in ultima perioada au aparut numeroase studii referitoare la proprietatile terapeutice ale unor alimente, proprietati cunoscute de altfel in dietoterapia clasica naturista si pe care stiinta moderna le-a confirmat deja in mare parte.
Fara ezitare, cercetatorii nutritionisti afirma ca o alimentatie aleasa cu grija poate reduce cu 30-60% riscul afectiunilor cardiovasculare, al cancerului si chiar al maladiei Alzheimer. Studii laborioase au demonstrat rolul fructelor si legumelor in prenirea cancerelor digesti si a celor ale organelor respiratorii. Astfel grecii, care consuma de doua ori mai multe legume si fructe decat restul europenilor, sunt mai putin afectati de aceste maladii.
Cuprins:
în plus, o anumită varietate de salată consumată frecvent de greci are un conţinut ridicat în acizi graşi polinesaturaţi Omega-3, care conferă organismului protecţie împotriva bolilor cardiovasculare şi determină scăderea nivelului total al colesterolului.
în contextul actual al medicinei holistice, dietoterapia face parte din ansamblul metodelor şi tehnicilor terapeutice alternative, care au rolul de a contribui la reechilibrarea energetică şi funcţională a organismului.
Recomandările medicale privind anumite regimuri dietetice trebuie să ţină seama de scopul terapeutic urmărit, de constituţia fizică şi psihică a bolnavului, de tipul de metabolism şi de o serie de factori ambientali (anotimp, climat, situare geografică).
Specialiştii în alimentaţia naturistă precizează că alimentele-medicament cele mai bune sunt acelea din imediata noastră apropiere, care cresc în condiţii de sol, climat şi altitudine similare celor în care trăim şi ne desfăşurăm activitatea. Deşi conţinutul în substanţe nutritive este mai mare la unele alimente de provenienţă străină decât la alimentele autohtone, se recomandă folosirea curentă a acestora din urmă.
Diversele afecţiuni se pot trata prin regimuri alimentare sau diete (dietoterapia), care pot avea nu numai rol curativ, dar şi preventiv, de înlăturare a dezechilibrului funcţional sau organic ce apare în corpul uman.
Cu ajutorul unor diete bine stabilite, în unele boli se poate ajunge la o vindecare mai rapidă decât printr-un tratament medicamentos.
în scopul asigurării unei alimentaţii sănătoase, dietoterapia naturală recomandă respectarea câtorva principii esenţiale:
- Consumarea legumelor şi fructelor cât mai aproape de starea lor naturală sau după o preparare culinară cât mai simplă, care să nu le afecteze proprietăţile terapeutice.
- Să se testeze capacitatea de acceptare şi de reacţie a organismului la alimentele care constituie mesele zilnice.
- Dieta trebuie adaptată în funcţie de evoluţia stării bolnavului, iar pentru omul sănătos, în funcţie de unele stări fiziologice particulare (perioadă de creştere, sarcină, stare de epuizare fizică sau psihică).
- Alimentaţia naturală are un efect benefic asupra procesului de digestie, precum şi asupra altor funcţii importante ale organismului.
- Fortificarea sistemului imunitar cu ajutorul regimurilor dietetice, care permit dezintoxicarea organismului.
în perioada actuală, cercetătorii din toată lumea sunt de acord că alimentaţia trebuie să fie variată, echilibrată din punctul de vedere al cantităţii de proteine, grăsimi, hidraţi de carbon, vitamine şi microelemente, dar trebuie să se respecte un principiu care nu poate fi contestat, şi anume: "Un organism viu trebuie să capete cât mai multă hrană vie".
Unul dintre fondatorii sistemului de menţinere a sănătăţii prin dietoterapie, medicul Edgar Howell, a ajuns la concluzia că principalul component care diferenţiază
produsele alimentare naturale de cele care au suferit o prelucrare termică îl reprezintă enzimele - biocataliza-tori de natură proteică, ei condiţionează desfăşurarea, coordonarea şi reglarea reacţiilor biochimice de degradare şi sinteză ce stau la baza tuturor proceselor metabolice din organism.
