Orice
dieta poate parea buna, pe hartie. Dar noi nu am vrut sa facem publica dieta noastra, decat atunci cand am fost siguri ca este buna. Pentru aceasta, in 1998 am realizat un studiu de cercetare de douasprezece saptamani al dietei numite pe atunci Goldberg - O\'Mara, pe subiecti cu un grad de
obezitate de la moderat la sever. Acest proiect de cercetare a fost realizat intr-un spital important din Chicago si a fost aprobat de comitetul institutional de observare, comitetul care monitorizeaza cercetarile pe subiecti umani.
Am cerut treizeci de voluntari care sa participe la testarea oficiala a dietei. Conditia era ca acestia sa fie obezi, cu un IMC mai mare de 29, sa aiba o
tiroida care sa functioneze corect si sa nu fie sub tratament medical pentru
diabet sau alte boli grave. Mai multi voluntari hipertensi s-au alaturat studiului, cu permisiunea scrisa a doctorului lor. lata ce au avut de facut:
Participantilor li s-a spus sa manance timp de trei zile cantitatea mare de carboriidrati cu care erau obisnuiti, si apoi sa na la laborator pentru o analiza de toleranta la glucoza, la cinci ore de la ultima masa. Pentru aceasta analiza, au venit la laborator la 8 dimineata, in conditiile in care nu mai mancasera nimic de la ora 7, in seara precedenta. Flebotomistul de la laborator (tehnicianul care recolteaza sange) Ie-a masurat inaltimea si greutatea si apoi Ie-a extras doua eprubete de sange din brat. Acele probe de sange au fost prelevate pentru a verifica nivelul de
zahar in sange pe nemancate al voluntarilor, precum si pentru analize de tiroida si alte analize prin care s-au verificat anormalitati ale functionarii ficatului,
lipidele din sange si alti indicatori ai starii nutritionale.
Apoi, am inceput testul de toleranta la glucoza. Fiecare subiect a primit o bautura, aromata, cu glucoza si un continut de 75 g de carbohi-drati, pe care sa o bea in zece minute. Dupa aceea, au trebuit sa stea linistiti in zona de receptie, fara sa fumeze, sa manance sau sa bea, timp de cinci ore, perioada in care li s-a luat din nou sange, din ora in ora.
Primele doua ore aie acestui test au fost relativ usoare pentru subiectii testati. Pentru o persoana cu un meolism normal, probabil ca tot testul ar fi decurs fara incidente. Dar persoanele obeze nu au un meolism normal si am constatat ca anumite lucruri au inceput sa se intample, cam la 3-4 ore de la inceperea testului. Unii aveau ameteli. Altii tremurau, transpirau sau aveau palpitatii. Oricum, cea mai mare parte a subiectilor nostri obezi nu se simteau bine. Totusi, dupa cinci ore totul revenise la normal pentru majoritatea voluntarilor si, dupa ce li s-a luat sange pentru ultima data, au alergat cu totii la cantina, pentru o combinatie intarziata de mic dejun, dejun si gustare.Intre timp, probele de sange au fost trimise la laborator, pentru analize. A fost analizata fiecare dintre probele de sange pentru toleranta la glucoza, in scopul silirii nivelurilor de glucoza si de insulina, pe nemancate.
O data ce au fost incheiate toate testele si ne-au fost raportate rezultatele, li s-a cerut voluntarilor sa inceapa dieta. Li s-a spus sa tina un jurnal detaliat al tuturor alimentelor pe care le consumau si sa se intoarca in fiecare saptamana, pentru cantarire si consiliere nutritionala.
