Piper nigrum, Piper longum
Fam. Piperaceae
Este un arbust catarator, peren. Crengile sunt solide, se catara si se ramifica pe punctele de sprijin. Frunzele de marimi variabile sunt late, ascutite la baza, puternic striate. Florile sunt in forma de deget, cu multe protuberante mici. Fructele sunt ovoide sau sferice, de culoare rosu-aprins cand sunt coapte. Semintele sunt, de obicei, de forma sferica. Se cultiva in zonele tropicale foarte calde si umede.
Piperul este unicul condiment ale carui fructe sunt comercializate in patru rsiuni diferite. Ele pot fi procesate astfel incat sa dea varietatile de piper alb, negru, rde si rosu. Alegand timpul recoltarii si metoda de procesare, toate cele patru varietati pot fi, teoretic, obtinute de la aceeasi ta.
Piperul negru este fructul recoltat necopt, dar nu departe de termenul de coacere, si uscat la temperaturi moderate. Are loc o fermentatie si fructele, rzi cand au fost recoltate, se innegresc. Piperul negru este produs de catre toti producatorii de piper.
Cu cat piperul este recoltat mai tarziu, cu atat aroma este mai deosebita; iuteala insa, se diminueaza in ultimele zile de coacere. Asteptarea prea lunga nu este, totusi, o optiune; fructele coapte nu pot fi lasate sa fermenteze pentru innegrire deoarece se strica datorita continutului de zahar din mezocarp. Ultimul moment pentru a obtine piper negru este cand fructul capata culoare galben-portocalie si are o aroma deosebita.
Uleiul esential intalnit in fructele de piper negru contine α-pinen,
β-pinen, 1,8-cineol, α-terpineol, linalool, (E)-β-ocimen, mirtenol,
β-phelandren si 3-etilfenol.
Fructele coapte deplin sunt folosite la obtinerea piperului alb. Pentru aceasta, coaja exterioara, rosie (exocarp+mezocarp), trebuie indepartata. Coaja contine nu numai zahar, ci si o parte din aromele volatile ale tei. Gustul iute este datorat endocarpului. Procedura obisnuita consta in inmuierea fructelor aproximativ o saptamana, in apa usor curgatoare. Dupa aceasta, mezocarpul se dezintegreaza, iar boabele se pot separa mecanic. Boabele sunt apoi uscate si gata de comercializare ca piper alb. Piperul alb are iuteala celui negru, dar o aroma mai slaba. Este mai scump decat cel negru datorita manoperei suplimentare.
In Madagascar se aplica o alta tehnologie pentru procesarea piperului. Piperul rde este cel recoltat devreme, inainte de a se coace, si este procesat pentru a elimina fermentarea prin conservare in sare sau otet, sau prin uscare rapida la temperaturi mari, in vid. Fiind necopt, piperul rde nu este prea iute si are o aroma de proaspat.
Aceeasi tehnologie de conservare este aplicata fructelor coapte pentru obtinerea piperului rosu. Acesta este relativ rar si considerabil mai iute si mai aromat decat piperul rde, combinand aroma matura a piperului negru cu cea proaspata a piperului rde.
Cuprins:
Efecte procarcinogene |
sus  |
Extractul metanolic din frunze de Piper nigrum are un semnificativ efect stimulator asupra melanogenezei īn celulele melanomului murin B16. Prin fracţionarea extractului s-a izolat un nou lignan (3-desmetoxi-cubebinin) pe lāngă ceilalţi doi cunoscuţi (cubein şi 3,4-dimetoxi-3,4desmetilen dioxicubebin) cu aceleaşi efecte stimulatoare asupra celulelor tumorale ă2ă.
Extractul apos din fructul de piper negru stimulează de asemenea cu circa 300% creşterea liniei melan-a de melanocite murine.
