Prescolarul strabate perioada unei deosebit de intense cunoasteri. Imagini, locuri, fapte noi se acumuleaza masiv intr-o constiinta frageda, prin mijlocirea unei activitati mereu mai bogate si de o mai mare diversitate. Se intelege ca, de la bun inceput, introducerea unui sistem ritmic de succesiune a diverselor momente ale zilei, sub forma unui program de viata ordonat, se situeaza pe primul in randul masurilor de aparare si promore a sanatatii mintale a copilului.
Daca la copilul mic se poate trasa un model de program cu labilitate oarecum generala, acum acest lucru nu mai este posibil. Programul se individualizeaza, potrivit cu particularitatile de rsta si de viata ale copilului, cu silirea unei coreiatii intre diferitele lui momente si ocupatiile parintilor. Se cer totusi respectate cate principii generale, pe care incercam sa le enuntam in cele ce urmeaza.
Astfel, programul zilei trebuie sa decurga ritmic, sa se caracterizeze printr-o alternanta judicios dozata a momentelor contrastante activitate-repaus, somn-stare de veghe, joc static-joc de miscare ele. Excesele in orice privinta, solicitarile prea sustinute in directia unei activita fizice sau mintale duc la oboseala si expun la tulburari in dezvoltarea neuropsihica. Somnul detine o insemnatate primordiala. in afara celor 10-l1 ore obligatorii de somn de noapte, este de dorit ca si in programul zilei sa se preda o ora'doua pentru somn sau, daca nu exista nevoia de dormit, de odihna in fata unei carti cu poze.
La grija pentru durata somnului, sunt de adaugat masurile menite sa asigure un somn de calitate, adanc, pe deplin odihnitor. Prescolarul, mai ales cand este obisnuit cu regularitatea orei de culcare, adoarme repede si pare ca doarme adanc chiar daca se face zgomot in jurul lui sau lumina continua sa stea aprinsa. in realitate, acest somn nu este la fel de odihnitor si alimenteaza o tendinta spre nervozitate a copilului, pe care parintii nu stiu sa si-o explice sau o pun pe socoteala altor cauze.
In defavoarea calitatii somnului mai intervin factori cum ar fi o poveste cu elemente de groaza ascultata inainte de culcare sau vizionarea unui program neadect la televizor. Sederea abuzi in fata televizorului are efecte net daunatoare. Prescolarul n-are nevoie de mai mult decat de emisiunile televiziunii special destinate lui.In programul zilei este de dorit sa domneasca o cat mai buna regularitate a orelor fixate pentru masa, culcare, joc si celelalte activitati. in fiecare zi, la aceleasi si aceleasi ore! Ritmul bine intretinut prieste enorm organismului si, totodata, pregateste copilul in vederea organizarii din ce in ce mai complicate a regimului zilei din perioada de scolar.
Organizarea vietii prescolarului rnai pretinde dirijarea atentiei catre trei directii imponante: formarea deprinderilor igienice, jocul si participarea copilului la treburile casnice.
Dezvoltarea neuropsihica a copilului este seasibil ajutata de formarea si consolidarea deprinderilor igienice. Varsta prescolaritatii ofera teren pentru asimilarea tuturor deprinderilor si fixarea lor trainica, ceea ce aduce imense foloase in anii de scolar si chiar dupa aceea. Prin urmare, parintii au datoria sa actioneze pentru a forma la copilul lor deprinderea de a manca singur, de a se spala pe maini si pe fata. apoi de a se imbraca si incalta fara sa aiba nevoie de ajutor, de a-si ingriji dintii si parul, de a face gimnastica in fiecare dimineata etc. Foarte importanta este. de asemenea, deprinderea cu ordinea in pastrarea jucariilor si a celorlalte obiecte personale.
Pentru a se achita cu bine de delicata lor misiune pedagogica, parintii trebuie sa dea doda de talent in explicarea miscarilor noi. in deprinderea manipularii sapunului, a periutei de dinti, a pieptenelui etc. Si de inca trei aspecte, de asemenea, esentiale:
' parintii sa aiba rabdare, pana la insusirea miscarilor corecte, pana la eliminarea miscarilor de prisos, in final pana la obtinerea acelui automatism care semnifica formarea deprinderii;
\'' tot ceea ce fac parintii cu copilul spre a-i forma deprinderile noi sa fie facut cu dragoste, buna dispozitie, mereu cu zambetul pe buze. in asa fel incat sa prilejucelui mic momente de placere, asteptate cu nerabdare si traite cu bucurie;
' parintii sa nu uite ca o conditie absolut esentiala pentru formarea si mentinerea deprinderilor igienice o constituie exemplul personal oferit cu consecventa de t ei amandoi si de toti ceilalti din casa. in felul acesta se ajunge, cu fiecare din deprinderile igienice, la treapta superioara a transformarii lor in obisnuinte, adica in gesturi care pornesc din proprie initiati, fara sa mai fie nevoie de vreun indemn din afara.