Dieta în afecţiuni ale aparatului cardiovascular |
sus  |
în cazul acestor afecţiuni, completarea tratamentului alopat cu produse pe bază de plante medicinale, produse apicole, şi cu o dietă echilibrată, preponderent vege-tariană, poate îmbunătăţi în mod substanţial starea de sănătate a pacienţilor. în mod special, bolnavilor cardiovasculari, ca de altfel şi celor cu suferinţe renale li se recomandă ca nucile, în asociere cu mierea de albine, să nu lipsească din dieta lor (amestec de miere de albine cu miez de nucă măcinată, în proporţii egale).
Dieta de bază va fi lacto-vegetariană: brânzeturi proaspete (caş, urdă, brânză de vaci), iaurt, salată verde, grâu germinat, orez, legume fierte pe baie de abur, fructe acrişoare (portocale, lămâi, mere).
Condimentele permise sunt pătrunjelul, mărarul, tar-honul, chimenul şi cimbrul. Se admite un consum moderat de carne slabă, peşte sau pasăre.
Legumele şi fructele hipotensoare sunt următoarele: ceapa, prazul, usturoiul, sparanghelul, salata, urzica,hreanul, leuşteanul, sfecla roşie, cireşele, coacăzele, lămâile, strugurii şi vişinele.
Se vor evita fructele uscate (curmalele, smochinele, stafidele, prunele), cele uleioase (migdalele, alunele) şi legumele bogate în sodiu (varza, ţelina, spanacul, leguminoasele uscate).
Se vor reduce cât mai mult posibil alimentele care favorizează agravarea bolii: grăsimile animale, carnea conservată, mezelurile, vânatul, ouăle şi dulciurile în exces, cafeaua, alcoolul şi sarea.
Dietoterapia în aceste afecţiuni poate avea un rol profilactic sau curativ, trebuie să aibă în vedere asigurarea necesarului de calorii şi factori nutritivi, în funcţie de nevoile organismului, şi să solicite un efort minim din partea inimii. De aceea se vor evita meniurile cu multe preparate culinare, preferându-se cele mai reduse şi mai frecvente (4-5 mese pe zi).
Se recomandă, de asemenea, ca o zi pe săptămână, denumită "zi de descărcare", să se consume în exclusivitate numai legume şi fructe proaspete, asigurându-se astfel o purificare şi, totodată, o tonifiere a organismului.
Dieta în afecţiuni hepatice |
sus |
La nivelul ficatului, substanţele nutritive rezultate din transformarea alimentelor în cursul proceselor de digestie şi metabolism sunt modificate pentru a fi utilizate de către organism. Majoritatea proceselor metabolice principale, de transformare a protidelor, lipidelor, glucidelor şi biocatalizatorilor au loc la nivelul ficatului. întrucât ficatul deţine un loc-cheie în transformarea factorilor nutritivi din alimente, este lesne de înţeles importanţa care revine alimentelor, respectiv dietei, în menţinerea sănătăţii acestui organ.
în foarte multe cazuri, o dietă bine aleasă reprezintă singura armă terapeutică în unele boli hepatice. Ea va fi adaptată în funcţie de diversele faze evolutive ale bolii, de starea de nutriţie a pacientului şi de preferinţele sale alimentare.
Un accent deosebit trebuie pus pe modul de preparare a alimentelor, astfel încât să se asigure o uşoară digestie a acestora şi, totodată, păstrarea în proporţie cât mai mare a tuturor factorilor nutritivi.
Dintre principalele afecţiuni hepatice în care dieto-terapia are un rol esenţial, se pot menţiona: hepatita epidemică, hepatitele cronice şi cirozele hepatice.
în cazul hepatitelor cronice, dieta va fi alcătuită din :
- Carne slabă de vită preparată ca rasol, carne de pasăre, peşte alb slab.
- Lapte dulce, iaurt, brânzeturi nefermentate (caş dulce, brânză de vaci).
- Legume (dovlecei, morcovi, spanac, roşii, cartofi).
- Fructele sunt permise după toleranţa bolnavului, fie crude, dacă sunt bine coapte, fie sub formă de pireuri, compoturi sau sucuri de fructe.
