Rosmarinus officinalis
Fam. Lamiaceae
Arbust frumos mirositor, de origine mediteraneana, unde creste spontan dar si cultivat. Frecvent in insulele dalmatice ale Marii Adriatice, in sudul Frantei, pe coasta Spaniei. Nelipsit din gospodariile bavareze.
Medicii vechii Elade il numeau ta sfanta (libanotis).
Denumirea este data de romani (ros = roua + marinus = mare). In jurul anului 100 s-a obtinut pentru prima data uleiul de rozmarin, fiind utilizat contra tetanosului si parazitilor. In Evul Mediu era cultivat in gradini, insusi Carol cel Mare ii recomanda cultivarea.
Se utilizeaza frunzele si florile, care au un miros puternic aromat, asemanator cu cel de camfor. Frunzele au gust amarui, iute, aromat.
Principalii constituenti sunt: pinen, camfen, cineol, borneoli (15%), camfor, rasina, principii amare, saponine. Frunzele si florile contin 0,5-9% ulei volatil cu miros patrunzator.
Este folosit drept condiment pentru supe, fripturi si sosuri, in special in bucataria franceza si italiana. Rozmarinul poate fi folosit si pentru a aromatiza otetul. In bucataria italiana, carnea de oaie nu este niciodata gatita fara rozmarin; de asemenea, foarte indragita este carnea de pui fripta pe gratar in crengute de rozmarin. Rozmarinul este unul din condimentele care sunt mai eficiente cand sunt uscate decat cand sunt proaspete. Rozmarinul uscat este una din cele mai puternice mirodenii, si nu trebuie folosit in exces, pentru ca poate da un miros prea "parfumat".
Rozmarinul este utilizat si la prepararea parfumurilor.
Uleiul este otrator pentru acarieni si insecte, iar in doze mari chiar si pentru te. Paduchii si moliile pot fi combatute cu rozmarin macerat in alcool.
Cuprins:
Īn medicină: |
sus  |
- administrat intern, uleiul volatil obţinut din frunze stimulează diureza şi activitatea intestinală iar aplicat extern are proprietăţi antireumatice, antipruritice şi antiparazitare; de asemenea, uleiul volatil de rozmarin are o puternică activitate antibacteriană faţă de Escherichia coli, Salmonella typhi, Salmonella enteritidis şi Shigella sonei.
- combate scabia;
- benefic īn afecţiuni hepatice (infuzia din frunze), avānd acţiune detoxifiantă;
- ameliorează circulaţia sangvină, normalizează pulsul, beneficii care justifică utilizarea tradiţională a rozmarinului pentru īmbunătăţirea memoriei, a capacităţii de concentrare şi pentru tratarea durerilor de cap;
- un studiu recent relevă faptul că acidul carnosic, o diterpenă cu proprietăţi antioxidante, antibacteriene, anticanceroase şi fotoprotectoare, prezentă īn Rosmarinus officinalis, inhibă agregarea plachetară, activitate mediată īn urma blocării mobilizării calciului citosolic.
- extractul etanolic de rozmarin are şi activitate analgezică şi antiinflamatorie;
- stimulează ciclul menstrual;
- infuzia de rozmarin este recomandată īn afecţiuni ale mucoasei gastrice, balonări, colici, tulburări menstruale, crampe, erupţii.
Īn homeopatie: |
sus |
- tinctura din frunze uscate de rozmarin este utilizată pentru tratamentul durerilor de cap şi calviţiei.
Īn medicină:
