Sunt fructe mari si foarte mari; la unele soiuri ele depasesc frecvent greutatea medie de 700'800 g. Ajung la maturitate foarte tarziu, in a doua jumatate a lunii octombrie si la inceputul lui noiembrie; trebuie recoltate dupa ce cade puful care acopera pielita lor, altfel se zbarcesc.
Gutuile pot fi pastrate- in stare proaspata pana in. ianuarie-fe-bruarie, rareori mai mult. Cand trec in supracoacere, pielita si pulpa lor se brunifica, iar sculanta se reduce foarte mult. La gutui, inima (ovarul) este alcatuita din 5 loje prinse puternic intr-o portiune de pulpa de catre un brau de sclereide (celule pietrificate) ; in fiecare loja se gasesc cate 8'16 seminte asezate pe doua siruri verticale si prinse strans una de alta cu o substanta gelatinoasa (peetina), care are o valoare deosebita ca liant in industria alimentara (geli-fica), farmaceutica si chiar in industria textila.
Gutuile-contin: apa (77'86%), zaharuri (6,6'13,3%), acizi (0,60'1,76%), substante tanoide (0,19'0,50%), substante proteice (0,33'0,95 %), pectine (0,69'1,13 %), saruri minerale, provitamina A,
vitaminele C, Bj, B3 PP s.a. Continutul de fier al
gutuilor depaseste de peste doua ori pe acela al merelor si perelor. Dupa B o r d e-ianu T. si G e o r g e s c u L. I. (1968), in
gutui predominanta este fructoza (6,27%); glucoza detine 2,14%, iar zaharoza 0,64%.
Gutuile se folosesc, in principal, pentru prelucrare (dulceata, peltea, pasta,, compot, marmelada, suc, cidru, lichior). Avand pulpa prea tare, eu sclereide, insuficient de suculenta, astringenta, acida si innecacioasa, gutuile se preteaza mai putin pentru consum in stare proaspata, dar pot fi coapte in cuptor. Exista insa tipuri locale de gutui cu fructe mici, dar mai suculente, si cu pulpa mai frageda, care se preteaza si pentru consum in stare proaspata. De altfel, aceste tipuri de gutui au si o perioada mai lunga de pastrare. Din gutui se pregatesc si unele mancaruri.
De la Gutui (Gydonia oblonga Mill.), in scopuri terapeutice, se folosesc fructele, semintele fructelor, frunzele si florile.
Datorita asocierii tanin-pectina, gutuile au actiune astringenta^ si emolienta asupra mucoaselor digestive, fiind indicate in cazuri! de diaree, dizenterie, enterita, enterocolita etc. Datorita taninului, gutuile sunt hemostatice. Totodata, ele au efect tonifiant, fiind recomandate in cataruri si infectii respiratorii. Stimuleaza functia hepatica.
» Decoc-tul din fructe de Gutui se utilizeaza contra enteritelor acute, in digestiile anevoioase, in
tuberculoza pulmonara (contine tanin) iar, pe cale externa, in spalaturi (prolaps rect al) si gargare (in laringite, faringite, amigdalite, stomatite).
Deeoctul de gutuie se prepara astfel : se taie o gutuie necuratata de coaja in felii subtiri care se fierb intr-un litru de apa, pana ce volumul acesteia se reduce la jumatate, apoi se strecoara prin jresare si se adauga 50 g zahar. Se poate prepara si decoct din gutui uscate (40 g la 1 litru de apa), care se fierb in clocot timp de 10 minute.
» Emulsia mucilaginoasa calmanta din semitic de Gutui (o mana le seminte pisate macerate in 1/2 pali ar cu apa calduta), fiind puternic emolienta, se foloseste (extern) contra degeraturilor, a he-noroizilor inflamati, a crapaturilor pielii (de pe sani si palnie), a arsurilor, pentru calmarea diverselor iritatii ale pielii, in eczeme, fisuri Miale, conjunctivite etc.
» Lichiorul medicinal din fructe de Gutui se foloseste contra indigestiilor, a gazelor intestinale (balonare sau meteorism) si a hiper-aciditatii gastrice. Acest lichior se prepara dupa urmatoarea reteta : 1,5 litri suc de gutuie, 0,5 1 rachiu, 2 g scortisoara, 0,8 g cuisoare, 0,5 g miez de
migdale amare, 1 g praf de nucsoara (cat se poate apuca intre varfurile a doua degete). Toate acestea se lasa sa se macereze timp de doua luni, apoi li se adauga 300 ml fsirop de
zahar racit, se filtreaza si se pune in sticle, care se astupa bine si se pastreaza la racoare.
» Pelteaua de gutui este singurul preparat concentrat permis in
dieta gastritei hiperacide si a colitelor. Ea se prepara astfel: se iau doua gutui coapte, care, dupa ce se spala si se sterg bine, se taie fiecare longitudinale in 8 parti, scotandu-se partea dura din mijlocul lor (portiunea cu sclereide). Feliile se pun apoi la fiert intr-un litru de apa, adaugandu-se pentru culoare 1 ' 2 mere Jonathan, taiate sferturi. Se fierb apoi la foc moale circa 30 de minute, pana ce pulpa gutuilor se inmoaie. Fiertura obtinuta se strecoara prin sita, fara sa se preseze fructele si se lasa 30 de minute sa se limpezeasca, apoi ie strecoara prin tifon, i se adauga 250 g zahar si se amesteca pana se dizolva complet zaharul. Dupa aceea se pune sare de lamaie sau zeama de lamaie (o lingurita la un litru de amestec) ,si se fierbe la foc iute, indepartand spuma, ori de cate ori este necesar. Cand pelteaua s-a legat (cand picaturile introduse in apa rece nu se dizolva) se toarna fierbinte in borcane.
» Salata din gutui, mere si
morcovi (toate in stare proaspata, date . prin razatoare), ptus miere, este indicata la micul dejun, in diareele cronice , colopatiile cronice nespecifice, hepatitele cronice etc
» Frunzele de Guiui, sub forma de infuzie si decoct, fiind bogate in tanin, au actiune astringenta, hemostatica si emolienta in afectiunile cailor respiratorii. Se folosesc si in cazuri de diaree, hemoptizii (eliminarea pe gura de sange aerat, rosu, insotita sau nu de tuse), gingiv-ite, afonie (raguseala), sialoree (secretie exagerata de saliva), catar (guturai), piscaturi de insecte, nervozitate excesiva etc.
» Infuzia din flori de Gutui (30 g la litru) si din frunze de gutui (50 g la litru) calmeaza tusea. Cu putina apa de flori de Portocal, favorizeaza somnul; este utila neopatilor.
