in viata familiei se pot ivi situatii grave, capabile sa lezeze profund sanatatea mintala a copilului, sa deschida o adevarata bresa in climatul de securitate si in cel afectial copilului.
Principalul traumatism psihic rezulta din dezagregarea familiei, din conflictele care pot duce la despartirea parintilor. Copilul ramas numai cu unul din parinti poate fi serios handicapat in dezvoltarea lui mintala. Separarea totala a copilului de ambii parinti constituie o lovitura si mai grava, nefericita situatie punandu-si din greu amprenta pe sanatatea lui mintala chiar daca s-a produs inca din primele luni de viata.
Rezulta ca silitatea familiei formeaza o premisa esentiala in dezvoltarea armonioasa a copilului si in preveiurea tulburarilor psihice care, potrivit opiniei unor oameni de stiinta, pot ajunge pana la a-l transforma intr-un dezradacinat, chiar si intr-un delincvent, viitor pensionar al institutelor de reeducare.
In familiile cu absenta unui sau altuia dintre parinti, perturbarile adanci in formarea personalitatii copilului se produc mai cu seama in situatiile in care nu se reuseste ca aceasta lipsa sa fie compensata pe toate urile - si in primul rand pe cel afecti- de persoanele sau institutiile de copii ramase a se ocupa de ingrijirea lui.
Multiple sunt problemele unei vieti familiale care pot afecta viata copilului si, desigur, ele nu pot fi abordate decat partial.In situatiile de recasatorie - dupa divort sau deces - copilul este foarte sensibil si are tendinta de a se identifica cu cel plecat sau disparut. Aceasta ii da o stare de spirit de necontenita frustrare afectiva, cu toate implicatiile asupra echilibrului sau nervos. Este evident ca se cere o mare atentie, o pregatire prealabila a copilului asupra viitoarei situatii familiale, spre a-i sadi incredere si atasament pentru noul parinte. Cu tact, cu grija si cu menajarea psihicului afectat al copilului, se obtine treptat un climat pozitiin familie.
O alta situatie speciala este cea a familiilor cu copii adoptivi.
Marea majoritate a acestora sunt copii traumatizati psihic, suferind de efectele unor accentuate carente afective. Aspectul negatimentionat are insa si un revers pozitiv, in sensul ca daca acesti copii, care simt o adevarata foame de dragoste. isi vor vedea satisfacute necesitatile lor afective - situate la ei pe un absolut predominant - ei vor putea evolua bine in noul lor mediu de viata si vor creste sanatosi.
De aceea parintii, cunoscand aceasta situatie, se vor feri sa porneasca de la premise nerealiste cu privire la copilul pe care si l-au ales. Acesta este o fiinta care necesita o readaptare, proces care se realizeaza uneori destul de greu, mai cu seama daca copilul vine cu un bagaj ereditar incarcat cu tulburari nervoase sau cu unele deprinderi gresite, formate in perioada anterioara adoptiunii. De tactul, de rabdarea si de perseverenta parintilor adoptivi depinde reusita privind o adaptare lina si cat mai buna a copilului in noul sau camin. Cate familii, neglijand aceste\' cerinte, in loc de a-si colora si imbogati viata cu copilul adoptat, ajung la o atmosfera familiala grea, plina de conflicte si de neplaceri
In afara traumatismului psihic deosebit de graprovocat de dezorganizarea familiei prin divort, despartire, deces, sunt inca o serie intreaga de situatii, de momente care se pot solda" cu un efect daunator asupra copilului de varsta frageda. Atmosfera incordata in familie, cu certuri dese si chiar violente, coincide de obicei cu neglijarea copilului. Rezultatul acestui climat tensional, permanent incarcat, se exprima intr-o traire afectiva negativa a copilului: tristetea. Copilul se retranseaza parca intr-o viata interioara framantata, anxioasa. Pe fata lui aceasta traire se oglindeste intr-o privire trista, mereu indispusa. El zambeste rar, rade si mai rar. Sta culcat, se leagana singur, isi suge degetele, uneori scanceste. De asemenea. el se alimenteaza mai greu. pierde treptat din greutate, intregul proces de crestere este afectat.
Sursele producatoare de teama, de infricosare, de inhibitie sunt. la fel, generatoare ale unor traumatisme psihice de intensitate variabila. Printre ele se numara gesturile amenintatoare, iesirile aspre, manioase, aparitia intempestiva a unor persoane straine intalnirea neastep-taia cu animale sau vehicule, absenta parintilor de acasa, schimbarea nepregatita a mediului familial si trimiterea copilului intr-un loc nou si necunoscut pentru el (rude. o institutie de copii sau o familie straina ele).