Primele teste de laborator
Nu a fost o surpriza pentru noi faptul ca 75% dintre voluntarii supraponderali aveau un nivel de
insulina ridicat, pe nemancate, in atie cu nivelul de insulina in conditii similare al persoanelor cu IMC sub 25. Totusi, aproape 90% au avut un nivel al insulinei foarte mare (peste 50 miliunitati pe litru [360 picomoli pe litri]), la una si la doua ore dupa ce bausera solutia cu glucoza. Majoritatea persoanelor supraponderale sunt rezistente la insulina. Celulele lor musculare se opun* actiunii insulinei. in consecinta, pentru a-si mentine un nivel normal a! glucozei in sange, ei trebuie sa secrete mai multa insulina decat are nevoie o persoana cu greutate normala. Aceeasi rezistenta la insulina este prezenta si in cazu! diabeticilor de tip 2 ( Capitolul 11). Diabetul de tip 2 si
obezitatea sunt veri buni.
Celelalte rezultate ale testelor nu au fost remarcabile. Majoritatea subiectilor aveau valori ale colesterolului in domeniul dorit\" (sub 200 mg pe decilitru [mg/dl]) si niveluri ridicate - normale ale trigliceridelor (sub 200 mg/dl). Au existat doar cateva exceptii. Un voluntar avea nivelul trigliceridelor peste 800 mg/dl. Cativa au avut o crestere moderata a en-zimelor serice, care putea indica probleme cu ficatul. Nici unul nu au avut un nivel ridicat al acidului uric, care este un semn de
guta si este deseori asociat cu sindromul meolic descris in Capitolul 13. Toti au avut rezultate normale ale functionarii rinichilor.
In timpul dietei
La sesiunile saptamanale, voluntarii au fost cantariti, iar noi am examinat jurnalul lor dietetic. Daca simteam ca era necesar sa modifice consumul de alimente, le sugeram diverse optiuni de mancare. Interesant este faptul ca una dintre principalele probleme cu care ne-am confruntat la inceputul dietei a fost faptul ca participantii nu mancau suficient. V-am mai vorbit despre acest fenomen. Oamenii doresc atat de mult sa slabeasca, incat deseori incearca sa se infometeze sau renunta la cate o masa, ca sa reuseasca sa scape de kilograme. Erau atat de obisnuiti cu incercarile lor de
diete cu continut redus de calorii, incat le era teama sa manance. Desi le explicasem, nu le venea sa creada ca aceasta dieta nu functioneaza astfel.
Totusi, i-am linistit repede si ne-am asigurat ca incep sa consume uficiente alimente, pentru a-si impiedica organismul sa isi incetineasca eolismul, din cauza cantitatii improprii de calorii. Consumul lor loric obisnuit era de 2000-2200 calorii.
O alta constatare a fost lipsa de fibra din dieta, care a condus la :onstipatie. Am subliniat ca, dupa perioada de tranzitie, trebuie sa consume cel putin cinci feluri pe zi cu legume bogate in fibra si cu continut redus de amidon si am insistat asupra necesitatii consumului de produse lactate fermentate, de genul chefirului, laptelui batut sau iaurtului. Asta era ceva nou pentru majoritatea voluntarilor. Ei nu erau obisnuiti ca manance atat de multe legume si o varietate atat de mare, si erau neobisnuiti cu produsele lactate fermentate.
Probabil ca nu ar fi trebuit sa fim surprinsi, cunoscand obiceiurile alimentare ale americanilor. Se pare ca se pune un atat de mare accent pe consumul de cereale, paste si paine, toate bogate in carbohidrati, pe baza Piramidei alimentelor a USDA, incat multi consumatori au uitat de legume - in ciuda teoriei actuale a multor dieteticieni, care propovaduiesc consumul de multe fructe si legume\'. Cea mai mare parte a oamenilor nu tin cont de acest sfat si continua sa manance burgeri si cartofi prajiti. Cei care isi amintesc sfatul nutritionistilor au tendinta sa tina minte fructele si sa uite legumele, sa bea multe sucuri de portocale cu continut redus de fibre sau bauturi de fructe indulcite, sa foloseasca mult ketchup cu zahar si sa nu ia de la magazin broccoli si spanac.
