Myristica fragrans
Fam. Myristicaceae
Arborele de nucsoara este inalt (poate atinge si 20 m), cu coaja de culoare verde-gri, cu ramuri numeroase si frunzis des. Frunzele sunt de culoare verde-inchis, de forma ola, lungi de circa 10 cm. Florile sunt mici, in forma de clopotei, de culoare galben-deschis.
Arborele de nucsoara prefera solurile vulcanice si calde si umezeala tropicelor. Plantele se inmultesc prin seminte tate in paturi de germinare, dupa 6 luni fiind transtate pe tatii.
Sunt necesari 5 ani pentru ca arborele sa infloreasca. Maturizarea arborelui dureaza aproximativ 15 ani, iar acesta continua sa infloreasca timp de 50 de ani. Un arbore matur produce pana la 2000 de nucsoare pe an. Nucsoara nu este o nuca, ci samburele unui fruct asemanator piersicii. Este de culoare rosie stralucitoare sau purpurie in momentul recoltarii, dar devine cafenie atunci cand este uscata.
Initial, nucsoara crestea doar in insulele Banda, un mic arhipeleag in estul Indoneziei. Cultirea ei s-a raspandit ulterior. Astazi, cei mai importanti producatori sunt Indonezia (nucsoara din Indiile de Vest) si Grenada (nucsoara din Indiile de Est).
Nucsoara si coaja de nucsoara au devenit cunoscute in Europa destul de tarziu, din cauza distribuirii geografice foarte limitate a arborelui de nucsoara. A fost introdusa pe pietele europene abia in secolul al XI-lea, de negustorii arabi si folosita mai intai la aromatizarea berii. Astazi, popularitatea nucsoarei a scazut, condimentul find folosit mai frecvent doar in tarile arabe, Iran si India de Nord, unde, atat samburele cat si coaja se adauga la mancaruri rafinate. Cu un gust picant, usor amarui, se poate folosi pentru a condimenta supe sau sosuri, diverse preparate din carne de vita sau de porc, pui, peste, legume, dar si prajituri, budinci si alte dulciuri.
In cantitati mari, nucsoara poate fi otravitoare, de aceea trebuie folosita cu moderatie.
Miristicina sau metoxisafrolul, un alchenil benzen este principalul constituent aromatic din uleiurile volatile extrase din nucsoara (samanta) and activitate anticarcinogena la soareci. La om se estimeaza ca ar putea avea efecte adverse a2a.
Acidul dihidroguaiaretic izolat din nucsoara exercita efecte inhibitorii asupra formarii complexului dimeric fos-jun.
Acesta supreseaza in vitro cresterea celulelor leucemice, cancerului pulmonar si de colon, sugerand ca inhibarea complexului fos-jun-ADN s-ar putea datora interferentei directe a cuplarii dimerului fos-jun in secventa consens ADN, de catre acidul dihidroguiaraetic.
Sobolanii cu leziuni hepatice cauzate de lipopolizaharide (LPS) si D-galactozamina tratati pe cale orala cu nucsoara, arata cea mai pronuntata actiune hepatoprotectoare. Miristicina din nucsoara poseda un extraordinar potential hepatoprotector, supresand cresterea indusa de LPS si D-galactozamina a concentratiei serice de TNFα si fragmentarea ADN hepatic la soareci. Se sugereaza ca activitatea hepatoprotectoare s-ar datora, cel putin in parte, inhibarii eliberarii de TNFα din macrofage.
Miristicina are efecte apoptotice pe celulele SK-N-SH de neuroblastom uman si reduce viabilitatea acestora. Apoptoza este insotita de acumularea citocromului C si de actirea caspazei-3. Se sugereaza ca miristicina induce citotoxicitate in aceste celule printr-un mecanism apoptotic.
