Aceste fructe se obtin, in principal, din flora spontana (afinisurile de munte), mai putin din tatii comerciale, care ocupa suprafete mici in zonele inalte (Bilcesti-Arges).
Afinele sunt bace (bobite) mici (1-2,5 g), grupate in ciorchini. Ele au pielita vanata, acoperita cu pruina (bruma) groasa, albastra.In functie de Soi si de conditiile climatice ale anului, afinele ajung la maturitate de la sfarsitul lunii iulie pana in septembrie, avand coacere esalonata. intrucat sunt foarte perisabile, afinele trebuie culese si livrate in cosulete din plastic de 0,5-1 kg sau inladite tip olandez cu o capacitate de 3-5 kg. in incaperi racoroase, cu o temperatura de 10-12°C, afinele se pot pastra 4-5 zile, fara deprecieri calitative.
Afinele contin 80,0-84,6% apa, 7,0-14,5% zaharuri, 0,56 - 1,13% acizi (tartric, malic, citric, benzoic, oxalic, succinic, lactic), 0,36-0,55% substante tanante, 0,5-0,6% substante pectice, 0,62-1,15% proteine protamina A, taminele Bl5 B2, C, acid pan-totenic (tamina B3), tamina PP, tamina E, mirtilina, ulei (31% in fructele uscate), antociani, precum si saruri
minerale (0,23-0,32 %).
Afinele se consuma proaspete, uscate (deshidratate) sau prelucrate sub forma de suc, compot, sirop, lichior, dulceata, jeleu (peltea), marmelada, afinata s.a. Ele se preteaza bine si la congelare. Se folosesc, de asemenea, la prajituri, creme, spume si alte produse de cofetarie.
Sucul de
afine se mai foloseste in nifieatie, pentru a intensifica culoarea (este colorant natural) si amari
aciditatea nului de struguri. Datorita acidului benzoic pe care-l contin si care opreste fermentatia, afinele nu se pot folosi singure pentru preparare de cidru (n).
Avand un continut ridicat in peetina, care in prezenta acizilor organici favorizeaza gelificarea produselor, afinele se folosesc ca adaos la sucul de mere din care se fabrica marmelada.In bioterapie se folosesc fructele si frunzele de Afin salbatic\" {Y accinium mijrtiUus L. - Afin negru si V. uliginosum L. - Afin vanat) si de Afin cultivat (Yaccininm eorymbosum L.). in tara noastra se cultiva soiuri de Afin cu coacere timpurie (Weymoutli, Ivanhoe), mijlocie (Bluecrop, Blueray) si tarzie (Eubel, Pemberton, Colle).
Datoritacontinutuluiridicat in substante bactericide (acid citric, acid benzoic) si in taninuri, afinele proaspete sau uscate sunt un puternic antiseptic intestinal, au efect astringent, antidiareic si anti-putrid. Datorita acestor proprietati, afinele au rol important in tratamentul enterocolitelor de fermentatie si de putrefactie, dizenteriilor si infectiilor urinare. Totodata , ele au si actiune antihelmintica, contribuind, in special, la eliminarea oxiurilor.
Proprietatile vasoproteetoare ale antoeianilor din afine fac ca acestea sa aiba efecte benefice asupra sistemului circulator; se recomanda in ateroscleroza, afectiuni coronariene, sechele de infarct, arterita, sechele de flebita, varice,
hemoragii prin fragilitate capilara ete.
J a r \\v i s C. D. (1976) arata ca prin consumarea unui pahar cu suc de afine in tinrpul mesei se prene depunerea calciului pe peretii vaselor, sanguine.
Afinele contribuie la cresterea acuitatii zuale si amelioreaza vederea nocturna (s-au obtinut deja produse farmaceutice pe baza de afine cu asemenea proprietati terapeutice).In afectiunile hepatice, afinele au rol de regenerare a celulelor liepatice (tonifica ficatul). Ele au , de asemenea, rol hipoglieemiant (antidiabetic), datorita mirtilinei, care face sa scada zaharul din sange.
Cura de afine. Se pot consuma zilinic 300-500 g afine proaspete sau 100 g afine uscate.
. Decociv.l din afine (uz intern). Se prepara dintr-o lingura de fructe uscate si zdrobite la 200 ml apa; se fierbe 5 minute si apoi se lasa in repaus, la temperatura camerei, timp de 15 minute; se strecoara prin presare si se bea caldut. Se pot consuma doua sau mai multe cesti pe zi.
. Dmoctul de afine (uz extern), Se prepara dintr-o mana de bace (fructe) la litru de apa, care se fierbe pana scade la jumatate; se foloseste la clatitul gurii in faringite, stomatite, afte, muguet, precum si pentru compresesau spalaturi locale (eczeme, hemoroizi, dizenterie). Contra ulcerelor gurii, a aftelor, se pot mesteca in gura bace proaspete sau uscate, care apoi se elimina (arunca) din gura.
. Decoctul din fructe si frunze de Afin. Are proprietati astringente si antibiotice. Se prepara din 10% fructe sau frunze uscate care se fierb in 1/2 litru apa timp de 30 de minute; se bea caldut, fractio-nat in 3 portii, in cursul xmei zile; combate enteritele acute si cronice, diareele.
. Infuzia din afine uscate. Continand substante tanante, este indicata in bolile de stomac (diaree, enterite).
. Maceratul la rece din afine. Se prepara dintr-o lingurita si jumatate de afine uscate si zdrobite in 400 ml apa fiarta si racita ; se lasa la macerat timp de 8 ore, la temperatura camerei, iar apoi se bea in 2-3 reprize, in cursul unei zile. Se pot adauga coaja de stejar, flori de
musetel si frunze de menta, pentru a mari actiunea astringenta si antiseptica a
fructelor de Afin (M ocanu St., B a -duc an u D., 1989).
. Pelteaua (jeleul) de afine , fiind bogata in tanin, este indicata in tratarea diareelor de fermentatie si de putrefactie.
. Sucul de afine fierte, indulcit eventual cu zaharina, se recomanda in enterite (are proprietati constipante), precum si in regimul renal.
. Spuma si gelatina din afine se prepara ca si cele din zmeura.
. Frunzele de Afin contin hidrochinona (circa 1%), vaccinina, arbutaza, ericolina, neomirtilina, materii tanante, acid chinic s.a. Ele au efect astringent, bactericid, antidiareic; dezinfecteaza ca4le biliare si urinare. Datorita taminei E (hipoglieemianta) si mirtilinei, denumita si
insulina vegetala, infuzia din frunze de
afin scade nivelul zaharului din sange; are deci actiune antidiabetica. Pentru cresterea eficacitatii, in tratarea diabetului, frunzele de afin pot fi asociate cu pastai de
fasole si frunze de dud. Ceaiul se bea neindulcit sau indulcit cu zaharina.
. Infuzia din frunze de Afin se prepara din doua lingurite de frunze la 0,5 litri de apa clocotita; se bea calduta, in 3 reprize, pe parcursul unei zile. Ea are si efect vermifug (oxiuri).
Perioada optima de recoltare a frunzelor de Afin, in scopuri terapeutice, este de la sfarsitul lunii iulie pana in septembrie. Frunzele se recolteaza impreuna cu lastarii, de pe care se detaseaza ulterior. Se va eta presarea lor, deoarece se innegresc.
