Importanta magneziului in organism
Magneziul constituie un element de importanta majora in biologia umana. Corpul uman contine aproximativ 21 g de magneziu. Mai mult de 2/3 din cantitatea de magneziu continuta in corpul uman se situeaza in oase, sectorul extracelular reprezentind doar 1 la suta din cantitatea de magneziu existenta in corpul nostru. Magneziul este necesar pentru meolizarea vitaminei C, a calciului, fosforului, sodiului si potasiului. Este esential pentru buna functionare a muschilor si nervilor. Absorbtia intestinala depinde, inainte de toate, de cantitatea de magneziu ingerata. Magneziul impiedica formarea depunerilor de calciu, a calculilor renali si biliari. El constituie un factor de crestere, un tonic general, un regenerator celular, un echilibrant psihic un drenor hepatic. Contribuie la mentinerea unui sistem
cardiovascular sanatos si previne atacurile de inima. Are actiune antidepresiva, fiind cunoscut si ca mineral antistres. In combinatie cu calciul, magneziul actioneaza ca un tranchilizant natural. Sporeste reactiile de aparare ale organismului si lupta impotriva batrinetii.
Necesarul de magneziu si frecventa deficitului magnezic
Carenta de magneziu atrage dupa sine numeroase tulburari. Formele cele mai bine cunoscute ale deficitului de magneziu sint reprezentate de spasmofilie, accidente cardiovasculare si tromboze. Aportul insuficient de magneziu in organism este legat de modul de viata si de obiceiurile alimentare, traduse prin alimentatia moderna de tip snack, in detrimentul alimentatiei traditionale variate. Organismul uman are nevoie de circa 250 pina la 350 mg de magneziu pe zi (5-6 mg/kg).
Surse naturale de magneziu si indicatii
Magneziul se gaseste in cereale (griu, orz, porumb), legume de culoare verde inchis, cartofi,
sfecla rosie, polen, precum si fructe: banane, smochine, curmale, migdale, nuci. Magneziul este indicat in
tulburari digestive, afectiuni respiratorii, hepato-biliare, astenii, artroza, guta, cancer.
Consecintele deficitului de magneziu si batrinetea
Batrinetea reprezinta unul dintre factorii de risc in privinta deficitului de magneziu. Modificarile fiziologice caracteristice imbatrinirii, precum si modificarea regimului de viata contribuie la modificarea continutului de magneziu. Deficitul secundar de magneziu se poate observa in cazul unor maladii sau tratamente cum ar fi
diabetul nondependent de
insulina sau administrarea de diuretice. In cazul persoanelor in virsta, carenta de magneziu poate genera exciilitate neuromusculara, modificari ale meolismului fosfocalcic sau deficit potasic. Literatura de specialitate specifica faptul ca deficitul de magneziu contribuie la procesul de imbatrinire si la lnerabilitatea fata de maladiile legate de acest proces.
