Desigur, este foarte greu sa se creioneze o imagine-standard a structurii psihice a adolescentului, cu pretentii de valabilitate generala. Totusi, se poate vorbi despre cateva trasaturi caracteristice varstei, comune mai tuturor adolescentilor sub o forma sau alta. Ele pot ajuta la o orientare in fata complexitatii sub care ni se prezinta adolescentul pe mintal, intelectual, afectiv.
Ceea ce ne izbeste de obicei, la adolescent, este faptul ca el a denit dintr-o data altul. Acest fenomen nu trebuie sa surprinda, nici sa ne gaseasca nepregatiti, in mod perfect normal, gandirea adolescentului devine capabila sa abstractizeze, sa caute explicatii si legaturi legice in fenomenele din jurul sau. Ceea ce caracterizeaza profund noul mod de a gandi al adolescentului este spiritul critic. Atat propria persoana, cat si lumea inconjuratoare sunt obiectul unei critici ascutite, operata cu multa ' uneori cu prea multa ' sensibilitate si exigenta. Propria persoana incepe sa fie supusa unui examer de pe urma caruia sa reiasa pe cat posibil caile afirmain ei. Dorinta de afirmare a personalitatii se impleteste cu o vie sete de independenta.
Adolescentul nu mai accepta sa fie tratat ca un copil, nu este dispus sa primeasca tutela adultilor, sub cuvant ca cel mic trebuie sa asculte de cei mari". Totul trece prin filtrul sau critic. cu ajutorul caruia el se straduieste sa disceama binele de rau, adevarul de minciuna, dreptatea de nedreptate. Adolescentul este un mare amator de dreptate, el este in stare sa imbratiseze cu ardoare o cauza care i se pare dreapta si sa se lanseze in apararea ei cu toate fortele sale, chiar daca lipsa de experienta il poate face sa greseasca uneori.
O alta trasatura specifica este setea adolescentului de a afla, de a-si imbogati cunostintele in cele mai variate directii. De multe ori tocmai la adolescenta, si cu mare folos pentru mai tarziu, se contureaza preferinte care vor fi determinate in alegerea profesiunii si realizarea sa in viata: pasiunea pentru stiinta si tehnica, pentru un domeniu sau altul al disciplinelor zise umaniste, pentru literatura, muzica, sport s.a.m.d
Dorinta de afirmare a personalitatii, de independenta, se exprima in atitudini dirse. Astfel, adolescentul este in general preocupat de impresia pe care o face in jur si acorda un interes mult sporii unor aspecte ale tinutei: felul imbracamintii si gradul in care aceasta satisface cerintele modei, pieptanatura, fardul (la fete), tigara (ca element al tinutei de om matur") etc. Alteori, cand aceste cerinte naturale se manifesta pe fondul imprimat de unele carente educati, ele se concretizeaza in atitudini care ne impresioneaza neplacut ia unii adolescenti: indisciplina, aroganta, nesupunerea si spiritul recalcitrant, egoismul, laudarosenia, excentricitati ale tinutei, utilizarea unui limbaj voit teribil", dar din pacate prea bogat in vulgaritati, uneori violenta, brutalitatea in relatiile cu cei din jur. mai mici sau mai mari.
De asemenea, mai trebuie spus ca spiritul critic foarte ascutit nu este totdeauna sustinut de discernamantui necesar, ceea ce poate face ca unele modele, alese de adolescent drept criterii de orientare a conduitei sale, sa nu fie si cele mai fericite.
Acest neajuns isi poate aa deseori originea in influenta unui anturaj necorespunzator, fie chiar intr-un singur element certat cu morala si buna-cuviinta, mai ales cand acesta este un adult.
Trasaturile negati intalnite la adolescenti si bruschetea ivirii lor au putut sa conduca la o conceptie despre o asa-zisa -criza junila", ca trasatura de neocolit a dezvoltarii, specifica varstei. in ceea ce ne priste, ne raliem la opinia acelor specialisti care nu accepta valabilitatea generala a acestei conceptii. Criza este un fenomen patologic; ea nu are ce cauta intr-un proces normal de dezvoltare decat daca anumite imprejurari nefericite, proprii unui caz anume, ar opera ca factori cu potential patogen si ar impinge spre aparitia unor fenomene care sa merite o astfel de etichetare. Noi credem ca, pentru a intelege sensul real al celor ce se intampla cu un adolescent, trebuie sa am permanent in dere ca psihicul uman nu se dezvolta numai sub impulsul imprimat de ereditate sau de transformarile somatice din organism, chiar daca nu poate fi ignorata aparitia unor functii si relatii in sistemul glandelor cu secretie interna. Desigur, aportul ereditatii nu poale 11 pus la indoiala, dar el este supus unor modificari sensibile sub efectul influentelor complexe pe care le exercita mediul inconjuraior, din primele zile de viata, asupra unei fiinte de o extrema plasticitate. Aceste influente pot actiona in ambele sensuri.
