Continuam sa oferim cititorilor nostri unele retete pentru alimentatia in diferite afectiuni. Desigur ca nu noi sintem autorii acestor retete, ci e vorba de conspectarea unor
diete silite in ani de catre specialisti in nutritie. In speranta ca aceste retete le vor fi de folos celor ce sufera de o afectiune ori alta, le dorim pofta buna si insanatosire grabnica!
Dintre urmarile hepatitei epidemice (icter epidemic), cea mai importanta este
hepatita cronica. De la inceput trebuie aratat ca granita dintre hepatita acuta si cea cronica este trecuta numai de bolnai care nu se ingrijesc, nu respecta repausul la pat si nici regimul alimentar, necesare pentru ndecarea hepatitei epidemice. Evolutia acesteia catre modificarile inflamatorii cronice, caracteristice hepatitei cronice, este favorizata de unele cauze suplimentare preexistente, ca malaria si
sifilisul netratate, salvarsanoterapia, denutritia si mai ales abuzul de bauturi alcoolice. Momentul decisiv, rascrucea dintre ndecare sau cronicizarea hepatitei este insa convalescenta hepatitei epidemice. De disciplina si perseverenta bolnavului in urmarea tratamentului in aceasta perioada depinde itorul sanatatii lui. Simpla dezgalbenire a pielii nu inseamna ndecarea de hepatita epidemica. Bolnavul ramine un an sau chiar mai mult cu o susceptibilitate sau cu leziuni hepatice pe care le ignora si care, netratate, pot sa duca la modificari patologice durabile ale structurii normale a ficatului. In acest caz bolnavul resimte o stare de oboseala, slabeste, are turburari dispeptice, somnolenta dupa mese, subfebra, o senzatie de
tensiune in dreptul ficatului si uneori o coloratie galbena a ochilor. Aceste suferinte sint dovada directa sau indirecta a suferintei ficatului si ele apar mai ales atunci cind regimul
alimentar si repausul au fost prea curind parasite dupa dezgalbenire. Pentru a preintimpina urmarile hepatitei epidemice, regimul alimentar trebuie sa fie condus cel putin sase luni, sau mai bine un an de zile, de la iesirea din spital, dupa anumite reguli.
Regimul de odihna presupune repaus la pat inca cel putin doua saptamini de la parasirea spitalului, socotind acest timp perioada de adaptare la schimbarea de mediu. In urmatoarele trei luni bolnavul se va odihni peste noapte 12-l5 ore, iar in timpul zilei 2-3 ore, mai ales dupa dejun. Repausul usureaza digestia, circulatia si buna functiune hepatica. Trebuie etata orice actitate fizica care poate antrena senzatia de oboseala, convalescentul limitindu-se la plimbari scurte, ocupatii sedentare si o actitate intelectuala placuta si usoara ca: lectura, auditii muzicale etc.
Regimul alimentar trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- Sa reprezinte un aport caloric bogat (2.500-3.000 calorii), in care sa fie cuprinse cel putin 1,5 pina la 2 g albumine pe 1 kg de greutate corporala. De exemplu, un indid de 65 kg, va primi zilnic 90-l00 g, din care majoritatea de origina animala (lapte, brinza, albus, carne).
- Cantitatea de
glucide nu trebuie sa depaseasca 300-400 g pe zi, preferindu-le pe cele din legume, fructe si
fainoase si numai in completarea acestora
glucidele din
zahar si alte dulciuri concentrate (marmelade, serbet, dulceata, rahat, bomboane etc.). Acestea din urma, consumate fara masura, pot produce un surmenaj al pancreasului, taie pofta de mincare a bolnavului si produc fermentatie intestinala.
- In afara de albumine cu rol important in regenerarea ficatului si resilirea functiilor acestuia si de glucide care intaresc rezervele de glicogen ale ficatului, regimul trebuie sa fie bogat in taminele mai ales din grupul B si C.
- In printa grasimilor adaugate la mincare, acestea nu vor depasi cantitatea de 30 g, preferindu-se cele usor asimilabile, ca untdelemn rafinat si unt proaspat, care in orice caz nu trebuie sa sufere influenta temperaturii ridicate.
