Trimiterea copilului la gradinita este de natura sa aduca o serie de avantaje. Gradinita ofera multiple ocazii pentru dezltarea lui intelectuala, acumularea de noi cunostinte, dezltarea sociabilitatii, precum si pentru o dezltare fizica armonioasa, multumita programului de educatie fizica special adaptat etapelor de varsta si dirijat de un personal cu pregatire corespunzatoare. Unul dintre marile foloase ale gradinitei consta in prilejuirea incadrarii timpurii intr-o colectivitate organizata, cu randuielile ei bine precizate, ceea ce il familiarizeaza pe copil cu disciplina si il obisnuieste cu societatea altor copii de aceeasi varsta, cu relatiile complexe care se silesc intre ei. in general, copiilor care au frecventat gradinita le va veni mai usor sa fie dezghetati" cand r trece pentru prima oara pragul scolii si sa se acomodeze cu cerintele atat de noi pentru ei ale vietii de scolar.
Gradinita ridica insa si unele probleme care solicita atentia speciala a parintilor.
Una dintre aceste probleme o reprezinta dificultatile de adaptare pe care le manifesta uneori copilul in primele saptamani de frecventare a gradinitei. in fond. aceste dificultati nu ies din cadrul firescului. in special pentru copilul care n-a fost obisnuit sa se joace cu alti copii. in parc sau in spatiile amenajate, primul contact cu ceilalti copii, ca si cu educatoarea, este capabil sa aiba un efect de soc asupra psihicului sau. Trebuie avut in vedere ca personalul gradinitei cunoaste aceste tulburari de adaptare, stie sa le depisteze la neie si actioneaza cu calm. blandete si multa rabdare, pentru a-l linisti pe copil, a-i castiga increderea si a afla de la el orice eventuale nemultumiri sau pricini de neliniste. Aceste eforturi trebuie sustinute de parinti, si primul lucru care trebuie facut este ca ei sa culeaga de la personalul gradinitei toate informatiile de care au neie spre a realiza o cat mai buna continuitate si concordanta intre regimul din
colectivitate si cel de acasa. Copilul cu mici tulburari initiale de adaptare nu trebuie in nici un caz sa simta ca parintii sai au observat aceasta sau ' mai rau ' s-au alarmat. El trebuie incurajat sa povesteasca cum a fost la gradinita, ce jocuri a invatat, cum sunt ceilalti copii, ce i-a mai aratat educatoarea, iar totul sa decurga intr-o stare de accentuata buna dispozitie, fara semne de plictiseala sau oboseala din partea parintilor. In acest fel,
totul va intra repede in ordine si copilul va merge la gradinita in continuare cu din ce in ce mai multa placere.
O alta problema delicata se pune in legatura cu viata afectiva a copilului. in special frecventarea gradinitei cu program saptamanal (si in mai mica masura a gradinitei cu program normal sau redus) pretinde foarte multa grija in directia preintampinarii ruperii afective a copilului de parintii sai.
Fireste ca personalul gradinitei se preocupa de satisfacerea necesitatilor afective ale copiilor si este chiar special pregatit in aceasta directie. Dar daca, din lipsa de prevedere a parintilor, atat timp cat se afla acasa la el copilul nu mai simte ca ii are alaturi pe taticul si pe mamica lui," care il iubesc mult, se iveste, riscul unei devieri a sentimentelor copilului spre educatoarea de la gradinita, de care el incepe sa se simta mai apropiat. Prin urmare, parintii, oricat ar fi de ocupati, sunt datori sa se ingrijeasca cu cea mai mare atentie de cultivarea legaturilor afective cu copilul lor, sa-i asigure acestuia prezenta lor apropiata, plina de dragoste si de caldura. Cu conditia respectarii acestei indatoriri fundamentale, trimiterea la gradinita ' dupa cum o confirma cercetarile intreprinse la noi in tara si in diferite alte parti ale lumii ' nu ridica probleme sub raportul frustrarii de afectivitate", nu genereaza\'efecte nefarabile interesand sanatatea mintala a copilului.