- Băuturile permise sunt ceaiurile din plante medicinale, sucurile de legume şi fructe, compoturile.
- Condimente (cimbru, mărar, pătrunjel, leuştean, scorţişoară).
Sunt interzise următoarele alimente:
- Carnea grasă de porc, de oaie, vânatul, carnea conservată, mezelurile, peştele sărat, afumat sau conservat.
- Grăsimile, brânzeturile fermentate, ouăle.
- Legumele bogate în celuloză (ridichi, ceapă, usturoi, varză), leguminoasele uscate, guliile, ciupercile, vinetele, castraveţii.
- Fructele oleaginoase (alune, migdale, nuci).
- Condimentele iuţi şi picante.
Din dieta persoanelor care suferă de afecţiuni hepatice nu trebuie să lipsească mierea de albine, polenul, păstura şi lăptişorul de matcă, nici măcar o zi pe săptămână.
Dieta în afecţiuni ale aparatului digestiv |
sus |
Atât în prevenirea, cât şi în vindecarea afecţiunilor gastro-intestinale, dietoterapia are un rol esenţial. Principalele afecţiuni ale aparatului digestiv sunt gastritele, ulcerul gastric şi duodenal, enterocolitele.
în gastrite, se recomandă în special supele-cremă de legume, supele de cereale, carnea albă de peşte sau pasăre, produsele lactate, pastele făinoase, orezul şi fulgii de ovăz. Dintre fructe, cele mai indicate sunt caisele şi piersicile.
în cazul enterocolitelor de fermentaţie, au un rol deosebit de benefic fructele de afin, care au proprietăţi bacteriostatice şi inhibă dezvoltarea colibacililor. Gutu-ile, datorită taninurilor şi mucilagiilor pe care le conţin, au o acţiune emolientă şi calmantă asupra traiectului intestinal.
Constipaţia este o disfuncţie intestinală şi constituie unul din tributele plătite modului de viaţă al omului modern. Sedentarismul, alimentaţia nesănătoasă de tipul fast-food sau hot-dogs, preferată de majoritatea celor care sunt mereu în criză de timp, conduc la apariţia unor grave perturbări digestive.
Statisticile arată că aproximativ jumătate din numărul populaţiei masculine şi, în medie, 80% dintre femei suferă de constipaţie. Merele, perele, prunele, coacăzele roşii, cireşele negre, căpşunele, varza, soia, salatele de crudităţi, cerealele integrale sunt deosebit de eficiente în această afecţiune.
Laxativele trebuie administrate doar pe perioade scurte de timp, în situaţii deosebite, altfel creează dependenţă şi accentuează disfuncţia tranzitului intestinal normal. O dietă bogată în fibre alimentare vegetale este una dintre soluţiile care trebuie practicate permanent pentru înlăturarea acestei afecţiuni. Este bine cunoscut faptul că majoritatea bolilor gastrointestinale, hepatice, renale şi nu în ultimul rând cele ale sistemului nervos se datorează produselor conservate, alimentelor chimizate şi băuturilor pe bază de arome şi de coloranţi sintetici.
Dieta în diabetul zaharat |
sus |
Diabetul zaharat este o boală de metabolism cu evoluţie cronică, transmisă ereditar sau apărută în cursul vieţii, caracterizată prin perturbarea metabolismului glucidic, însoţită de perturbarea metabolismului lipidic, protidic şi mineral, din cauza insuficienţei de insulina din organism.
Dieta are o importanţă deosebită în tratarea bolii şi trebuie să asigure o cantitate suficientă de glucide şi o cantitate echilibrată de proteine şi lipide, care să satisfacă nevoile nutritive ale bolnavului, în funcţie de vârstă, condiţii de viaţă şi de muncă.
Glucidele permise vor fi cele din cereale, legume şi fructe, cele din zahăr şi produse zaharoase fiind total contraindicate.
Legumele care se recomandă în această afecţiune sunt: varza, roşiile, spanacul, fasolea verde, ciupercile, ardeii graşi, conopida, vinetele, dovleceii şi castraveţii. Dintre fructele cu un conţinut mic sau moderat de glucide, cele mai indicate sunt: pepenele verde, agrişele, coacăzele, lămâile, afinele, căpşunele, fragii, zmeura, merele, vişinele, cireşele, nucile, alunele.