In plus, ratia echilibrata a convalescentului de hepatita epidemica trebuie sa aduca alimente care contin factorii lipotropi cu rol important in protejarea ficatului. Acestia se gasesc in brinza de vaci (metionina), sucul de
sfecla (betaina) si galbenusul de ou (colina).
Reguli generale pentru convalescentul dupa hepatita:
- se recomanda cinci mese pe zi, in portii concentrate ca valoare nutritiva, dar nu mari ca volum;
- convalescentul dupa hepatita nu se va aseza la masa enervat sau obosit;
-va minca incet si va mesteca bine;
- nu va bea in timpul mesei, pentru a nu dilua
sucurile digestive, ci va bea intre mese ceaiuri caldute de tei, sunatoare, musetel, menta;
- va sta culcat 2-3 ore dupa mesele principale, in prima luna dupa iesirea din spital, si cel putin o ora dupa reluarea actitatii;
- bolnavul va consuma zilnic cel putin 500 g lapte sub diferite forme si 250 g brinza de vaci in diverse preparate;
- mincarea va fi sarata moderat.
Alimente indicate in convalescenta de hepatita epidemica
Produse lactate: lapte, lapte taiat cu ceai, iaurt, lapte batut, chefir, lapte acidofil, lapte cu sucuri de fructe, lapte cu cafea de orz.
Bauturi: sucuri de fructe, suc de sfecla, decoct de tarite, citronade, oranjade, ceaiuri, cafea naturala (foarte slaba), siropuri de fructe, sucuri de legume, chisel de lapte si de sucuri de fructe.
Brinzeturi: brinza de vaci, urda, cas, brinza telemea de vaci (desarata).
Carne: slaba de vaca, tel, gaina sau pui, de porc slaba, rasol (fiarta si apoi fripta), snitel fiert, tocatura dietetica, ca perisoare fierte sau fripte, mincaruri dietetice cu carne si sosuri dietetice.
Peste: slab de riu, stiuca, salau, lin, fiert sau fript.
Oua: numai de gaina, unul pe zi ca oua moi, ochi romanesc, in budinca, sufleuri, cu spuma de fructe sau alte preparate.
Piine: de preferinta neagra de buna calitate, alba prajita, sau rece: biscuiti din albus, piscoturi.
Paste fainoase: orez, gris, macaroane, fidea, taitei de preferinta ca budinci cu brinza sau cu carne fiarta; mamaliguta pripita bine fiarta.
Grasimi: unt proaspat 10 g, ulei 20-25 g pe zi.
Legume: salate de cruditati (sfecla, morcov carote, varza alba) rase foarte marunt, cu ulei si lamiie sau salata verde, rosii, piureuri si soteuri de legume batute cu putin unt sau cu lapte; mincaruri de legume inabusite (nu prajite) cu sosuri dietetice fara rintas.
Supe si ciorbe: supe de legume ingrosate cu fainoase sau cu perisoare de carne, supe-creme de legume, supe de fainoase, supe de fructe, de rosii, borsuri de zarzavaturi, sfecla, cartofi, dovlecei, bors rusesc, fasole grasa, loboda, salata verde.
Sosuri: alb, de rosii, de legume, de verdeturi, de fructe (sine, agrise, macese, mere), sos caramel).
Fructe: crude numai bine pirguite, caise, piersici, struguri, pere, capsuni, citrice, banane, mere rase pe razatoare de sticla, suc, gutui coapte la cuptor, gelatine, spume, compot, sufleuri.
Deserturi: creme de lapte, creme din sucuri de fructe cu amidon, fainoase cu lapte, budinci din fainoase cu lapte, sufleuri din brinza de vaci, gelatine din lapte, brinza de vaci, iaurt, pireuri de fructe cu albus, coltunasi, papanasi, pateuri dietetice cu brinza de vaci, aluat uscat cu brinza sau cu fructe insiropate sau cu peltea, tarte cu fructe, bezele, compot, miere, dulceata, serbet, peltea de gutui si maces, magiun, siropuri, miere. Dulceata, serbetul, mierea, marmelada si zaharul din prajiturile permise, siropurile, compoturile si ceaiurile nu trebuie sa depaseasca 150 g glucide pe zi.
