Puiul de om incepe sa munceasca
Cu prima zi de scoala a copilului, ne gasim in fata unei realitati noi: scolarul, asa mic cum este el, a denit ' in felul lui, bineinteles ' un pui de om care munceste. Sigur ca el nu depune deocamdata o munca in intregul inteles al cuvantului, adica productiva, folositoare societatii. Am spune, mai degraba, ca el se afla in faza institiei, ca societatea si. inainte de toate, familia lui sunt cei care intreprind cu el ceea ce este necesar ca mai tarziu institia sa fie valorificata sub forma aportului sau de om adevarat la prosperitatea colectivitatii.
De asemenea, am mai spus-o, copilul nu este un adult in miniatura, organismul sau poseda o structura diferita din punct de dere calitativ, si nu numai al dimensiunilor si posibilitatilor sale fizice. Totusi, in activitatea Iui exista acum numeroase puncte de contact cu ceea ce se intelege prin notiunea de munca.In primul rand, fata de activitatea relativ libera a prescolarului, scolarul se afla in fata unor constrangeri. El isi petrece o parte din timpul sau intr-un loc ' scoala ' care-i impune o serie de obligatii: sa fie prezent la o anumita ora, sa se achite de anumite indatoriri si, mai ales, sa respecte o anumita disciplina.
Activitatea lui incepe sa fie supusa unei rificari, unei evaluari. in functie de rezultatele pe care le va da, scolarul se va bucura de o recompensa sau, dimpotriva, va primi o sanctiune, ambele fiind intruchipate in special de calificativul nota, dar si de aprecierile laudati sau sere ale profesorului.
O alta tangenta cu munca consta in aceea ca scolarul are de depus un efort, de data aceasta la cererea altora si nu din libera lui initiativa. Fara indoiala, organismul sau cunoaste ce inseamna efortul: macar o zi din existenta lui de prescolar, si copilul tot s-a jucat cu mingea pana a picat de oboseala. Efortul din scoala contine insa trasatura noua rezultata din faptul ca este impus. Cu alte cuvinte, elevul este obligai sa stie lectia" si este constient ca va aa de suferii neplaceri daca nu o va sti. Deci el are o datorie de indeplinii, datoria de la care s-ar simti uneori tentat sa se eschize, pentru a o inlocui cu o alta indeletnicire mai placuta. De mic, scolarul se afla in fata unui conflict cu care urmeaza a fi confruntai inca destul de multa vreme, conflictul dintre datorie si placere. A-l ajuta sa-si rezol acest conflict in folosul dezvoltarii armonioase nu numai a aptitudinilor, dar si a trasaturilor sale de caracter, constituie un punci asupra caruia este necesar sa se indrepte neincetat ochii bine deschisi ai parintilor sai.
Poate ca noua, celor mari, ne vine sa zambim in fata simplitatii primelor notiuni asupra carora se concenireaza cu inrsunare un intelect atat de plapand deocamdata. Dar, daca ne raportam la treapta pe care se mai gaseste micul scolar, pe scara dezvoltatii lui fizice si neuropahice, trebuie sa consideram ca efortul lui de a asimila citirea corecta a lui o-u, ou sau de a calcula cu cate mere a ramas Ionel daca aa trei si a dat cate unul celorlalti doi fraiiori ai sai, constituie de fapt o munca abila cu indeplinirea unei sarcini profesionale a adultului.
Este adevarat ca in organismul scolarului s-au petrecut si se petrec in continuare acele prefaceri care sa-l faca in stare sa corespunda eforturilor cerute. Intre organism si activitatea scolara se sileste de altfel o adevarata interrelatie: progresele ih dezvoltarea fizica si ncuropsihica il fac pe copil capabil sa se achite de obligatiile sale la invatatura ' despre care nu mai e nevoie sa spunem ca sunt elaborate si se succed progresiv dupa o randuiala precisa, silita de stiinta pedagogiei ih stransa concordanta tocmai cu posibilitatile ui continua denire ale organismului ih crestere. La randul lor.
sarcinile impuse de programa de invatamant sersc nu numai la imbogatirea cunostintelor, la acumularea primelor componente ale bagajului de cultura generala, ci exercita un efect stimulator direct asupra dezvoltarii intelectuale a copilului.
In desfasurarea acestui proces, parintilor le revine un rol de seama, pentru ca ei sunt primii ih masura sa-l ajute pe copil ca totul sa decurga firesc, armonios, fara zguduiri, fara traume. Orice demisie" .de la aceasta raspundere risca sa atraga asupra copilului coasecinte mai usoare sau mai gra, de natura sa strice acel echilibru al functiilor psihice pe care se reazama sanatatea lui mintala.
