoza si fructoza (in parti egale) si furnizeaza circa 72 de kcal (301 kjouli) la circa 100 g de produs.
Asa cum se vede, strugurele este un fruct foarte caloric, la fel ca smochina (doar
banana il intrece din acest punct de vedere, cu cele 90 de kcal la 100 g de produs). Zaharoza este prezenta, dar in cantitate mica.
Protidele (0,6 la suta) si
lipidele (0,6 la suta) sint, asa cum se vede, slab reprezentate, ca la majoritatea
fructelor de altfel.
Strugurele este foarte bogat in apa (80 la suta), si are calitati gustative si nutritionale deosebite, acizi organici cunoscuti (tartaric, malic, citric) sau ceva mai rari (succinic, fumaric etc.).
Strugurele bine copt prezinta un echilibru armonios intre glucide si acizii organici, ceea ce ii confera o savoare deosebita si o actiune stimulanta asupra secretiilor digestive, facilitind buna asimilare a acesuia de catre organism.
Strugurele mai contine saruri
minerale si oligoelemente: potasiu, calciu, magneziu, fier, sodiu, mangan, fosfor, sodiu. Nivelul potasiului este foarte ridicat (250 mg), iar cel de sodiu (2 mg) scazut. Raportul intre ele ii confera insa strugurelui proprietati diuretice. Continutul in fier difera in functie de soiul de strugure, el fiind in medie de circa 0,3 mg la 100 g de produs (el poate atinge valori de 0,5-0,7 mg). Strugurele contine si numeroase tamine: A, B1, B2, B3 (PP), B5, B6, C, precum si uleiuri volatile. Desi continutul de tamina C este mai modest la
strugure decit la alte fructe datorita pigmentilor, tamina C este bine utilizata de organism.
Din punct de vedere al energiei calorice, strugurii detin recordul, deoarece, in timp ce un kilogram de oricare alte fructe are doar 300-400 de calorii, unul de struguri contine circa 900 de calorii, de unde rezulta o valoare alimentara aproape egala cu a laptelui.
In ce afectiuni se recomanda
Sucul de struguri este remineralizant, energizant muscular, stimulent si decongestionant hepatic, antitoxic, colagog, diuretic, laxativ. Principiile lui active sint recunoscute pentru actiunea de intirziere a imbatrinirii organismului.
Cura de struguri se recomanda in anemie, convalescenta, demineralizare, astenie si surmenaj, precum si in toate manifestarile artritice.
Datorita proprietatilor alcalinizante si diuretice ale strugurilor, cura de struguri este recomandata celor care sufera de
guta si reumatism.
Prin continutul de zahar ce mareste cantitatea de glicogen a ficatului, precum si datorita actiunii stimulente asupra secretiei biliare, cura de struguri este eficienta in bolile de ficat si in litiazele biliare.
Cura de struguri mai este recomandata si in tulburarile gastro-intestinale (dispepsii, enterite, constipatii), cu conditia ca simburii sau coaja sa nu fie inghitite.
Gratie capacitatilor diuretice si dezintoxicante, cura de struguri face adevarate minuni in bolile de rinichi.
Ea mai este recomandata si in dermatoze (eczeme, furunculoza), precum si in ingrijirea tenului.
Unii cercetatori (Fols si Frankel, 1995) au demonstrat ca sucul de struguri este capabil sa aiba o actiune de prevenire a trombozei arteriale.
Ce fel de struguri folosim in cura
Cura de struguri se poate urma cu orice soi de struguri (vor fi preferati cei dulci, cu simburi mici si foarte zemosi).
Vom avea grija sa spalam cu foarte mare grija strugurii, din cauza sulfatului de cupru cu care se stropeste a.
Este bine sa incepem cura de struguri cu 500 de grame zilnic. Vom minca strugurii dimineata, pe stomacul gol si cu o ora inaintea meselor principale. Apoi marim treptat cantitatea de struguri, pina la 2-2,5 kilograme. Durata curei este de trei pina la sase saptamini si se poate face renuntind la oricare alt aliment. Dupa o ora se bea un pahar de apa naturala sau minerala. In timpul curei se face multa miscare.
In caz de obezitate, o zi pe saptamina se vor consuma doar struguri (1,5 kilograme zilnic).
Cum mai folosim strugurii
n Mustul de struguri este indicat in hepatite cronice, tuberculoza, enterocolite, cistite (se poate pastra in sticle curate, aseptice, imediat ce a iesit de sub teasc).
n Stafidele au aceleasi proprietati ca si boabele proaspete. In plus, ele sint si energizante. Sint indicate in afectiuni pulmonare, renale, hepatice etc.
n Seva de primavara (lacrima tei-de-e) se recomanda in litiazele biliare si renale. Se va lua cite o lingurita dimineata. Extern, seva primaverii se va folosi ca cicatrizant pentru plagi (comprese).
n Uleiul din simburi de struguri (foarte bogat in acizi grasi polinesaturati si in factori taminici E) este recomandat in cazul afectiunilor cardiovasculare.
n Sucul de struguri se poate folosi si pentru prepararea lotiunilor de fata sau simplu. In acest caz, aplicam pe fata suc de struguri cu ajutorul unui tampon de vata. Lasam sa se znte, dupa care spalam cu apa calduta, in care am pus un rf de cutit de bicarbonat de sodiu.
