Comportamentul suicidar este foarte puternic. Prietenul: \"Dupa ce s-a intamplat noaptea trecuta cred ca trebuie sa ne despartim - ar fi mai bine
sa fim doar prieteni buni..\". Prietena se gandeste: \"Nu ai sa te porti cu
mine in acest fel\", dar spune: \"Deci dupa toate cate s-au intamplat nu ne casatorim?\" \"E bine sa mai asteptam putin, poate\". \"Deci nu ma mai iubesti Am stiut ca ai iubit-o pe Amanda mult mai mult decat pe mine\". Pleaca la baie unde inghite mai multe tranchilizante ale mamei. Ziua urmatoare, la spital, prietenul spune: \"imi pare atat de rau -nu stiam ca ma iubesti atat de mult\". El se gandeste: \"Nimeni nu a avut niciodata o parere atat de buna despre mine Imagineaza-ti ca vrea sa se omoare pentru ca nu m-as casatori cu ea! Ma simt vinovat; nu ar fi trebuit sa o aduc in aceasta situatie.\" dupa care o cere in casatorie. Acest final dezastruos poate fi complicat de amenintarile de
suicid ale Amandei, care este parasita.
Medicul psihiatru poate fi prins ca intr-o plasa in aceste tesaturi de amenintari suicidare si poate intelege gresit ca persoanele trebuie internate in spital (conform legii daca este necesar), unde pot fi astfel tinute sub supraveghere permanenta, prevenindu-se astfel suicidul. Acest rationament are trei neajunsuri. Unul este reprezentat de ideea ca este posibil sa previi
suicidul prin internare in spital. Nici pe departe nu poate fi vorba de supravegherea permanenta in spital. in al doilea rand, internarea in spital poate sa nu realizeze nimic daca indeparteaza pur si simplu pacientul de situatia cu care el trebuie sa invete sa faca fata. Al treilea motieste acela ca este necesar sa se faca deosebire intre gesturile suicidare, care au ca scop influentarea comportamentului altora, si dorinta sincera de a muri.Inainte de a desavarsi actul suicidar multi vor consulta un medic ge-neralist, deci multe decese ar putea fi prevenite. Este important sa intrebi clar pacientii despre urile suicidare (p.378). Pentru a decide daca o amenintare suicidara are mai mult caracter speculatidecat real, terapeutii foarte experimentati pot incerca sa influenteze comportamentul suicidar prin fortarea persoanei sa faca fata discutiei suicidare, de ex. intreband:\" Cand te vei omori?\" \"Cum o vei face?\" \"Cine va descoperi cadavrul?\" \"Ce fel de funeralii iti doresti? Incinerare, ingropare, cu sau fara flori?\" \"Cine va veni\"?
Persoanele care decedeaza:
Adesea varstnicii si barbatii.
Persoanele care locuiesc singure, somere.
Frecvent bolnavii psihici sau cei cu boli dureroase.
Frecvent consumatorii de medicamente si alcool.
Persoane care nu decedeaza:
Tinerii si adesea femeile.
Persoanele care locuiesc cu familia sau cu prietenii.
Rar bolnavii psihici sau cu boli dureroase.
Rar consumatorii de medicamente si alcool.
Diferentierea anterioara nu trebuie luata cu sensul ca persoanele care se incadreaza in coloana din dreapta necesita ajutor mai putin actidecat cele care se incadreaza in coloana din stanga.
» Toate amenintarile suicidare trebuie luate in serios - dar diferentierea depinde de grupul caruia apartine pacientul. Pentru ambele grupuri poate fi utila realizarea unui contract cu pacientul, de ex.:
» Terapeutul va asculta si va ajuta pacientul cu conditia ca acesta sa consimta sa fie sincer si sa spuna terapeutului despre orice ganduri sau uri suicidare.
» Se sileste clar acordul cu privire la problemele care trebuie abordate.
8 Se sileste tipul schimbarii uite.
» Specificarea persoanelor care vor fi implicate in tratament (de ex. alti membri ai familiei, prieteni, MG al pacientului).
» Acordul cu privire la programul si locul sedintelor.
» Acordul cu privire la responsabilitatea pacientului de a lucra efecticu terapeutul si de a efectua orice \"tema\".