Condimente: sare in cantitate moderata, verdeturi tocate marunt ca frunze de patrunjel, marar, telina, leustean, hasmatuchi, putin tarhon, chimion, cimbru, putin dafin, putina ceapa fiarta, suc de rosii, putin suc de usturoi, otet de fructe, putin bors; vanilie, scortisoara, zeama de lamiie, coji rase de lamiie sau portocale.
Alimente interzise
Bauturi: orice bauturi alcoolice (tuica, lichior, n, bere), bauturi prea reci.
Brinzeturi: fermentate, grase, rocfort, trapist, camambert, cascaval gras, sarat, brinza framintata, de burduf.
Carne: grasa de porc, oaie, miel, gisca, rata, nat, afumata, conserve de carne, preparate din carne de porc grasa, prajita, condimentata, maruntaie (cu exceptia ficatului de vaca), drob de miel; orice preparate din carne prajita ca pane, snitel sau in mincaruri.
Mezeluri: grase, condimentate, afumate, cirnati, calosi, pateu, pastrama.
Peste: gras, de mare, afumat, conservat, zacusca, marinata, raci, orice peste prajit.
Oua: de rata, maioneze, jumari, omleta, ochiuri prajite.
Piine: alba calda, neagra calda sau neprajita, biscuiti cu creme de unt sau ciocolata.
Paste fainoase: de proasta calitate, incomplet fierte, preparate cu multa grasime, mamaliguta cruda (insuficient fiarta).
Grasimi: peste cantitatea prescrisa de medic, untura topita de porc sau gisca, unt topit, slanina, jumari, creme cu mult unt, maioneze, orice grasime prajita.
Legume: uscate, mazare, fasole, bob, linte, salate de castraveti, ridichi, salate cu ceapa, usturoi, gulii, varza, conopida sau orice legume prajite in mincaruri cu sos sau la cuptor sau cu ceapa prajita in rintas.
Fructe: crude, tari, nepirguite, alune, migdale, nuci, smochine, fructe imbracate in aluat si prajite.
Supe si ciorbe: din carne sau peste gras, din oase cu maduva, cu grasime adaugata in cantitate mare, cu multe galbenusuri, smintina sau cu rintas.
Sosuri: grase, cu rintas, cu condimente (piper, soia, ardei iute), cu ceapa sau usturoi, cu hrean sau mustar.
Deserturi: aluat cald, dospit, cu mult unt, cu crema de unt, ciocolata, cu alune, nuci; pateuri, foietaj, cozonac, baclava, tort cu crema.
Condimente: iuti, sarate, iritante, piper, boia iute, hrean, mustar.
Pregatirea alimentelor:
Ceaiurile si bauturile. In regimul de convalescenta dupa hepatita epidemica, se va prefera ceaiul de maces care contine o cantitate importanta de tamina C si care se recomanda dimineata pe stomacul gol. Ceaiurile de musetel si de sunatoare se prepara numai inainte de serre, aruncind florile in apa clocotita. Sucurile de fructe si de zarzavaturi se prepara din fructe si legume cit mai proaspete si de calitate cit mai buna. In mod special, dupa hepatita epidermica este foarte indicat sa se bea suc de sfecla pentru aportul de betaina.
Tot ca bautura poate fi considerata si fiertura de tarite care se recomanda hepaticilor datorita continutului bogat in taminele complexului B. Convalescentii carora nu le place gustul de fiertura de tarite este bine sa o foloseasca totusi adaugata in supe sau in ciorbe.
Chiselul de lapte si chiselurile preparate din sucuri din fructe proaspete sau uscate constituie o bautura nutritiva recomandata in acest regim. Hepaticul nu trebuie sa uite ca laptele este un aliment pe care el trebuie sa-l consume sub toate formele. Pentru cei care au intoleranta pentru acest aliment, se recomanda ca bauturi laptele taiat cu ceai, cu sucuri de fructe, cu cafea de orz sau uneori lapte la care se adauga putin carbonat de calciu (o lingurita la o ceasca de lapte).
