Condimentele si tele aromatice se folosesc din cele mai chi timpuri, insa tainicele lor puteri vindecatoare sunt inca putin cunoscute si utilizate, chiar si acum, la inceputul secolului XXI. in Extremul Orient nu exista medicamente naturale care sa nu aiba in compozitia lor si condimente, dat fiind faptul ca ele favorizeaza absorbtia principiilor acti de catre organismul uman. O arta foarte subtila si rafinata, cultivata de milenii in Orient, este aceea de a influenta mintea si psihicul cu ajutorul condimentelor, care pot induce o putere de concentrare mai buna, un dinamism si o vointa mai puternice, pot fi afrodiziace sau somnifere. Legendarul imparat chinez Shen Nung a scris cea dintai sectiune despre tratamentele cu ajutorul condimentelor in jurul anului 3000 i.Hr., iar mai apoi aceasta terapie s-a dezvoltat si a ajuns la o inflorire fara precedent in chea Indie. in perioada actuala, experienta strache privind terapia cu ajutorul condimentelor poate fi sustinuta cu argumente stiintifice.
Condimentele au puterea terapeutica de a activa intregul organism, de a intari sistemul imunitar, de a face inofensivi anumiti germeni patogeni sau de a armoniza functionarea glandelor endocrine.
Ceaiurile indiene de condimente pot aa atat o actiune relaxanta, datatoare de liniste, cat si una invioratoare, energizanta, tonifianta.
Cimbrul, originar din tarile mediteraneene, este cultivat si in tara noastra inca din secolul al Xl-lea si, datorita proprietatilor sale antiseptice, cicatri-zante, odorizante, calmante, rubefiante (actiaza circulatia), astringente, are numeroase utilizari in dietoterapie.
Exista peste 100 de specii de cimbru, ale caror arome variaza, de la cea usor iute si foarte puternica a cimbrului salbatic, pana la cea dulceaga si usor acri-soara a celui de gradina (cimbrisor).
Proprietatile sale terapeutice il recomanda in tratarea enterocolitelor, eliminarea viermilor intestinali, stimularea functiei hepatice, ameliorarea si chiar vindecarea tusei convulsi.
Se foloseste sub forma de infuzie, dintr-o lingurita de pulbere de ta la o cana cu apa clocotita, care se bea cu inghitituri rare, pe parcursul a 2-3 ore. Supradozarea poate produce insa tulburari gastrointestinale, depresie psihica sau hipertensiune.
Cuisoarele se numara printre primele condimente care au facut obiectul comertului in Antichitate, iar arborele de cuisoare este una din tele cu cele mai puternice proprietati dezinfectante de pe
pamant; in medicina alternativa se folosesc atat frunzele, cat si fructele.
Infuzia obtinuta din 2-3 cuisoare la o cana de apa se utilizeaza in cazuri de colici abdominale, disfunctii biliare sau pentru prenirea racelilor.
1-2 cuisoare mestecate zilnic produc o antiseptizare a cavitatii bucale si pot aa un efect anesteziant in cazul durerilor de dinti.
Scortisoara este un arbore originar din insula Ceylon (Sri Lanka), a carui scoarta are o aroma cu totul deosebita; a fost recoltata de secole pentru a fi adusa in Europa. Terapia alternativa o recomanda pentru stimularea digestiei, combaterea gripei, a guturaiului, datorita proprietatilor sale anti-spasmodice, antiseptice, antivirale. De asemenea, scortisoara era folosita inca din Evul Mediu pentru ameliorarea afectiunilor circulatorii si cardiace, ca afrodiziac sau pentru tratarea unor dureri interne.
Piperul este o ta originara din sud-stul Indiei, care se cultiva in mai toate regiunile tropicale. Exista diferite feluri de piper (negru, alb, rosu), insa la noi in tara se foloseste in mod traditional piperul negru,
care este deosebit de eficient in tratarea unor afectiuni, cum ar fi infectiile gatului, tusea, disfunctiile sexuale si amelioreaza digestia.
Consumul de piper trebuie evitat in cazuri de gastrita hiperacida, in hipertensiune arteriala sau in stari de nervozitate.
Menta a fost descrisa pentru prima data de un cultivator englez din localitatea Mitcham, in anul 1675. Culturile de menta s-au extins in aproape toate tarile lumii, ta avand o larga utilizare atat in industria alimentara, cat si in cea farmaceutica. Principiile acti din frunzele de menta au proprietati bacteriostatice, antiseptice gastrointestinale, calmante ale colicilor hepatobiliare, antidiareice, antireumatice, sudorifice, usor analgezice. Se poate folosi sub forma de frunze proaspete, pentru condimentarea si aromatizarea salatelor de cruditati, sau ca infuzie, obtinuta dintr-o lingurita de frunze uscate la 250 ml de apa fiarta. Menta este contraindicata bolnavilor de ulcer, iar folosita in exces poate provoca iritarea tubului digestiv.
Mararul este mentionat in chi documente egiptene ca leac impotriva durerilor de cap si in afectiuni legate de circulatia periferica.
Valoare terapeutica au mai ales semintele de marar, care se folosesc sub forma de pulbere, cu proprietati tonifiante si digesti. Infuzia din frunze si tulpini de marar se poate folosi cu bune rezultate in cazul maladiilor cardiovasculare, in atero-scleroza si in afectiuni renale.
ChimenuI se utilizeaza in primul rand pentru tratarea problemelor digesti, impotriva colicilor la copii, pentru combaterea balonarilor si stimularea poftei de mancare. Datorita proprietatilor lor de a fluidifica secretiile pulmonare si de a mari diureza, fructele de chimen se utilizeaza ca adjuvant in tratarea bronsitelor si a afectiunilor renale cronice, sub forma de infuzii.
Leusteanul este originar din bazinul mediteranean, unde se intalneste si astazi in stare salbatica; era cultivat inca din vremea romanilor.
Proprietati condimentare au frunzele de leustean, iar proprietati medicinale au semintele si in special radacinile, care, datorita efectelor lor diuretice, sunt recomandate in edemele cardiorenale.
Leusteanul are si proprietati hipotensi, carminati, emenagoge (ajuta la reglarea ciclurilor). Se poate folosi sub forma de infuzii din frunze, din seminte sau sub forma de decoct de radacini.
Tarhonul, ta originara din Mongolia si Siberia centrala, a fost tarziu introdus in Europa (secolul al XVI-lea) si utilizat atat in preparatele alimentare, cat si in terapeutica. Ruellius, stit medic al Antichitatii, 1-a descris in lucrarea sa De natura stirpium, subliniind ca salata in care se pune tarhon nu are nevoie nici de otet si nici de sare, avand din gustul ambelor ingrediente.
Tarhonul are proprietati tonice - aperiti, stomahice, diuretice, rmifuge. Dat fiind faptul ca fluidifica secretiile bronhice, este un bun expectorant.
Anasonul se recomanda ca expectorant in bronsite, mareste cantitatea de lapte la femeile care alapteaza (galactogog), calmeaza colicile intestinale si stomacale la sugari si copii, face sa creasca diureza si ajuta la eliminarea gazelor din stomac (carminativ). Infuzia preparata din 10 g de fructe la 100 g de apa fiarta ajuta la eliminarea viermilor intestinali.
Coriandrul actiaza digestia si secretia biliara, combate migrenele, starile de oboseala, intareste memoria si are un efect benefic in cazul dificultatilor de concentrare.