Fericit fi copilul care fi inzestrat cu cat mai multe din obisnuintele igienice inca dinaintea anilor de scoala; Aceste obisnuinte il vor face sa simta necesitatea lor pentru foarte multa vreme, spre cel mai marc profit al sanatatii lui psihice si mintale, dar si-al infatisarii lui. ai artei de a se face placut in societate.
Jocul, la rsta prescolara, detine un rol cu totul deosebit in randul trebuintelor de baza ale copilului. Departe de a reprezenta un simplu divertisment, jocul indeplineste acum functii diverse, contribuind in mod esential la educarea copilului, la formarea unor indemanari, la achizitia unor noi cunostinte si priceperi, la dezvoltarea atentiei, a memoriei si a gandirii creatoare.
La alegerea jucariilor, este recomandabil sa se dea atentie acelora care solicita imaginatia copilului, cum surit cuburile pentru constructii. La o rsta mai marc. cutiile cu piese metalice detasate, simple, care se pot monta in diferite combinatii, solicita de asemenea gandirea, ajuta la formarea indemanarii si formeaza de timpuriu gustul pentru tehnica. Discernamantul parintilor trebuie sa opereze in selectia cadourilor pentru prescolar, andu-se in vedere ca jucariile mecanice complicate, fragile si nepotrivite cu rsta, fac uneori mai multa placere adultilor care le-au cumparat, decat copilului.
Jocurile distractive organizate in casa. cu participarea directa a parintilor, au o mare insemnatate in realizarea unui climat afectiv, tonic in familie. Printre acestea se plaseaza si intarea si recitarea unor poezii, care ajuta la dezvoltarea intelectuala si totodata procura copilului placerea de a-si etala aptitudinile actoricesti. insa e bine sa se aleaga poezioare scurte si simple, care sa nu ceara un efort de memorizare prea amplu si sa nu depaseasca puterea de intelegere a copilului. in asa fel incat el sa fie ferit de a recita paaliceste cuvinte al caror sens ii scapa.
Totusi, pentru jocurile din casa, este preferabil ca prescolarul sa nu fie in intregime acaparat de cei mari din familie, ci sa fie lasat sa se joace si singur, sa coloreze desene, sa incerce cate o jucarie muzicala. Acest prilej ar putea eventual sa serveasca la detectarea unor aptitudini speciale.
Jocurile statice, care ajuta la dezvoltarea intelectuala, trebuie armonios impletite cu jocurile de miscare, necesare prin contributia lor la dezvoltarea fizica. Prescolarul are neaparat nevoie sa se joace afara, in aer liber. Jocul in nisip isi pastreza atractivitatea, la aceasta rsta copilul devenind capabil sa realizeze minuni de maiestrie arhitectonica. Trotineta, tricicleta, bicicleta sau patinele pe rotile devin pretioase auxiliare pentru educarea fizica; la fel saniuta, patinele pentru gheata si schiurile.
Un element nou, de mare insemnatate pentru formarea primelor aptitudini de integrare sociala, este reprezentat de participarea copilului la jocuri impreuna cu alti copii. Acest fel de jocuri ii dezvolta puternic spiritul de initiati, capacitatea de a se integra intr-un grup, guvernat de anumite reguli unde i se cere partea lui de colaborare.
Totodata, caracterul de intrecere al unor jocuri il pregateste in vederea interesului pe care il arata mai tarziu pentru sport, ii dezvolta agilitatea, curajul, vointa, calitatile fizice, intervenind ca un prepos aliat al factorilor naturali ' aerul si soarele ' in actiunea lor de calire a organismului.
Jocurile in aer liber reclama insa o deosebita atentie din partea parintilor, datori sa-si fereasca copilul de excese care risca sa duca la o oboseala depasind limitele fiziologice. De asemenea, tactul manifestat prin retinerea imixtiunii in jocurile copilului trebuie impletit cu o vigilenta si continua supraveghere pentru a evita accidentele la care este expus copilul, fie din cauza deprinderilor lui inca insuficient formate, fie din cauza inabilitatii si a neprevederii torasilor sai de joaca.