Din dieta bolnavului de diabet zaharat nu trebuie să lipsească produsele din carne, peştele, ouăle şi brânze-turile. Sunt interzise produsele făinoase, fructele uscate (stafide, smochine, curmale), iar dintre fructele proaspete, cele cu un conţinut de peste 20% glucide (strugurii, bananele, perele bergamote, prunele).
Dintre grăsimi se preferă uleiul din germeni de porumb şi cel din floarea-soarelui, obţinut prin presare la rece.
Fructele şi legumele trebuie să ocupe un Ioc important în alimentaţia persoanelor diabetice, datorită conţinutului lor bogat în minerale şi vitamine.
Dintre sucurile cu proprietăţi hipoglicemiante, se recomandă cele de mere, de urzică, de castraveţi sau de păstârnac.
Dieta în afecţiunile renale |
sus |
în organismul uman, rinichii îndeplinesc funcţia de eliminare a substanţelor toxice, rezultate în urma diverselor procese metabolice. Pe lângă tratamentul de bază, o serie de produse naturale pot contribui la remedierea afecţiunilor uro-renale. Se apelează de obicei la diuretice de natură vegetală, la antispastice, antiinfecţioase şi emo-liente.
în cazurile de pielite, nefrite, cistite, se recomandă în special produsele naturale vegetale, asociate cu produse apicole şi cu o dietă adecvată, bazată în special pe fructe, legume şi seminţe cu proprietăţi antiinflamatoare.
Sunt indicate curele de mere şi pere, pentru acţiunea lor diuretică şi urolitică (împiedică depunerea uraţilor şi favorizează eliminarea lor). Pe această acţiune se bazează recomandarea curelor de pere în afecţiunile renale, în litiaza urică, în reumatism, gută şi artritism.
Pentru o asimilare mai uşoară şi mai rapidă, se recomandă sucul de pere, câte 2-3 pahare pe zi, înainte de mesele principale.
Fructele recomandate în stimularea diurezei sunt următoarele : afinele, agrişele, coacăzele negre, pepenele verde, strugurii, zmeura, căpşunele şi cireşele.
Dintre legume, cele mai indicate sunt: castraveţii, ceapa, fasolea verde, guliile, leuşteanul, pătrunjelul, prazul, sfecla roşie, tomatele, urzicile şi varza.
Dieta şi stimularea sistemului imunitar
După studii îndelungate şi laborioase, specialiştii în nutriţie au ajuns la concluzia că regimul alimentar este decisiv pentru calitatea şi durata vieţii. Alegerea judicioasă a alimentelor care intră în dieta zilnică este foarte importantă pentru menţinerea sănătăţii sistemului imunitar până la o vârstă înaintată.
Stimularea sistemului imunitar depinde în mare măsură de următoarele substanţe active, existente în alimente:
- Vitamina A (retinolul) intervine în metabolismul proteinelor, al lipidelor şi al glucidelor, măreşte rezistenţa organismului la infecţii şi are un rol deosebit de important în buna funcţionare a ochilor.
- Vitamina C (acidul ascorbic) intervine în procesele de oxido-reducere, fiind un puternic antioxidant, are rol de reglare a nivelului glicemiei şi al colesterolului, de distrugere a toxinelor acumulate în organism, împiedică depunerea grăsimilor la nivelul ficatului şi asigură funcţionarea normală a celulelor hepatice.
- Vitamina E (tocoferolul) are proprietăţi antioxidante puternice, protejează inima şi arterele împotriva instalării aterosclerozei, asigură funcţionarea normală a glandelor sexuale şi a celor endocrine, încetineşte procesul de îmbătrânire celulară.
- Seleniul, microelement (oligoelement) cu proprietăţi antioxidante şi anticancerigene, după unii autori.
Protejează hemoglobina de o degradare prematură, stimulează sinteza de imunoglobuline, previne îmbătrânirea precoce a ţesuturilor, contribuind la menţinerea elasticităţii lor.