Bolnavul hepatic va prefera brinza slaba de vaca. Aceasta se poate pregati si in gospodarie. Dintr-un litru de lapte ies 100-l50 g brinza de vaca. Laptele nefiert se pune la loc cald intr-un vas smaltuit pastrat numai pentru acest scop. Cind laptele s-a prins, se aduna smintina de deasupra si se asaza vasul pe marginea masinii pina se formeaza cheaguri si se separa zerul. Se rastoarna laptele prins intr-un tifon care se innoada si se lasa la scurs, deasupra unui vas in care se scurge zerul.
O brinza foarte buna cu gust de urda se poate prepara din lapte praf. Pentru a produce coagularea laptelui se foloseste otetul. Aceasta urda (sau brinza desodata) are avantajul ca este total lipsita de sare, deoarece otetul (acidul acetic) se combina cu sodiul din lapte si formeaza impreuna o sare (acetat de sodiu) care-i perfect solubila in apa cu care se spala brinza. Pentru a avea o varietate cit mai mare in dieta in printa produselor lactate, se mai poate prepara si o brinza de vaci din lapte fiert, in care se adauga lete de calciu lactic. Aceasta, cum si brinza desodata, preparata prin coagulare cu otet, se preteaza la prepararea deserturilor si a sufleurilor dietetice din regimul hepaticilor, aducind multa varietate in regim.
Supele se prepara de preferinta din legume. Rareori pentru satisfacerea gustului sint ingaduite supele din carne slaba sau din pasare slaba, degresate si indoite cu zeama (supa) de zarzavat.
Supele de legume, strecurate, pentru a deveni mai gustoase si mai hranitoare, se ingroasa cu tot felul de fainoase, cu fulgi (zdrente) de ou, perisoare de carne, galuste de gris sau de brinza.
Supele-creme de legume sint supe ingrosate, obtinute prin trecerea prin sita a legumelor fierte. Piureul obtinut se subtiaza cu lapte. Uneori supele-creme, pentru a fi de consistenta unei smintine groase si pentru a le face mai hranitoare, se leaga cu sos alb dietetic, preparat din lapte si faina alba. Supele pentru convalescentul de hepatita se taminizeaza cu suc de lamiie, cu suc de rosii, de salata verde, de sfecla si cu verdeturi proaspete (frunze de patrunjel, marar, tarhon, leustean) tocate marunt, bogate in tamina C. Este important de stiut ca fundul de lemn pe care se toaca verdeata trebuie in prealabil cufundat in apa fiarta, deoarece un fund oparit nu mai absoarbe sucul bogat in tamine care se scurge din verdeata.
Bolnavul convalescent dupa hepatita epidemica este foarte dornic sa manince borsuri si ciorbe acre. Ca si supele, acestea vor fi facute de preferinta din legume. Borsul de sfecla se face pastrind o parte din sfecla cruda, nefiarta, care se adauga sub forma de suc inainte de serre. Borsul de sfecla este gustos dres cu iaurt sau lapte acru. Foarte indicate sint si borsul rusesc, cel de dovlecei sau de cartofi, drese de asemenea cu iaurt. Supele si ciorbele se pot pregati in prima perioada a convalescentei fara adaos de ulei sau unt, apoi li se poate adauga cite o lingurita de unt proaspat la serre, sau de untdelemn. Acesta din urma se fierbe in citeva clocote, impreuna cu supa sau ciorba. Este mai sanatos insa sa se pastreze grasimea pentru pregatirea felurilor cu carne sau pentru salate, iar supele si ciorbele sa se dreaga cu lapte, zer de lapte, lapte praf sau iaurt.
Pentru regimul hepaticilor sint foarte indicate si supele de fructe preparate din trei parti de fructe fierte si o parte pastrate crude si stoarsa in farfurie, la serre, pentru aportul de tamina C.
Preparatele de carne se pregatesc din carne slaba de vaca, tel, pasare, de preferinta fierte si asezonate apoi cu diverse sosuri dietetice (fara grasime prajita). Rasolul este indicat sa se puna la fiert cu apa rece in care trec substantele extractive.