Am constatat ca multi dintre voluntari nu gateau acasa. Ei serveau majoritatea meselor, sau chiar toate, la cantina spitalului sau la restaurante. Asta facea dificil pentru ei sa-si suplimenteze dieta cu tarate de grau si alte fibre. Le-am sugerat sa manance la micul dejun numai cereale cu tarate de grau, cu chefir indulcit artificial, sa calculeze continutul net de carbohidrati, astfel incat sa nu depaseasca limita de 12-l5 g/masa.
Fibra din coji de psyllium este un supliment dietetic excelent pentru prevenirea constipatiei si pentru un nivel mar mic de colesterol. Majoritatii oamenilor nu le place sa bea produse comerciale. Cu toate acestea, am sugerat ca la micul dejun sa adauge fibra !a clatite, chiftele sau chiar shake-uri cu proteine-
Dieta noastra solicita consumul de multe alune si seminte, pentru cresterea cantitatii de grasimi mononesaturate. Acestea au fost bine acceptate de grup. in general, tuturor ie placeau alunele si semintele comestibile, dar le etasera, din cauza conceptiei gresite referitoare la continutul lor ridicat de grasime. Le-am explicat ca alunele au in majoritate grasimi bune. O data ce au inteles asta, alunele au devenit un supliment dietetic constant.
Consumul alunelor are si un beneficiu secundar, deoarece prene dezechilibrele de potasiu si magneziu, care sunt ceva obisnuit in alte diete cu continut redus de carbohidrati. Unul dintre simptomele dezechilibrului de magneziu sunt crampele nocturne dureroase in muschii gambelor. Nici unul dintre voluntarii nostri nu a avut astfel de probleme.
Trei dintre voluntari nu s-au intors la prima cantarire si nu au raspuns nici la telefoanele noastre. Poate ca voisera doar sa beneficieze de acele analize gratuite. Poate ca nu reusisera sa treaca de faza de tranzitie. Nu stim. in timpul studiului, am mai pierdut alti trei participanti. Unul s-a imbolnat si doctorul !ui a insistat sa opreasca dieta. Altul a contractat o diaree puternica si s-a gandit ca era din cauza dietei. Iar al treilea nu s-a putut abtine sa bea bere si a renuntat, dupa trei saptamani.
Au ramas astfel 24 de persoane care au incheiat toate cele douasprezece saptamani ale studiului. Adica o proportie de 80% de respectare a dietei. Asa cum ati citit in Capitolul 2, cea mai mare parte dintre cei care tin o dieta renunta la aceasta. De ce 80% dintre voluntarii nostri au reusit sa tina dieta? Poate pentru ca ea actioneaza fara sa ai o senzatie de frustarei Poate pentru ca au scapat de multe kilograme atat de repede si, in acelasi timp, au capatat o stare generala de bine. Nu suntem siguri ce a produs aceasta senzatie de sanatate mai buna. Poate fi legata de producerea de ketone ( Capitolul 13), datorita continutului redus de carbohidrati al dietei. Oricare ar fi motivele, daca o dieta este tinuta de 80% dintre subiecti inseamna ca functioneaza asa cum trebuie.
Energie nelimitata
Un alt beneficiu are al dietei, relatat de toti subiectii testului a fost nivelul lor de energie crescut. Au renuntat la puiul de somn* de du-pa-amiaza. Nu se mai tarau pana acasa de la serciu, ca sa adoarma in fotoliu, dupa cina. Aceasta dieta ofera ceva ce nu poate fi asigurat de nici o dieta cu continut redus de calorii sau de grasime. Va ofera resurse nelimitate de energie. Va trebui sa simtiti singuri asta, ca sa credeti ca o simpla modificare a dietei poate produce o schimbare atat de radicala a energiei si dispozitiei dumneavoastra.