Pe de altă parte, piperina (1-piperoil-piperidina) este cel mai cunoscut condiment folosit pretutindeni īn lume, fiind alcaloidul major din piper. Ea stimulează, de asemenea, creşterea celulelor melan-a, atāt extractul apos cāt şi piperina inducānd alterări semnificative īn aceste celule care, printre altele, au mult mai multe şi mai lungi dendrite ă3ă.
Īn piperul negru există alcaloidul safrol şi acidul tanic care s-au dovedit carcinogeni la şoareci, injectarea acestor compuşi inducānd tumori īn diferite organe. Dar, pe de altă parte, unul din terpenoizii din piper -
d-limonen - administrat timp īndelungat reduce activitatea celor doi alcaloizi carcinogeni .
Piperina reacţionează cu nitritul folosit ca tratament şi produce compuşi cu capacitate mutagenică; astfel, produsele nitrozate diazo- şi nitrozoindol s-au dovedit mutagenice īn culturi de celule mamaliene din stomacul de şobolan, formānd adducte ADN ă5ă.
Hrănirea şoarecilor cu extract de piper negru duce la creşterea semnificativă a numărului de tumori, deşi incidenţa acestora scade prin administrarea vitaminei A .
Bufo regularis, o broască egipteană, hrănită cu extract de piper negru dezvoltă rapid tumori hepatice, printre care carcinomul hepatocelular, limfosarcomul şi fibrosarcomul, tumori ce metastazează fulminant īn splină, rinichi şi ovar ă7ă.
Similar, o suspensie salină de piper negru injectată subcutan la acelaşi amfibian induce atāt tumori primare hepatice, cāt şi tumori secundare (rinichi şi splină). Aplicat pe piele ca extract etanolic, piperul negru induce nu numai tumori hepatice primare, ci şi tumori secundare īn ileon şi stomac .
Efecte anticancerigene |
sus |
Şoareci Swiss albino au primit īn dietă piper negru īn scopul testării potenţialului acestuia asupra procesului de biotransformare hepatică. S-a constatat efectul modulator al piperului asupra nivelului glutation-S-transferazei, citocromului P450 şi malondialdehidei.
Deci, piperul negru poate avea un posibil rol chimiopreventiv īn carcinogeneza chimică.
Piperul negru poate proteja colonul purtător de tumori prin scăderea activităţii beta-glucuronidazei şi mucinazei. Īn plus, histopatologic se observă o infiltrare redusă a celulelor tumorale īn submucoasă şi, de asemenea, mai puţine papile ă10ă. De asemenea, s-a stabilit o unică asociere īntre efectul anti-peroxidant al piperinei şi capacitatea ei de a preveni cancerul pulmonar ă11ă.
Activitatea antimetastazantă a piperinei s-a demonstrat la şoarecii C57 BLă6 cu melanom BF. Administrarea alcaloidului reduce īn procent de 95,2% formarea nodulilor pulmonari metastazanţi, ca şi colagenul (hidroxiprolină), acidul uronic şi hexozamina, comparativ cu martorii la care valorile acestora sunt totdeauna crescute. Īn plus, animalele au supravieţuit peste trei luni de zile ă12ă.
Īn carcinogeneza pulmonară a şoarecilor Swiss albino indusă de benzo(a)piren, piperina exercită un efect chimiopreventiv prin diminuarea semnificativă a activităţii multor enzime mitocondriale.
Īn prezenţa carcinogenului specific colonului - 1,2-dimetilhidrazină - care induce cancer de colon la şobolani, piperul negru administrat īn dietă supresează formarea tumorilor. La şoarecii Swiss albino, piperina anulează efectul carcinogenului, avānd astfel acţiune chimiopreventivă. Ea modulează nivelul proteinelor cuplate la carbohidraţi, fiind astfel un indicator al tumorigenezei ă14,15ă.
Experimentele au evidenţiat capacităţile antioxidative şi antiapoptotice ale piperinei, precum şi abilitatea ei de a regla răspunsul mitogenic proliferativ al celulelor canceroase, sugerāndu-se folosirea ei īn scop terapeutic, inclusiv īn condiţii imunocompromise.
Efecte procarcinogene