Seleniul este important pentru buna funcţionare a sistemului imunitar şi a glandei tiroide, fiind un element necesar sintetizării hormonilor tiroidieni. Se găseşte în ficat, peşte, nuci, roşii, ciuperci, germeni de grâu.
- Cromul participă la procesele de oxido-reducere din organism, potenţează efectul insulinei şi este implicat în maturarea globulelor roşii.
- Zincul este un microelement cu proprietăţi antioxidante, stimulează procesul de asimilare a unor vitamine, activează sistemul imunitar, favorizează sinteza acizilor nucleici şi procesele de regenerare celulară. Se găseşte în coacăze, zmeură, peşte, cereale integrale, gălbenuş de ou, produse lactate.
Sănătatea depinde în mare măsură de alimentele consumate de fiecare persoană în parte; numeroase studii recente accentuează acest fapt şi posibilitatea - oferită de o dietă bine aleasă -, de protejare împotriva bolilor şi de stopare a evoluţiei acestora.
Cercetătorii nutriţionişti au ajuns la concluzia că o alimentaţie corespunzătoare poate reduce cu 30-60% riscul celor mai răspândite maladii.
întrucât toate substanţele active care întăresc sistemul imunitar se găsesc în diferite alimente, este lesne de înţeles că o dietă bine aleasă este principala cale prin care poate fi stimulată capacitatea organismului de a lupta împotriva diverselor afecţiuni.
Dieta în obezitate |
sus |
Obezitatea reprezintă o boală metabolică, fiind caracterizată prin acumularea grăsimii în organism şi realizarea unui exces ponderal de 20% sau mai mult faţă de greutatea normală. Factorii care duc la obezitate pot fi abuzul de alimente, condiţionarea genetică, unele dereglări endocrine sau hormonale.
Dietoterapia poate rezolva majoritatea cazurilor de obezitate printr-un regim dietetic hipocaloric şi sărac în glucide. In acest sens, trebuie să se renunţe la consumul de zahăr, de dulciuri, şi să se limiteze cu stricteţe consumul de pâine şi paste făinoase.
In general, un regim hipocaloric, cu proteine suficiente, bogat în legume verzi şi fructe, acoperă nevoile de vitamine hidrosolubile şi de minerale necesare celor care ţin acest regim.
într-un regim hipocaloric sunt permise următoarele alimente:
- Lapte slab, iaurt degresat, brânză de vaci dietetică, ouă fierte tari.
- Carne slabă de vită, miel, pasăre, peşte de râu (şalău, ştiucă, lin).
- Legume (roşii, andive, salată verde, conopidă, spanac, dovlecei, varză).
- Fructe (mere, lămâi, coacăze, vişine, cireşe, afine, pepene verde).
Pentru ca o dietă hipocalorică să fie eficientă, trebuie să nu se consume alte alimente între mesele principale, să se evite alcoolul, excesul de sare şi să se respecte întocmai cantităţile de alimente indicate de medicul nutri-ţionist. Postul total sau cel parţial, pe anumite perioade de timp, pot da de asemenea rezultate bune în cazul persoanelor supraponderale. Trebuie menţionat faptul că postul total se recomandă numai persoanelor mai tinere, fără afecţiuni cardiovasculare sau de altă natură, care s-ar putea agrava în perioada de privare totală a organismului de aportul caloric.