Una dintre voluntare ne-a povestit ca abia astepta sa se apuce de gospodarie, cand ajungea acasa. Se simtea atat de bine, incat a sters chiar si praful acumulat timp de cincisprezece ani, de pe masa de calcat. Nu va putem promite ca acum va va placea sa calcati rufe, dar veti simti o crestere a energie zilnice. Toate celelalte forme de dieta au tendinta de a va lasa resurse de energie scazute.
Alte rezultate de laborator
La sfarsitul celei de a patra saptamani, voluntarii nostri s-au intors pentru o noua serie de analize de sange, pe nemancate. Au facut asta la fiecare patru saptamani, pana la sfarsitul studiului de douasprezece saptamani. Participantii erau cu totii nerabdatori sa vada rezultatele colesterolului, in definitiv, li se spusese toata ata sa micsoreze consumul de grasime, iar acum noi ii fortasem sa tina o dieta bogata in grasime. Rezultatele au fost remarcabile. in medie, s-a constatat o reducere de peste 50% a nivelului de trigliceride serice, chiar si dupa numai patru saptamani de dieta. Asta a aratat ca transformarea meolismului lor dintr-o masinarie care ardea carbohidrati, intr-una care ardea grasime, a dat rezultate. Cei care au probleme cu nivelul de trigliceride serice sunt clasificati ca avand lipoproteinimie de lip IV sau Itb (niveluri anormale de lipoproteinein sange). Stim de zeci de ani ca aceasta este o stare indusa de carbohidrati. Dar acest mesaj pare sa se fi pierdut in timpul nebuniei dietelor bogate in carbohidrati si cu continut redus de grasime, din anii \'90. Rezultatele asupra voluntarilor nostri, desi acestia avusesera un nivel normal al trigliceridelor la inceputul studiului, au demonstrat totusi ca trigliceridele din sange nu au nimic de-a face cu consumul de grasimi. Este mai probabil sa fie produsul meolismului carbohidrati lor.
Ce s-a intamplat cu unul dintre voluntarii nostri, care avea initial nivelul trigliceridelor mai mare de 800 mg/dl? La patru saptamani dupa inceputul dietei, participantul a avut un nivel al trigliceridelor de 170 mg/dl. Acest raspuns este exact ceea ce ii place unui doctor sa vada si este un raspuns obtinut numai prin dieta, fara medicamente.
La patru saptamani au aparut schimbari mici ale nivelului de colesterol LDL (lipoproteine cu densitate joasa) si HDL (lipoproteine cu densitate ridicata). Astfel, alimentatia bogata in grasimi si colesterol obtinut din hrana (cel putin dupa standardele de azi) nu a produs nici un rau participantilor, din punct de vedere al lipidelor din sange. Cu toate acestea, a aparut o imbunatatire la voluntarii care au inceput cu niveluri ridicate ale enzimelor ficatului. Toate celelalte analize nu au aratat rezultate schimbate semnificativ, confirmand astfel ca indicatorii nu s-au inrautatit in nici un fel, prin aceasta dieta.
Pe masura ce treceau si alte saptamani de dieta, situatia nu s-a schimbat, relativ la parerea subiectilor despre dieta.
In final, la sfarsitul celor douasprezece saptamani, am constatat o scadere semnificativa a nivelului total de colesterol si trigliceride, cu o reducere mica a nivelului de colesterol LDL, tipul de colesterol care este asociat cu riscul cardiac. Nivelul colesterolului HDL (colesterolul bun\') a ramas, in medie, constant. in consecinta, dieta reduce riscul cardiac asociat cu nivelul de colesterol total si colesterolul LDL.
Cu toate acestea, in acest moment, dieta nu duce singura la cresterea nivelului protectiv de colesterol HDL. Dar nici nu scade nivelul colesterolului HDL. Am cercetat problema modificarii colesterolului LDL si cresterii nivelului de colesterol HDL A§i suntem de parere ca o crestere a consumului de fibra, usturoi si tamina E poate fi de ajutor, mai ales asociate si cu exercitii fizice suplimentare.