Carnea se mai poate pregati uneori fiarta si apoi fripta ca snitel dietetic (bucati de carne batute si fierte) sau ca tocatura dietetica. Tocatura dietetica este permisa, pentru ca nu este prajita si nu contine ceapa sau condimente iritante, ca boia, piper etc. Tocatura dietetica in prima perioada a convalescentei este mai bine sa se fiarba la aburi.
Dupa 2-3 luni de la iesirea din spital sint permise si friptura de tel sau cea de vaca, fripta la gratar. In mod exceptional, este ingaduita si friptura de porc la gratar. E mai bine daca aceasta se pune mai intii la fiert jumatate din timpul necesar unei fierberi complete si apoi se frige. Carnea tocata cu care se umplu rosiile, ardeii grasi, cartofii, dovleceii, este bine sa fie mai intii fiarta si apoi tocata. La fel trebuie sa se procedeze si cu carnea pentru musaca sau pentru budinci cu carne. Mincarurilor cu carne li se da gust cu putina sare, cimbru, foarte putin usturoi, ceapa fiarta separat, foi de dafin, verdeturi tocate etc.
Grasimea (de preferinta untdelemn) se fierbe in sosul mincarii, iar untul se adauga in farfurie, la serre.
Garniturile de legume. Legumele se prepara ca piureuri si soteuri sau inabusite (a la grec). Legumele fierte la aburi sint mai gustoase si pastreaza o cantitate mai mare de tamine. Modul in care se fierb legumele este foarte important. Ele se pun la fiert in apa clocotita in vas smaltuit cu capac, de o capacitate corespunzatoare cantitatii de legume. Piureurile se servesc cu putin unt sau se bat cu lapte. Soteurile de legume se prepara fie fierte si serte cu unt, fie dupa metoda numita a la grec, adica inabusite in vas acoperit cu capac in putin untdelemn si apa.
Soteurile se servesc cu verdeturi tocate. Este interzis sa se consume cartofi prajiti ca garnitura sau ceapa prajita sub forma de rintas in sosurile mincarurilor de legume. Pentru regimul de hepatita cronica sint ingaduite si unele salate. Astfel, se pot consuma salata de sfecla coapta sau fiarta, serta cu chimen si lamiie, salata de rosii, de morco cruzi rasi, de varza alba foarte marunt rasa, de ardei copti taiati ca taiteii, cum si de fasole verde fiarta ca rasol. Uneori, cind conopida este frageda, este permisa ca sote sau ca salata in cantitate moderata. De asemenea, uneori se poate consuma salata de nete tocate care se inmulteste cu dovlecel fiert a carui celuloza este mai putin indigesta. Salata de nete se freaca in loc de untdelemn cu lapte, renuntindu-se la ceapa tocata. Pentru gust se poate adauga suc de rosii, de lamiie sau se poate rade deasupra brinza telemea.
Garnituri din fainoase. Fainoasele de cea mai buna calitate se fierb in apa multa, clocotita cu sare, si se limpezesc cu apa calda. De preferinta, se prepara cu budinci cu carne sau brinza si ou (albus batut spuma). In felul acesta den feluri pufoase mai usor de digerat si mai hranitoare. Budincile din fainoase se pot prepara in prima perioada a convalescentei (daca prescriptia de dieta este servera in printa cantitatii de grasime) date la cuptor numai cu adaos de sosuri dietetice (fara grasime), de exemplu cu sos de rosii, de legume date prin sita, de fructe etc. In perioada a doua, cind dieta dene mai larga, forma in care budinca se da la cuptor se unge cu unt sau untdelemn.
Ca grasimea sa nu se descompuna prin contact direct cu caldura cuptorului, budinca pentru hepatici se da la cuptor in baie de apa.
Orezul pentru pilaf dietetic se fierbe de preferinta in supa limpede de legume, bogata in saruri minerale. La fel se procedeaza cu grisul pentru casa, serta ca garnitura linga carne.
Pastele fainoase fierte se amesteca cu unt inainte de a fi serte.
