in familiile cu absenta unui sau altuia dintre parinti, perturbarile adanci in formarea personalitatii copilului se produc mai cu seama in situatiile in care nu se reuseste ca aceasta lipsa sa fie compensata pe toate urile ' si in primul rand pe cel afecti' de persoanele sau institutiile de copii ramase a se ocupa de ingrijirea lui.
Multiple sunt problemele unei vieti familiale care pot afecta viata copilului si, desigur, ele nu pot fi abordate decat partial.In situatiile de recasatorie ' dupa divort sau deces ' copilul este foarte sensibil si are tendinta de a se identifica cu cel plecat sau disparut. Aceasta ii da o stare de spirit de necontenita frustrare afectiva, cu toate implicatiile asupra echilibrului sau nervos. Este evident ca se cere o mare atentie, o pregatire prealabila a copilului asupra viitoarei situatii familiale, spre a-i sadi incredere si atasament pentru noul parinte. Cu tact, cu grija si cu menajarea psihicului afectat al copilului, se obtine treptat un climat pozitiin familie.
O alta situatie speciala este cea a familiilor cu copii adoptivi. Marea majoritate a acestora sunt copii traumatizati psihic, suferind de efectele unor accentuate carente afective. Aspectul negatimentionat are insa si un revers pozitiv, in sensul ca daca acesti copii, care simt o adevarata foame de dragoste, isi vor vedea satisfacute necesitatile lor afective ' situate la ei pe un absolut predominant ' ci vor putea evolua bine in noul lor mediu de viata si vor creste sanatosi.
De aceea parintii, cunoscand aceasta situatie, se vor feri sa porneasca de la premise nerealiste cu privire la copilul pe care si l-au ales. Acesta este o fiinta care necesita o readaptare, proces care se realizeaza uneori destul de greu, mai cu scama daca copilul vine cu un bagaj ereditar incarcat cu
tulburari nervoase sau cu unele deprinderi gresite, formate in perioada anterioara adoptiunii. De tactul, de rabdarea si de perseverenta parintilor adoptivi depinde reusita privind o adaptare lina si cat mai buna a copilului irt noul sau camin. Cate familii, neglijand aceste cerinte, in loc de a-si colora si imbogati viata cu copilul adoptat, ajung la o atmosfera familiala grea, plina de conflicte si de neplaceriIn afara traumatismului psihic deosebit de graprovocat de dezorganizarea familiei prin divort, despartire, deces, sunt inca o serie intreaga de situatii, de momente care se pot solda cu un efect daunator asupra copilului de varsta frageda.
Atmosfera incordata in familie, cu certuri dese si chiar violente, coincide de obicei cu neglijarea copilului. Rezuitaiul acestui climat tensional, permanent incarcai, se exprima inlr-o traire afectiva negativa a copilului: tristetea. Copilul se retranseaza parca intr-o viata interioara framantata, anxioasa. Pe fata iui aceasta traire se oglindeste intr-o privire trista, mereu indispusa. El zambeste rar, rade si mai rar. Sta culcat, se leagana singur, isi suge degetele, uneori scanceste. De asemenea, el se alimenteaza mai greu, pierde treptat din greutate, intregu! proces de crestere este afectat.
Sursele producatoare de teama, de infricosare, de inhibitie sunt, la fel, generatoare ale unor traumatisme psihice de intensilate variabili Printre ele se numara gesturiic amenintatoare, iesirile aspre, manioase, aparitia intempestiva a unor persoane siraine. intalnirea neasteptata cu animale sau vehicule, absenta parintilor de acasa, schimbarea nepregatita a mediului familial si trimiterea copilului intr-un loc nou si necunoscut pentru ei (rude, o institutie de copii sau o familie straina etc).
O mare greseala o comit parintii si ceilalti educatori care, pentru a-l indemna pe copil sa manance, sa se culce sau sa indeplineasca o anumita functie fiziologica, utilizeaza povesti si imagini datatoare de groaza. De asemenea, sunt ferm contraindicate amenintarile cu doctorui\" sau cu ,,injectia\", care nu numai ca starnesc groaza, dar vor constitui o piedica atunci cand copilul va avea cu adevarat nevoie de asistenta medicala. Copilul care a mai fost bolnasi in mod inerent a cunoscut unele experiente dureroase prilejuite de intalnirea cu medicul, trebuie indemnat sa vada in medic un prieten, sa-l intampine cu placere, ca pe o persoana dornipa sa-l ajute, sa-! inteleaga ca acesta ii vrea binele. Nu-i chiar usor, dar prin colaborarea medic-parinti se obtine o astfel de atitudine prietenoasa a copilului fata de medic.