Tot asa cum ele pot atenua anumite trasaturi temperamentale negati mostenite impreuna cu intregul bagaj genetic, la fe! pot modifica in rau si face sa se piarda calitati nati indiscuile. Prin urmare, pare mai plauzibil sa interpretam criza junila" ca fiind efectul unei crize de ordin educativ, si nu ca o componenta structurala, indisolubil legata de niste transformari totusi normale, fiziologice, oricat ne-ar aparea ele de radicale.
De pe acum, credem ca se pot desprinde unele indatoriri ale noastre, ca adulti, fata de copilul nostru, care a denit adolescent si ne pune probleme".
1. Sa am incredere. Ceea ce predomina la adolescent, hotarand in favoarea lui, sunt trasaturile poziti nascute in contextul dezvoltarii sale si in buna parte mostenite. Sa nu uitam ca legea firii, careia i se supune si organismul adolescentului, este progresul, si nicidecum stagnarea sau mersul inapoi. Adolescenta este o etapa pe drumul unui mers inainte pe care il cunoaste intregul organism ajuns la aceasta varsta, si nu ar fi de conceput ca acest progres sa se exprime in ceea ce numai o privire superficiala poate sa interpreteze ca vicisitudini si defecte.
Un adolescent normal dezvoltat este dornic sa se perfectioneze, sa munceasca cinstit ' ceea ce la varsta lui se exprima in principal prin efortul la invatatura ', sa fie util semenilor sai si. fireste, sie insusi. El simte nevoia sa se bucure de incredere si are din plin dreptul la aceasta incredere.
2. Sa nu fim nedrepti. Aceasta cerinta decurge, ih mod firesc, din prima. Adolescentul, precum spuneam, are foarte dezvoltat simtul justitiei, dorinta de dreptate. Orice interpretare pripita, superficiala, a unor manifestari din partea lui, neplacute la prima dere, risca sa aiba un rasunet nedorit intr-o constiinta aflata intr-o mare eferscenta si prompta la cele mai intense reactii. Una dintre cele mai frecnte nedreptati pe care i-o putem face este reprosul neintemeiat, sanctiunea nejusta, dictata de eroarea de a crede ca mai am in fata un copil dator sa ne asculte neconditionat si pe care-l putem pedepsi la fel cum o faceam (nu totdeauna prea fericit nici atunci!) cand a spart un pahar sau si-a patai pantalonasii nou-nouti. Ca sa nu riscam sa denim nedrepti, e bine sa am mereu in minte adevarul potrivii caruia adolescentul, prin felul in care se poarta, prin trasaturile sale de caracter, reprezinta si oglinda modului in care ne-am priceput noi, cei mari si intelepti, sa-l crestem si sa-l educam pe parcursul intregii sale copilarii.
3. Nici sa nu stam cu mainile in san. Cele spuse
pana aici nu constituie in nici un fel o invitatie la
pasivitate.
Adolescentul este inca nedesavarsit chiar sub
aspect biologic, ca sa nu mai vorbim de lipsa lui de
maturitate sub aspect psihic si social. El este inca un
dependent, are nevoie de ajutor, de protectie si chiar simte
aceasta nevoie in forul sau interior, desi incearca sa o
camufleze sub acrele lui de independenta, de emancipare.
Datoria noastra, a adultilor, este sa ne straduim sa-i
acordam tot ajutorul de care are el nevoie, pe masura
puterilor noastre. Iar daca puterile noastre nu sunt destul
de mari. sa nu ne sfiim s-o recunoastem (dar nu in fata
lui), ci sa cautam sa ne perfectionam cunostintele si
priceperea, sa ne informam din nenumaratele izvoare
competente care ne stau la dispozitie si, mai ales, sa fimIn permanenta foarte atenti, pentru a surprinde din timp
orice abatere de la mersul normal al lucrurilor si a
reactiona imediat cu masurile cele mai potrivite. Acestea
nu sunt simple vorbe, ci indatoriri de imensa raspundere
fata de sanatatea mintala a adolescentului nostru, fata
de intregul sau viilor la a carui faurire mai am, inca,
o importanta contributie de adus.