O mare greseala o comit parintii si ceilalti educatori care, pentru a-l indemna pe copil sa manance, sa se culce sau sa indeplineasca o anumita functie fiziologica, utilizeaza povesti si imagini datatoare de groaza. De asemenea, sunt ferm contraindicate amenintarile cu ..doctorul" sau cu "injectia", care nu numai ca starnesc groaza, dar vor constitui o piedica atunci cand copilul va avea cu adevarat nevoie de asistenta medicala. Copilul care a mai fost bolnasi in mod inerent a cunoscut unele experiente dureroase prilejuite de intalnirea cu medicul, trebuie indemnat sa vada in medic un prieten, sa-l intampine cu placere, ca pe o persoana dornica sa-l aiuie. sa-l inteleaga ca acesta ii vrea binele. Nu-i chiar usor. dar prin colaborarea medic-parinti se obtine o astfel de atitudine prietenoasa a copilului fata de medic. Este evident ca. in general, copilul nu i adapost de orice momente provocatoare de frica o situatie tensionata care survine incidental in familie, in viata. Ba chiar se poaie admite ca momentele de aceasta natura sunt sub un anumit raport utile, deoarece ele il obisnuiesc pe copil, il ..calesc"\' psihic pentru imprejurari de care se va lovi mai tarziu. in viata. A-l plasa insa permanent pe copil intr-o ambianta in cate abunda iesirile nervoase in care conflictele si momentele dramatice au devenit un "modus vivendi", constitui fireste un pericol pentru sanatatea lui. Psihicul sau trebuie menajai la maximum.
Orice tulburare brusca a cursului evenimentelor zilnice- orice suuaiic noua cu caracter tulbt poale fi amortizata. atenuata si
uneori "explicata".
Sursele care pot produce manifestari nervoase de furie trebuie luate si ele in considerare. Astfel de surse sunt satisfacerea defectuoasa a necesitatilor fizioio (neprimenirca in timp util sau neplasarea copilului la vreme spre a-si face trebuintele. mancarea prea fierbinte etc). intreruperea unor activitati care procura placere copilului, neindcplinirca unor dorinte, formale uneori in mod nesanatos chiar de catre parinti. E bine sa se stie ca la cei mici se poi declansa adevarate crize de furie copiate dupa ..modelul" unor manifestari nccontrolatc ale parintilor. Este eronata opinia acelora care isi imagineaza ca cei mici n-ar avea capacitatea de a pricepe ce se intampla in jur. ca nu inteleg aspectele discordante, confliciclc dezlantuite in prezenta lor. Ei au un simt dezvoltat de imitatie si unii parinti se pot trezi in fata neplacutei surprize de a-si vedea copilul imilandu-i in iesirile lor nervoase. Trebuie mentionat ca iesirile de acesi fel pol deveni mai dese la copin care ajung la convingerea ca pot obtine avantaje, ca aceste iesiri Ic vor li utile ca sistem pentru a obtine ceea ce doresc.
La varsta frageda, starile de spaima si de furie pol fi cel mai adesea calmate cu usurinta, abatand atentia copilului in alta directie. Trebuie insa sa prevenim pe cat posibil astfel de situatii, procedand intotdeauna cu blandete si calm, evitand in toate cazurile intervenpile brutale si amenintarile. Sa nu uitam aceasta importanta recomandare pe care o fac medicii in toate imprejurarile: profilaxia. in vederea preintampinarii tulburarilor mintale ale copilului este necesar sa evitam orice imprejurare ce-l poate tulbura pe copil. Mai mult, daca observam o anumita reactie negativa, sa nu o trecem cu vederea, ci sa inlaturam cauza care a provocat-o. Altminteri, aceste reactii nervoase devin cu timpul deprinderi mai greu de remediat, iar treptat ele se inradacineaza ca un comportament nervos, irascibil, ca o tulburare caracteriala cronica. in situatia din urma, aceste manifestari devin - treptat in ani urmatori, dar incepand chiar de la aceasta varsta - trasaturi negative de caracter si de personalitate, se structureaza intr-un stil de viata care ne face adesea sa vorbim despre copii nevrotici, despre tineri cu dezechilibru nervos, artagosi, violenti, nesociabili.
Ce ar fi de spus in concluzie? Credem ca principalul lucru, de tinut bine minte, este ca varsta frageda - intre 1 si 3 ani - - este hotaratoare pentru formarea psihicului copilului si, deci, nu e permisa nici o neglijenta, de" oricate probleme si greutati s-ar lovi familia. Un microclimat familial plin de afectiune, de bunavointa, de protectie, dar nu de cocolosire, de grija, dar nu se rasfat si de evitare a contactului cu viata sub multiplele ei aspecte - toate acestea, laolalta cu indrumarea copilului spre a-i stimula si cultiva reflexe si deprinderi igienice, ritmice, il vor cali fizic si mintal pentru a infrunta mai usor tot ceea ce ii va rezerva mai tarziu viata. Desigur ca este greu si implica o mare raspundere, dar o astfel de atitudine va deschide si perspectiva unei imense bucurii: aceea de a constata dezvoltarea ulterioara a copilului din punct de vedere fizic, echilibrat, plin de voiosie si animat de satisfactia de a se sti prezent, actisi creator. in comunitatea sociala in care traieste.