în general, tratamentul obezităţii începe cu un regim alimentar mai sever şi, după ce s-a obţinut o scădere marcantă în greutate, se continuă cu un regim de întreţinere. Se recomandă 4-5 mese pe zi, să nu se renunţe la micul dejun, masa cea mai substanţială să fie la prânz, iar cina să aibă loc cu 2-3 ore înainte de culcare. în dietoterapia de fond se procedează, pentru tratarea obezităţii, la următoarele înlocuiri sau substituiri de alimente :
Carnea se va înlocui cu nuci, alune, ciuperci, brânză de vaci
Grăsimea animală se va înlocui cu ulei vegetal obţinut prin presare la rece
Zahărul se va înlocui cu miere de albine
Dulciurile se vor înlocui cu fructe
Pastele făinoase se vor înlocui cu cereale încolţite, terci de cereale
Mâncăruri gătite se vor înlocui cu salate
Condimente iuţi, tari se vor înlocui cu condimente slabe, frunze aromate
Alcool, cafea se vor înlocui cu sucuri de fructe şi legume, iaurt
Sarea se va înlocui cu condimente uscate
Dieta în ateroscleroză |
sus |
Ateroscleroza este o boală cronică degenerativă, caracterizată prin depunerea în pereţii arterelor a colesterolului şi a altor lipide, urmată de îngroşarea acestora şi sclerozarea lor ulterioară. Vasele sangvine devin rigide, îşi pierd elasticitatea, lumenul lor se îngustează şi apare frecvent hipertensiunea arterială. De asemenea, în multe cazuri, boala se asociază cu obezitatea sau cu diabetul zaharat.
O influenţă favorabilă asupra bolii o are reducerea aportului de lipide din alimentaţie, însă un anumit procent de grăsimi animale (20-25 %/zi) este necesar, întrucât acestea au o serie de roluri importante în organism, cum ar fi, de exemplu, vehicularea vitaminelor liposo-lubile, indispensabile nutriţiei. Dieta în ateroscleroză trebuie să aibă în componenţă următoarele alimente :
- Carne slabă de pasăre, vită sau peşte.
- Lapte degresat, lapte bătut sau iaurt.
- Pâine integrală sau graham.
- Legume sub formă de salate, pireuri, soteuri-
- Fructele se pot consuma crude sau sub formă de compoturi, pireuri sau sucuri.
- Pastele făinoase în cantitate limitată, în special sub formă de fulgi de cereale.
- Băuturi (ceaiuri de plante medicinale, sucuri de fructe şi de legume, ape minerale).
Sunt interzise carnea grasă, conservele de carne, brânze-turile fermentate, untul, smântână, frişca, legumele care produc meteorism (fasolea, mazărea, guliile), fructele oleaginoase (nuci, alune, migdale), dulciurile şi băuturile alcoolice.
Se recomandă 5-6 mese pe zi, în cantităţi moderate, iar la cel puţin două dintre ele să se consume legume proaspete. Este indicat, de asemenea, ca o zi pe săptămână dieta să fie bazată numai pe legume şi fructe.
Dieta şi stimularea sexuală
In urma a numeroase studii, s-a stabilit că, în afară de unele parfumuri, şi unele alimente au proprietăţi afrodiziace.
Asemenea lui Galen, considerat ultimul mare medic al Antichităţii, filozoful Thomas d\'Aquino (secolul al XlII-lea) credea că afrodiziacele trebuie să producă un "spirit vital" şi să asigure totodată o bună nutriţie; prin urmare carnea, cel mai hrănitor aliment, şi vinul aveau atribuite puternice efecte în acest sens. în ceea ce priveşte vinul, el trebuia consumat în cantităţi moderate; chiar marele dramaturg W. Shakespeare avertiza că excesul de vin poate avea un efect contrar, "creşte dorinţa, dar înlătură performanţa".
în Europa, până în secolul al XVIII-lea, multe reţete culinare erau inspirate de teoriile lui Galen şi se regăseau în ele ingrediente cu proprietăţi afrodiziace, cum ar fi în special piperul, anasonul, muştarul, scorţişoara.
Astăzi, lista alimentelor şi a condimentelor cu proprietăţi afrodiziace este destul de mare ; dintre acestea se pot menţiona : mierea de albine, vanilia, ciocolata, ginsengul, ardeiul iute, ţelina, pătrunjelul, vinul, şampania.
Peştele, stridiile şi crustaceele sunt recomandate ca alimente-medicament în tratarea disfuncţiilor sexuale.
Specialiştii americani în nutriţie sunt de părere că, făcând anumite modificări în dieta zilnică, se pot obţine îmbunătăţiri substanţiale în ceea ce priveşte vigoarea fizică şi psihică.
Unele staruri ale filmului recomandă din proprie experienţă ca afrodiziace deosebit de eficiente şampanie cu căpşune sau banane în ciocolată fierbinte.
In general
