Asocierea libera Una dintre strategiile principale ale psihanalizei freudiene este aceea ca pacientul trebuie incurajat sa exprime prin cuvinte orice ii vine in minte, fara cenzura, in timp ce sta intins pe canapeaua psihiatrului, sub hipnoza.
Necesita o oarecare practica. Terapeutul foloseste informatia mai tarziu, neprelucrata, care, dupa operatii si interpretari si conexiuni diferite, poate fi utilizata pentru a arunca o lumina asupra pacientului.
Realizarea conexiunilor Terapeutul atrage atentia pacientului asupra legaturilor dintre trecutul indepartat, prezent si aspiratiile viitoare pe care el, un outsider, le-a obsert, dar pe care pacientul le-a omis.
Aceste legaturi pot fi silite intre atitudini, de ex., atitudinea fata de parintii si copin pacientului. Astfel se permite pacientului sa-si inteleaga viata, si sa castige discernamant.
Reflectarea Terapeutul analizeaza problemele care i-au fost prezentate reflectandu-le inapoi catre pacient intr-un mod mai clar, dar fara a adauga subiecte sau interpretari noi.
Interpretarea O interpretare este o ipoteza care explica o atitudine sau o emotie actuala a pacientului. Terapeutul urmareste sa aduca la suprafata idei si sentimente subconstiente, asigurand astfel pacientului o noua intelegere asupra vietii sale. El obser orice rezistenta (sau cooperare mai redusa fata de normal) cu care pacientul intampina asemenea interpretari. Rezistenta insasi necesita interpretare, de ex. terapeutul ii explica pacientului ca reactia este asemanatoare cu cea in cazul in care el ar fi parintele lui (transfer activ). Mecanismele de aparare ale pacientului (de ex., proiectarea continua a sentimentelor asupra altor persoane, negarea sentimentelor) necesita de asemenea interpretare. Sentimentul excesiv de vinotie si alte manifestari (de constiinta) ale supra-eului pot fi de asemenea interpretate. Analiza viselor este un alt exercitiu de interpretare. Terapeutul inta pacientul cum sa \"decodifice\" un vis, pentru a dezlui continutul lui ascuns dar mai revelator.
Terapeutul ar trebui sa evite obiceiul enernt si obsesiv de a interpreta orice spune sau face pacientul. Situatiile in care transferul activ, de exemplu, ar trebui interpretat, au fost definite clar: 1 Cand pacientul prezinta in mod repetat emotie exagerata in cursul terapiei. 2 Cand fluxul asociatiilor de idei ale pacientului se blocheaza. 3\'Cand terapeutul crede ca interpretarea este o masura necesara pentru a permite altor ginduri sa apara. 4 Cand pacientul este foarte aproape de a recunoaste fenomenul de transfer activ singur.
Confruntarea Daca pacientul nu reuseste sa faca fata problemelor lui psihologice, iar interpretarea acestora de catre terapeut nu reuseste sa conduca la schimbarea dorita, confruntarea poate fi indicata. Aceasta impune din partea terapeutului o declaratie directa, de ex., \"intarzii atat de des incat incep sa ma intreb daca tu doresti ca tratamentul sa dea rezultate. As putea la fel de bine sa-mi petrec timpul in alta parte.\"
De ce a fost Freud atat de influent? Unul dintre argumente ar fi acela ca mintea lui a ajuns cel mai aproape de acel nivel pe care-l pot atinge psihiatrii, al unei minti mereu sclipitoare. Cine altcine putea considera materiile fecale teribile? Examineaza aceasta propozitie geniala, fascinanta, lipsita de loare: \"Materiile fecale sunt primul dar al copilului, primul sacrificiu in numele afectiunii lui, un fragment din propriul sau corp la care este gata sa renunte, dar numai de dragul cui pe care il iubeste.