Este evident ca, in general, copilul nu poate fi pus la adapost de orice momente provocatoare de frica, de cate o situatie tensionata care survine incidenta! in familie. in viata. Ba chiar se poate admite ca momentele de aceasta natura sunt sub un anumil raport utile, deoarece ele il obisnuiesc pe copil. il calesc\"\"1 psihic pentru imprejurari de care se va lovi mai tarziu. in viata. A-i plasa insa permanent pe copil intr-o ambianta in caic abunda iesirile nervoase, in care conflictele si momentele (iraina-licc au devenit un ..modus vivendi\". constituie, fireste, un pericol pentru sanatatea lui. Psihicul sau trebuie menajat la maximum. Orice tulburare bnisca a cursului evenimen-kioi zilnice, orice situatie noua cu caracter tulburator pnale fi amortizata, atenuata si\'uneori explicata\",
Sursele care por produce manifestari nervoase de furie trebuie luate si ele in considerare. Astfel tic surse sunt satisfacerea defectuoasa a necesitatilor fiziologice (nepri meni rea in timp util sau neplasarea copilului ia vreme spre a-si face trebuintele, mancarea prea fierbinte ele). intreruperea unor activitati care procura placere copilului, neindcplinirea unor dorinte, formate uneori in a- mod nesanatos chiar de cairc parinti. E bine sa se stie ca la cei mici se pot declansa adevarate crize de furie copiate dupa ..modelul\" unor manifestari necontrolate ale parintilor. Este eronata opinia acelora care isi imagineaza ca cei mici n-ar avea capacitatea de a pricepe ce se intampla in jur. ca nu inteleg aspectele discordante, conflictele dezlantuite in, prezenta lor. Ei au un sii dezvoltat de imitatie si unii parinti se pot trezi in neplacutei surprize de a-si vedea copilul imitandu-i in iesirile lor nervoase. Trebuie mentionat ca iesirile \"de acest fel pot deveni mai dese la copin care ajung la convingerea ca pot obtine avantaje, ca aceste iesiri le vor fi utile ca sistem penlru a obtine ceea ce doresc.
La varsta frageda, starile de spaima si de furie po! fi cel mai adesea calmate cu usurinta, abatand atenpa copilului in alta directie. Trebuie insa sa prevenim pe cai posibil
astfel de situatii, procedand intotdeauna cu blandete si calm,
evitand in toate cazurile interventiile brutale si amenintarile.
Sa nu uitam aceasta importanta recomandare pe care
0 fac medicii in toate imprejurarile: profilaxia. in vederea preintampinarii tulburarilor mintale ale copilului este necesar sa evitam orice imprejurare ce-l poate tulbura pe copil. Mai mult, daca observam o anumita reactie negativa, sa nu o trecem cu vederea, ci sa inlaturam cauza care a provocat-o. Altminteri, aceste reactii nervoase devin cu timpul deprinderi mai greu de remediat, iar treptat ele se inradacineaza ca un comportament nervos, irascibil, ca o tulburare caracteriala cronica. in situatia din urma, aceste manifestari devin ' treptat in ani urmatori, dar incepand chiar de la aceasta varsta ' trasaturi negative de caracter si de personalitate, se structureaza intr-un stil de viata care ne face adesea sa vorbim despre copii nevrotici, despre tineri cu dezechilibru nervos, artagosi, violenti, nesociabili.
Ce ar fi de spus in concluzie?, Credem ca principalul lucru, de tinut bine minte, este ca varsta frageda ' intre
1 Si 3 ani ' este hotaratoare pentru formarea psihicului copilului si, deci, nu e permisa nici o neglijenta, de oricate probleme si greutati s-ar lovi familia. Un microclimat familial plin de afectiune, de bunavointa, de protectie, dar nu de cocolosire, de grija, dar nu se rasfat si de evitare a contactului cu viata sub multiplele ei aspecte ' toate acestea, laolalta cu indrumarea copilului spre a-i stimula si cultiva reflexe si deprinderi igienice, ritmice, il vor cali fizic si mintal pentru a infrunta mai usor tot ceea ce ii va rezerva mai tarziu viata. Desigur ca este greu si implica o mare raspundere, dar o astfel de atitudine va deschide si perspectiva unei imense bucurii: aceea de a constata dezvoltarea ulterioara a copilului din punct de vedere fizic, echilibrat, piin de voiosie si animat de satisfactia de a se sti prezent, actisi creator, in comunitatea sociala in care traieste.
