Petroselinum crispum (Petros = stanca, selinum = telina)
Fam. Apiaceae
Este ta aromatica dar si medicinala, originara din Sudul Europei, dar aclimatizata in intreaga Europa si nu numai. S-a extins in Groenlanda, America de Sud, Africa, India, Japonia, Australia, Noua Zeelanda. Se culti in gradini, dar si pe camp. In prezent se culti doua rietati de patrunjel: cel pentru radacina (r. tuberosum) si cel pentru frunze (r. crispum).
Numele botanic latin al genului, "Petroselinum", a fost imprumutat din grecescul "petroselinon" (patrunjel), care la randul sau e compus din "petros" (piatra) si "selinon" (telina).
Este folosit ca mirodenie, ca ta aromatica, ca ta medicinala si chiar industriala (din el se extrage ulei). Era cunoscut de Hipocrate, iar Plinius il aprecia pentru calitatile lui tamaduitoare. Medicii greci recomandau semintele de patrunjel ca leac al epilepsiei. Este mentionat in manuscrise din secolul al VIII-lea. Carol cel mare recomanda cultirea lui.
Se folosesc frunzele, radacinile si semintele. Radacina are gust aromat, putin iute. Frunzele degaja un miros caracteristic, aromat ca si gustul.
Patrunjelul contine ulei eteric si malat de potasiu, iar radacina contine mucilagii si zaharuri. Frunzele si radacina sunt folosite pentru condimentarea supelor si mancarurilor, la asezonarea salatelor si altor preparate culinare. Semintele macinate si amestecate cu untura de porc sunt folosite ca pomada pentru tratarea scabiei la oi.
Cuprins:
Indicatii Īn medicină: |
sus  |
Principalele acţiuni ale pătrunjelului se datorează uleiului volatil care conţine apiol şi terpen, compuşi ce stimulează procesele digestive şi activitatea renală.
- rădăcina şi īn special seminţele (infuzie sau pulbere), sunt diuretice şi utile īn cazul balonării intestinale. Fiind un diuretic puternic, fructele de pătrunjel īn cantităţi mari pot fi periculoase, mai ales pentru persoanele cu probleme renale; īn oarecare măsura, acelaşi lucru este valabil pentru rădăcină, dar nu şi pentru frunze.
- frunzele proaspete au efect emolient;
- este indicat īn edeme ale membrelor inferioare sau de natură cardiacă, īn balonări abdominale, combate febra;
- uleiul (cāteva picături pe o bucată de zahăr), atenuează durerile menstruale, colicile intestinale, renale sau biliare; de asemenea este folosit īn caz de litiază biliară şi hematurie; aplicat pe cap, ucide păduchii.
Īn homeopatie: |
sus |
- tinctura obţinută din planta proaspătă īntreagă, verde şi cu miros şi gust plăcut, este utilizată pentru vindecarea edemelor organelor genitale şi a catarului căilor urinare.
Īn medicina populară: |
sus |
- este folosit pentru scăderea febrei, ca diuretic, depurativ şi aperitiv;
- utilizat īn litiaza renală, hidroptizie, afecţiuni ale splinei şi ficatului, hepatită, tulburări circulatorii, dureri de piept (presiune toracică), astm, secreţii abundente ale căilor respiratorii gastrice şi renale;
- comprese cu suc proaspăt de pătrunjel - contra pistruilor, petelor hepatice, nodulilor mamari;
- ceaiul din rădăcină şi frunze - pentru tratarea afecţiunilor renale, edemelor, retenţiei de lichid etc;
- seminţele pisate şi amestecate cu untură de porc - o pomadă foarte eficientă contra păduchilor;
- sucul sau planta zdrobită - eficientă īn vindecarea muşcăturilor şi īnţepăturilor de insecte;
- decoctul - stimulează creşterea părului.
Indicatii Īn medicină:
