' Foarte frumos, ar putea sa riposteze cate un parinte. Pana acum mi-ati spus o scrie de lucruri pe care nu trebuie sa le fac. Dar cum sa procedez ca sa-l tin in frau pe zvapaiatul meu de copil, sa-l educ, sa-l dirijez pe calea cea dreapta? Ca nici" sa-l las de capul lui nu pot. si alta metoda nu cunosc
In primul rand. trebuie sa cunoasteti, c datoria dumneavoastra de parinte. Apoi. nici nu exista propriu-zis alte metode". Principalul este sa gheati la asigurarea conditiilor care favorizeaza dezvoltarea normala a copilului si formarea deprinderilor, fiecare la timpul potrivit. E nevoie, fireste, de calm si de multa rabdare, fiindca unele deprinderi se formeaza mai greu, pretind un anumit timp. Copilului nu-i este suficient sa i se ordone, el are dreptul sa i se explice, pe masura puterii lui de intelegere, ce are de facut, cum si de ce. Trebuie, deci, ca parintii sa-si gaseasca neaparat timpul necesar si, entual, chiar sa-si impuna unele renuntari pentru a sta de vorba cu copilul, a-i arata incredere, a-l stimula in asa fel ca fiecare convorbire sa-i faca placere si sa-i ramana intiparita in memorie. De la varsta de trei ani, copilul poate fi antrenat la mici treburi ale casei si el raspunde cu placere la solicitari, mai ales daca i se da ocazia sa aiba cu ce sa se mandreasca.
indrumat cu consecnta si ajutat indeaproape in primii sai pasi, copilul ajunge mai usor sa faca singur deosebirea dintre ceea ce este bine si ceea ce este rau in comportarea lui si simte dorinta launtrica de a se perfectiona, de a fi mereu ascultator si cuminte", spre a-i multumi pe cei mari si pentru a se simti si el insusi multumit.
Un bun efect stimulator il are aprecierea meritelor copilului, intr-o situatie sau alta. De pe acum, el este sensibil la elogii si va simti dorinta sa culeaga si altele.
De fapt, nici nu este bine sa i se pretinda copilului si sa se obtina de la el o supunere oarba, neconditionata: ai sa faci asa pentru ca asa iti spun eu! Aceasta risca sa-l formeze in spiritul supuseniei. al conformismului, al maleabilitatii prea mari la influente din afara, care nu totdeauna vor fi cele de dorit. Micile reactii de neascultare, de nu vreau", sunt inerente varstei. Ele nu trebuie dramatizate, dar nici lasate fara raspuns, pentru a nu stirbi din autoritatea parintilor.
E bine sa se mai stie ca masurile educati cel mai inteligent aplicate nu au totdeauna un efect imediat, ci pretind rabdare si insistenta. Daca survine, totusi, o imprejurare in care sanctiunea apare de neocolit, ea trebuie aplicata. Dar, administrarea pedepsei ' sub forma unei restrictii si niciodata a unei represiuni ' trebuie facuta sobru, fara manifestari de manie si enervare. Mai este de dorit ca sanctiunea, spre a da roade, sa aiba un motiv accesibil intelegerii copilului, sa nu ia in inchipuirea lui infatisarea unui act arbitrar, de nedreptate. Toate acestea, fireste, reclama un anumit efort. E mai usor sa aplici la repezeala un precept educativ gala fabricau decat sa le concentrezi pentru a analiza Ja obiect" problema ridic
comportarea copilului si sa rezolvi cu capacitatea de a te transpune in lumea psihica a celor mici, deocamdata gurnata de alte legi decat cele dupa care se conduce comportamentul adultilor. Dar numai in felul poate atinge cel mai bine un obiectiv, esential dupa parerea noastra, anume acela de a-i forma de timpuriu copilului constiinta apartenentei sale .ia echipa" pe care o reprezinta familia, ca membru cu drepturi egale, dar si cu anumite iixiatoriri. Evident, acest sistem educativ poate fi apucat cu succes numai daca este impecabil asigurala conditia de baza: existenta unei trainice legaturi afecti reciproce intre copil si ambii sai parinti. inirc copil si toate celelalte persoane din casa.
