Cu fireasca bucurie, familia sarbatoreste a treia aniversare a copilului si, cu aceasta, intrarea in noua perioada, aceea a rstei prescolare. Micul sarbatorit s-a facut mare", merge, alearga, se joaca, mananca singur, stapaneste un vocabular destul de bogat. Au si intrat in umbra uitarii micile necazuri pricinuite de pretentiile" ingrijirilor lui de sugar, noptile de nesomn sau dormite pe jumatate, spaimele starnite de episoadele de boala, de specificul lor alarmant din prima copilarie. Si cu toate acestea lucrurile nu se simplifica, ba chiar dimpotri. Urmand calea normala a dezvoltarii lui, copilul devine, cu fiecare zi ce trece, o fiinta mai complicata, si aceasta pentru inca un mare numar de ani, cat ii mai trebui ca sa se asemene in toate privintele cu noi, cei mari. in munca de supraveghere a acestei dezvoltari si de aplicare corecta a masurilor de igiena in general si de igiena mintala ' care ne intereseaza in mod special aici ' se ivesc la tot pasul cerinte noi. care. inainte de toate, trebuie cunoscute.
Apar numeroase elemente noiIntre 3 si 6 ani cresterea in greutate si lungime nu mai cunoaste ritmul viu al perioadei anterioare. in schimb, sistemul nervos se perfectioneaza cu marc repeziciune. in paralel cu progresele in desarsirea scheletului si a sistemului muscular are loc o crestere rapida a capacitatii sistemului nervos de a dirija si coordona miscari din ce in ce mai complicate. Aceste miscari sunt inca imperfecte la trei ani, stangace, lipsite de precizie. Ele devin repede mai precise catre rstele de patru si cinci ani, pentru ca. apropiindu-sc de sase ani, copilul sa devina capabil de gesturi care reclama o anumita finete din partea mainilor si a degetelor. Varsta prescolara este totodata perioada unei mobilitati foarte vii: copilul simte mereu nevoia sa se miste, sa alerge, se deplaseaza mai mult fugind decat mergand de la un punct la altul. Daca este obligai sa stea pe loc. bunaoara la masa, in trami sau in autobuz, el manifesta un fel de neastampar, tinde sa-si schimbe necontenit pozitia corpului, da din picioare, din maini, accepta greu sa ..stea cuminte". Prin aceasta el nu urmareste sa cheltuiasca un surplus de energie", cum se spune uneori, ci pur si simplu exprima acea vicitate motorie perfect normala pentru rsta lui. caracterizata printr-o predominatie a proceselor de excitatie asupra celor de inhibitie, la nivelul scoartei cerebrale.
Aceeasi vicitate se manifesta pe psihic. Cunoasterea mediului inconjurator s-a largit apreciabil si prescolarul simte nevoia continua a acestei largiri. De la primele ce-i asta?", exprimand necesitatile elementare de cunoastere, prescolarul trece la un veriil bombardament de de-ce"-uri. prin care el urmareste sa identifice legaturile cauzale dintre fenomenele inconjuratoare.
supuse unei obseru.\' din ce in ce mai ascutite. Viata afecti a copilului devine, de asemenea, mult mai bogata. Sentimentele de placere si neplacere exercita o dominatie din ce in ce mai puternica, la fel ca discriminarea intre bun si rau, intre frumos si urat, intre dreptate si nedreptate.Intreaga dezvoltare neuropsihica ofera teren unei activitati mult mai bogate. in atie cu anii anteriori. Dar aceasta activitate reclama o anumita tehnicitate", daca ne e ingaduit sa-i spunem astfei. motita de obligatia in care ne gasim de a-i asigura o calitate corespunzatoare si de a o supune unor anumite rigori impuse de conditia fundamentala a menajarii si promorii sanatatii mintale. De pe acum am putea desprinde trei cerinte in conduita generala privind supravegherea dezvoltarii neuropsihice si eforturile noastre de a o dirija pe caile cele mai propice asigurarii unei sanatati mintale infloritoare, sub toate aspectele:
1) Sa nu rupem legatura eu specialistul. Nu inceteaza rolul medicului de copii in ceea ce priveste supravegherea dezvoltarii prescolarului sanatos. Ochiul specialistului continua sa da ceea ce noua, celorlalti, oricat ne-am considera de avizati, poate sa ne scape.
2) Sa ne ferim de analogii. Se stie ca rationamentul cu ajutorul analogiei este mai simplu, mai usor de (Scut. dar, totodata, mai lesne susceptibil sa ne conduca la o concluzie eronata. Prin urmare sa nu ne lasam furati de atia cu modul in care creste si se dezvolta copilul vecinului, de aceeasi rsta. Fiecare copil are particularitatile lui constitutionale, poarta zestrea lui ereditara. Doi copii se pot dezvolta foarte normal, fiecare, fara ca asta sa implice obligatia pentru ei de a se asemana ca doua
picaturi de apa.
Inca o data, daca avem vreo indoiala, daca ne temem de vreo intarziere in formarea si dezvoltarea mintala, intelectuala a copilului, mai bine sa lamurim imediat problema cu ajutorul specialistului, decat sa ne angajam pe o pista gresita, sa ne montam singuri, dar fara temei si din aceasta sa rezulte cine stie ce greseli cu efect traumatizant asupra propriului psihic, ca si asupra psihicului copilului.
3) Sa ne stapanim inclinatia pentru precocitate. Fara indoiala. Suntem mandri de copilul nostru. in el se reflecta propriile merite, atat ca potential biologic, cat si ca educatori. Ne minunam de progresele lui. incremenim de admiratie in fata unei replici amuzante a copilului, in fata iscusintei lui la joaca, in fata eficientei ajutorului sau la unele treburi gospodaresti. Si nimeni nu ne condamna pentru slabiciunea atat de omeneasca de a povesti fara zgarcenie la rude, prieteni, cunostinte sau colegii de la serviciu ispravile marete de care s-a dovedit capabil puisorul nostru, desi inchipuiti-, n-are decat patru anisori!". Pana aici, toate bune si la locul lor.
Dar e inca prea devreme sa statuam ca baietasul nostru ar fi un Luchian sau Enescu, tot asa cum fetita noastra arata sigur" de pe acum ca fi o neintrecuta actrita sau o regina a baletului. Pericolul unor astfel de aprecieri pripite consta in fortarea unor resurse poate insuficiente, in supralicitarea capacitatii intelectuale inca abia in curs de formare, in efectul traumatizant al eventualelor deziluzii viitoare. Asadar, sa nu ne grabim si mai bine sa incredintam timpului -confirmarea unor aprecieri care, la aceasta rsta a copilului, pot sa aiba un temei la fel cum pot si sa nu-l aiba.
