Este adevarat ca \"Toti au castigat si toti trebuie sa primeasca premii\"?
Unul dintre motivele pentru care este dificil de demonstrat ca o forma de psihoterapie este mai buna decat alta este procentul mare de pacienti (aprox. 80%) care beneficiaza de aproape orice interventie. O diferenta mica (dar probabil utila) intre doua tratamente este posibil sa fie doborata de procentul mare de pacienti care beneficiaza de ambele tehnici.
Problemele metodologice de cumparare a diferitelor studii cu validitate variabila au fost prezentate acum intr-un mod sistematic (folosind tehnici care nu sunt in afara criticii) si au dus la urmatoarele \"concluzii\" la care s-a ajuns din cercetarea care impunea cele mai multe criterii de design ideale1: randomizare; evaluare independenta; terapie efectuata de terapeuti abili, experimentati care lucreaza perioade de timp egale; grupuri bine potrivite si grupuri martori corespunzatoare.
Concluzia cheie este numarul mare de scoruri, exceptand cazurile cand psihoterapia este ata cu tratamentul minimal (este mai bine) si cand este asociata cu medicamente, care confera un beneficiu mai mult sau mai putin consecvent crescut.
Diagnosticele din studiile de mai sus au fost asociate (adica depresiv, nevrotic sau schizofrenic, cu criterii SUA destul de cuprinzatoare) si astfel apare intrebarea daca pacientii cu diagnostice diferite raspund diferentiat la psihoterapie. Concluziile mai putin consecvente sunt ca terapia comportamentala este adecvata in special pentru tratarea fobiei limitate, bolilor obsesi- compulsive, sexuale si de comportament si ca terapia cognitiva este eficienta in caz de
depresie si poate fi mai eficienta decat antidepresivele in prevenirea recaderii.2 De asemenea, in tratarea bulimiei, poate fi mai eficienta decat terapia comportamentala.3
Este foarte greu sa determini sub raport cantitatiameliorarile determinate de terapia psihodinamica (psihoanaliza si urmasele ei) - dar exista trialuri convingatoare cu privire la folosirea in vindecarea bolilor cronice, de ex. sindromul de
intestin iriil4 -pacientii pot urma tratamentul decenii (?) si adesea nu este clar care este scopul exact al terapiei sau cine ar trebui sa o urmeze. Astfel institutiile responsabile de ingrijirea medicala (p. 498) se impotrivesc finantarii acestui tip de ingrijire.5
Se spune ca pacientii cei mai adecvati pentru psihoterapie sunt persoanele TA VIS (rinere, atractive, vorbarete, inteligente si cu succes). Cercetarea confirma aceasta intr-o oarecare masura. Se stie ca, nivelul socio-economic scazut, izolarea si moralitatea reprimata se asociaza toate negaticu ameliorari determinate de psihoterapiile traditionale.
