Parti utilizabile
Pulpa, sucul (zeama de morcovi), frunza uscata, semintele.
Principalii constituenti cunoscuti
Vitaminele A, B, C, provitamina A (caroten); zaharuri 3-7 la suta levuloza si dextroza direct asimilabile; numeroase saruri
minerale - fier (pina la 7 la suta), fosfor, calciu, sodiu, potasiu, magneziu, arsenic, mangan, sulf, cupru, brom, o esenta (carotina); asparagina; daucarina.
Calitati terapeutice
Tonic.
Remineralizant.
Antianemic. Sporeste numarul de globule rosii si
hemoglobina (L. Binet si M. Strumza).
Intareste
imunitatea naturala.
Factor de crestere.
Marele prieten al intestinului: reglementator intestinal (antidiareic si
laxativ totodata), antiputrid si cicatrizant intestinal.
Antiputrid si cicatrizant gastric.
Depurativ.
Fluidifiant biliar.
Pectoral.
Diuretic.
Favorizeaza lactatia.
Vermifug.
Intineritor tisular si cutanat.
Cicatrizant al ranilor.
La ce afectiuni poate fi folosit
Uz intern:
Astenii.
Tulburari de crestere, demineralizare, rahitism, carii dentare.
Anemii.
Anumite insuficiente ale acuitatii vizuale.
Enterocolite, infectii intestinale.
Diarei infantile si ale adultului.
Colibaciloza.
Ulcere gastroduodenale.
Hemoragii gastrointestinale.
Constipatie.
Afectiuni pulmonare (tuberculoza, bronsite cronice, astm).
Scrofuloza.
Reumatism, guta, litiaza.
Ateroscleroza.
Insuficiente hepatobiliare.
Ictere.
Insuficienta lactatiei.
Dermatoze.
Paraziti intestinali (tenie).
Prevenirea bolilor infectioase si degenerative.
Prevenirea imbatrinirii si a ridurilor.
Uz extern:
Plagi, ulcere, arsuri, furuncule.
Dermatoze (eczema, pecingine, impetigo pe fata).
Degeraturi, crapaturi.
Abcese si cancere ale sinului (tratament de ajutorare).
Epitelion (tratament de ajutorare).
Mod de folosire:
Uz intern:
Suc de morcov: de la 50 la 500 g pe zi (la sculare si la culcare). Un pahar de suc in fiecare zi, pe nemincate, ar fi un mijloc bun.
Pentru copin mici se dilueaza cu apa, ca laptele.
Pur sau cu lapte: excelent expectorant (afectiuni pulmonare, astm, voalarea vocii).
Contra constipatiei: supa dintr-un kg de
morcovi fierti de doua ori intr-un litru de apa si trecuta prin mulineta de legume.
Diarei infantile - supa de morcovi: se curata 500 g de morcovi, se taie in bucati si se fierb intr-un litru de apa pina cind se inmoaie complet. Se trec prin sita de piureu. Apoi se adauga apa clocotita pina se ajunge la un litru si jumatate lingurita cu sare marina. Se pastreaza la rece. Se administreaza pe parcursul a 24 de ore, timp de doua sau trei zile. Se poate da cu biberonul, iar partea consistenta, cu lingura. Laptele se reintroduce treptat, in cinci sau sase zile, micsorind cantitatea de morcovi utilizata de la 500 g la 100 g la litrul de apa.
Pentru sugarii cu intestine delicate se taie
laptele cu supa de morcovi preparata cu 200 g la litru. Se da o parte din supa pentru una de lapte pina la 3 luni, apoi o parte supa la doua parti de lapte dupa aceasta virsta.
Sugarilor cu
diaree li se poate da suc de morcovi cruzi in locul supei de morcovi. Se va taia cu apa sucul de morcovi asa cum se face pentru lapte si nu se va relua alimentatia lactata decit dupa disparitia tulburarilor intestinale (in genere, dupa doua sau trei zile).
Pentru o mai buna remineralizare a sugarilor si a copiilor, li se va pregati terci de cereale cu supa de frunze uscate de morcovi, foarte bogate in saruri minerale.
Seminte: infuzie cu o lingurita la o ceasca de apa data in clocot: stimulent, aperitiv, diuretic, amenagog, galactogog. La doza de 1-5 g, semintele sint carminative (expulzeaza gazele intestinale).
Uz extern:
Decoct de morcovi si aplicatii de morcovi dati pe razatoare, sau cataplasme de frunze proaspete pisate, sau lotiuni din decoct de frunze proaspete: pe abcese si cancere ale sinului, pe plagi recente sau atone, pe
ulcere ale gambei, arsuri, furuncule, pecingini, impetigo.
Decoct de frunze de morcovi in gargare: afte, abcese ale gurii; bai sau spalaturi in degeraturi, crapaturi.
Lotiuni cu suc de morcovi: pentru ingrijirea fetei si a gitului (ca si cu laptuca, rosie, castravete, fraga). Dau suplete si prospetime si se opun ravagiilor ridurilor.
Alte elemente importante
Sa nu se curete niciodata morcovii de coaja, ci sa se spele de pamint si sa se perie sub un jet de apa rece (pielita este partea cea mai savuroasa).
Pentru a inlesni iesirea dintilor la copin mici, sa li se dea un
morcov crud sa-l roada.
acum citiva ani, s-a extras din morcovi o substanta noua: daucarina, element puternic vasodilatator, mai ales la nivelul arterelor coronare.
Dupa anumiti autori,
morcovul ar contine in plus estrogeni care permit sa actioneze asupra aparatului genital feminin (L. Binet).
Partizanii supelor de legume au fost totdeauna pe calea adevarului. Alaturi de praz, de ceapa, de usturoi, de cimbrisor, de rozmarin, de nap, de cuisoare, de dafin, de telina, de asmatui, de patrunjel, folosite in aceeasi preparare sau dupa retete deosebite, morcovul si frunzele lui uscate nu vor trebui niciodata excluse. Tonifiante, remineralizante, detoxifiante, reechilibrante, supele acestea (sau ciorbele), minunate decocturi vegetale, sint calduros recomandate chiar si obezilor sau femeilor care se tem sa nu se ingrase. Ele sint, intr-adevar, diuretice, inzestrate cu proprietati circulatorii. Activitatea lor se manifesta deopotriva la nivelul glandelor endocrine.
Exista oameni - si printre ei unii foarte chibzuiti - care au consideratie pentru anumite dictoane vechi, chiar daca par intrucitva hermetice. Daca ne amintim ca morcovul sporeste numarul globulelor rosii si procentajul hemoglobinei, pe care o reinnoieste, reintinereste in definitiv celulele si tesuturile, ca si lichidul interstitial, stimuleaza functiile hepatice, opunindu-se gastritelor sau ulcerelor gastroduodenale, intelegem ca reprezinta un puternic factor de echilibru si ca poate sa redea unora bucuria de a trai.
Cine n-a auzit spunindu-se, cel putin o data, ca morcovul face coapsele trandafirii si oamenii amabili?
Este evident, in cazul acestei legume, ca si pentru altele, ca greselile multor agricultori actuali, prin abuzul de ingrasaminte si mai ales de pesticide, atrag dupa ele livrarea de alimente care devin otravuri. De aceea, anumiti membri ai Academiei de Medicina s-au ridicat impotriva acestor practici, iar semnalele lor de alarma au fost relatate de presa de mare tiraj in 1971. (dupa Jean lnet)
