Importanta perelor in
alimentatie este considerabila, deoarece ' alaturi de mere ' ele pot fi pastrate si consumate pe parcursul intregii ierni si la inceputul primaverii, cand ii asigura organismului vitammele necesare si alte substante.
Dupa epoca de coacere, se disting (ca si la mere) trei giupe de soiuri de pere : de vara. (Aromata de Bistrita, Napoca, Favorita lui Clapp, Williams s.a.), de tomana (Untoasa Bos\'c, Untoas/v Hardy) si de iarna (Cure, Passe Crassane, Olivier de Serres, Republica s.a.).
Perele contin : apa( 79'87%), zaharuri (8'15%), acizi organici _(0,12' 0,59%), substante tanoide (0,06-0,27%), substante pectice (0,14'0,71%), proteine brute (0,24'0,65%), provitamina A,
vitamine (A, B1,-B2, PP, P6 P, C, acid pantotenje), saruri minerale, celuloza s.a. Sunt de cea doua ori mai bogate in saruri
minerale decat merele, dar mai sarace in vitamine. Dupa B o r d e i a n u T. si Ge.orgeseu L. I. (1968),
zaharurile din pere sunt \'reprezentate prin fructoza (7,91%), glucoza (2,40%) si zaharoza (1,28%). Perele au o valoare energetica de 51'88 kcal la 100 g (in medie 60 kcal). Se consuma proaspete uscate (deshidratate) sau prelucrate (suc, compot, marmelada, cidru). Cidrul de pere, denumit perry, este consumat destul de mult in tarile vest-europene. Sucul de pere poate fi folosit in amestec cu toate
sucurile din fructe.In scopuri terapeutice, de la Parul cultivat (Pyrus satira Lam.) se folosesc fructele si frunzele.
Avand efect energetic, diuretic, depurativ, sedativ, autiputrid si urolitic,
perele sunt indicate in
dieta alimentara a celor suferinzi de astenie, surmenaj, reumatism, guta, artritism, tuberculoza, li-tiazaxurinara urica (perele previn depunerea uratilor si favorizeaza eliminarea lor), colica biliara, dischinezie biliara etc. Efectul
diuretic accentuat al perelor se datoreaza suculentei lor pronuntate si continutului in vitaimina BG (piridoxina, adermina), care este un diuretic natural. Actiunea depurativa\' (detoxifianta) a perelor se datoreste flavonoidelor (vitaminei P) si enzimelor. Datorita levulozei pe care o contin, aceste fructe sunt admise diabeticilor (Y a 1 n e t J., 1991). Perele a stringente sunt constipante, iar celelalte laxative.
De regula, perele nu sunt mai bogate in zah\'aruri decat merele, dar au gustul mai dulce, datorita aciditatii scazute.
Peretii lojilor seminale la pere sunt cartilaginosi, fragezi, incat se pot consuma impreuna eu pulpa din jurul lor (spre deosebire de nrere, la care peretii lojilor fiind membranosi, deci tari si rigizi, nu pot fi consumati).
» Decoctul de pere uscate, 40'50 g la litru de apa, fierte timp de o ora, este o bautura racoritoare, diuretica, energetica.
» Infuzia din frunze de Par (100 g frunze proaspat recoltate sau 25 g frunze uscate la 1 litru de apa in clocot) are proprietati diuretice, dezinfectante, antiinflamatoare, usor
sedative ; favorizeaza dizolvarea calculilor renali Aceasta infuzie se foloseste ca adjuvant in cistite, in
litiaza renala (urinara) urica si, in general, in afectiunile renale, cale si ale prostatei. Prin cresterea diurezei, urina devine clara, iar mictiunile (urinarile), frecvente in prostatite, se diminueaza.
Pe langa tanin, frunzele de Par contin arbutozid, ca si frunzele de Merisor (ccinium vitis-ideae) si de Afin (ccinium myrtillus)> care contribuie la dezinfectarea cailor biliare.