Sosuri dietetice. Sosurile dietetice pentru bolile de ficat se prepara fara a praji grasimea pe care o contin si fara adaos de ceapa prajita si condimente iritante. Ele se prepara pe baza de supa de legume, de lapte, de suc de rosii, de zahar ars, de sucuri sau piureuri de fructe. In lichidul respectiv se adauga, pentru a-l ingrosa, cite o lingurita de faina (de portie) desfacuta mai intii in apa rece, pentru a nu se aduna in cocoloase. Lichidul de baza si faina dizolvata se fierb impreuna cu untdelemnul circa 15-20 minute. Untul se adauga in sos in momentul serrii. Aceste sosuri aduc multa varietate in alimentatia convalescentului de hepatita, ii stimuleaza pofta de mincare si favorizeaza respectarea regimului lunga vreme.
Sosurile dietetice au avantajul ca nu produc arsuri si greutate in epigastru dupa ingerare. Ele nu sint iritante si, consumate repetat, nu sint daunatoare pentru mucoasele digestive si indirect pentru ficat si anexe, ca cele obisnuite care contin acroleina si rintas cu ceapa si faina prajita.
Prepararea oualor. In convalescenta de hepatita epidemica este permis sa se foloseasca oul si mai ales albusul de ou, nedepasindu-se cantitatea de un galbenus pe zi. Cind hepatita s-a complicat si cu o suferinta a culei biliare (basica fierei) galbenusul de ou poate produce, ca si smintina, crize dureroase si atunci el este interzis. In mod obisnuit insa, sint ingaduite ca preprate: omleta de albus pe aburi, oul moale si ochiurile romanesti. Se tolereaza foarte bine cite un sfert de ou intreg in diversele preparate (budinci, sufleuri). Este esential ca preparatele de oua sa nu fie prajite in grasime incinsa.
Aluaturile pentru convalescentul de hepatita epidermica trebuie sa nu contina o cantitate mare de grasime, sa nu fie prajite si prea proaspete (calde). De aceea, se recomanda prajiturile din aluat sfarimicios, de biscuiti de casa sau de tarte. Acest aluat contine numai o parte de unt sau untdelemn si trei parti faina. I se mai adauga, de obicei, lapte, zahar si ou in cantitate mica.
Tartele din aluat fraged se umplu cu brinza de vaci vanilata, crema de amidon vanilata, peltea de fructe, spuma de albus sau diverse gelatine de fructe.
Bezelele preparate din albus si zahar sint un fel foarte indicat ca si merengul si crema de lapte cu albusuri. Din piureul fructelor coapte se pot obtine prin batere, impreuna cu albusul de ou si zahar, spumele de fructe. Albusul de ou batut spuma este frisca falsa a hepaticului.
Fainoasele fierte bine in lapte si mai ales spuma de gris sint deserturi pe care hepaticul trebuie sa le consume aproape zilnic. Spuma de gris se fierbe numai 4 minute in lapte, in zeama de fructe sau in compot de fructe batindu-se pe foc cu telul.
Chiselurile din sucuri de fructe preparate cu o proportie mai mare de amidon (20 la suta) sint deserturi usor de digerat si bogate in tamine.
Gelatinele preparate din sucuri sau piureuri de fructe sint deserturi cu aport important in tamine. Cele preparate din lapte parfumat cu diverse arome, brinza de vaci, brinza desarata, iaurt sau cafea cu lapte sint hranitoare si usor de mistuit.
Ele au si avantajul ca sint un desert foarte ieftin.
Budincile din fainoase, preparate cu piureuri sau felii de fructe, cu siropuri etc. date la cuptor in baie de apa sint un desert foarte hranitor. Pentru hepatici, ele se prepara mai ales cu albus, batut spuma.
Compoturile si fructele coapte pot si ele alcatui un desert dorit de convalescentul de hepatita.
Pentru ca fructele sa-si pastreze cit mai mult din continutul in tamine, ele se pun la fiert in apa clocotita, in vas smaltuit cu capac. Pentru taminizare se adauga, la serre, doua linguri de suc de fructe crude.
